830 matches
-
fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prânz când tocmai luau hotărârea să se arunce în mare fură invitați la masă, unde criminalul de serviciu le aruncă o strachină cu ceva. Ceva-ul era mai puțin aspectuos decât o vomă de câine dar, având în vedere foamea năprasnică, li s-a părut o bunătate. Mai ales că, după masă, a urmat programul de vopsire al navei, o chestie care se cheamă piturare în frumosul limbaj de specialitate și se face agățat cu niște frânghii în afara navei. Cum era
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
ace vizualizam și cu ochii minții, a sufletului, a iubirii, ca erai atâta de Dulce, iar zâmbetul tău la fel de zglobiu mi se cuibărise în profundul interiorului... am ridicat mâinile spre cer, “Ooo Doamne, atâta fericire.. Nu mă dumiresc.. O doresc năprasnic, simt și o durere, dar dulce,oo..” Acest oo’, intervenise că tu fugind că precum nebunica, măi ceva că nebunul de acum încercai să te urci pe balustradă podului și ăla desigur foarte înghețat. Nuuu, și-n câteva secunde lângă
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
și greaua suferință"... L-am petrecut în urmă cu trei ani, spre dumnezeieștile lăcașuri, pe poetul și mărturisitorul ori apologetul limbii române pentru frații de dincolo și de dincoace de Prut - Grigore Vieru - cel care s-a săvârșit în urma unui năprasnic accident în apropiere de Chișinău, la întoarcerea de la comemorarea “Luceafărului poeziei românești” la Cahul - în ziua sa de pomenire a 159 de ani de la nașterea sa în această lume, adică la 15 Ianuarie 2009. Așadar, Grigore Vieru s-a săvârșit
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
pe Capete de Pisică. Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni și înghițiră tot ce putură. În puțin timp, din Țara Lalelelor dispăruseră oamenii și animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prințesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele animalelor și țipetele oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Strofe > Creatie > METAMORFOZELE NOPȚII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului În loc de pernă dorm pe-un munte și mă-nvelesc c-o plapumă de nori când infinitul nu mă mai ascunde visez năprasnic și-atunci cobor Mă învelesc c-o plapumă de nori mi-e somnul cât istoria de lungă cu geografia dragostei măsor eternitatea poate-o să-mi ajungă Mi-e somnul cât istoria de lungă când infinitul nu mă mai ascunde
METAMORFOZELE NOPŢII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362864_a_364193]
-
și suferință, dăltuit în cremenea din milenara glie, în sfântul său Stihar al inimii voință, și-a creat o nouă și-o sfântă Românie. El fiind triumf și când a fost înfrângeri, văzduhul plin de curcubeele răscrucii, i-au zămislit năprasnice furtuni și îngeri suind din Râpa Robilor pe Drumul Crucii. ---------------------------------------------------------- * Poem închinat tuturor românilor dragi, dar în mod expres prietenului meu, George Roca. Cu alese prețuiri, binecuvântări și prietenie! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 15 martie 2015 Referință Bibliografică: Gheorghe
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
cu paloșul ridicat. VODĂ: Înainteee!... La luptă bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Râuri de sânge să curgă din ei!... Înainteee!... După mineeee!... Vodă se avântă nebunește în iureșul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpustește asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. Capete însângerate sar într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecă de pe cai. În chiote de luptă, oastea de voinici se avântă după stăpânul lor. Căpitanul Buzduganlovește cu buzduganul în stânga și în dreapta ca să-și facă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Cine-i acolo? întrebă el nervos, că este deranjat la o asemenea oră din noapte, deschizând ușa masivă din lemn de nuc a vilei. - Sunt eu, domn’ profesor, Angela, se auzi o voce subțire în spatele porții. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani în urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna întinsă într-o gară pustie; și un vânt sălbatic îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! Referință Bibliografică: Vino, Doamne, să vezi... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
bogățiile spirituale și naturale, după ce ai călcat cu talpa iarba verde de acasă și te-ai spălat pe ochi cu rouă și cu lumina de răsărit de soare, poți spune că ai fost botezat a doua oară și un dor năprasnic de aceste locuri te cuprinde aproape fără să-ți dai seama. Cartea „Dor de Bucovina” încearcă și reușește să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar și de amarnică și lungă suferință. Mai bine de 225
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂDUREA SOARELUI (1, 2) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pădurea Soarelui (1) Nămeții de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic și gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul și pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe vești despre alte meleaguri, neînțelese de oamenii din case, care se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din sobe
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și un adept al magiei albe, gata să sară în ajutor pentru o tânără sau un tânăr cuprinși de magia vrăjilor. Tot astfel, există credința că frumosul tânăr ar veni, în chip nevăzut, noaptea târziu, la fetele aprinse de fiorul năprasnic al iubirii și le-ar săruta, asemeni zburătorului. Acestea ar urma să se căsătorească în acel an, gestul fiind luat ca o binecuvântare. El se serbătorea în apropierea echinocțiului de primăvară, simbolizând viața, frumusețea, dar și tinerețea veșnică. De Dragobete
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
zguduind din temelie oastea lui vodă. Simțind că brațul oștenilor săi se înmoaie, voievodul însuși se avântă în iureșul luptei ținând într-o mână paloșul, iar în cealaltă buzduganul. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpusti asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. - Înainteee!... La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau de pe cai. Oștenii văzură cum vodă deschide o cărare însângerată
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
că vânzările au scăzut dramatic, la bursă ei sunt perdanții de serviciu, și că, dacă mai continuă această situație, vor ajunge să trăiască doar din economii, or, hai să fim serioși, ce mai înseamnă astăzi câteva miliarde acolo... Un frig năprasnic cuprinde întreaga suflare! Cum este posibil așa ceva, cum de li se poate întâmpla lor una ca asta!? Fiindcă ei și numai ei, sunt cei care oferă mărfuri unicat menite să satisfacă și cele mai sofisticate gusturi, cele mai ascunse dorințe
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
bătrânului continent. Fusese aleasă după un studiu aprofundat al specialiștilor în marketing, pentru că avea datele ideale pentru a fi infectată. Exista o populație semnificativă pentru a valida experimentul, însă lipsită de importanță pentru restul lumii, preponderent exhibiționistă, cu un dor năprasnic de epatare, cu un sistem imunitar deficient și unul sanitar ca și inexistent. Perfect! Televiziunile, radiourile și ziarele anunțară, într-un inexplicabil, dar fericit consens, că o mare companie internațională se implică serios în problematica umanitară și distribuie gratis ciocolată
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
masa festivă dată în onoarea profesorului au luat parte și cei doi copii ai acestuia, cu familiile, respectiv soțiile și copilașii, câte doi de fiecare. Băieții domnului profesor fuseseră, la vremea lor, apărați cu prețul vieții mamei lor de apucăturile năprasnicului lor tată, acest criminal ce dorea cu orice preț să-i învețe extragerea radicalului de ordinul doi, sau și mai rău, logaritmii în bază naturală. Așa se face că ambii au ajuns oameni înstăriți cu slujbe sigure și aducătoare de
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
Acasa > Strofe > Valori > LA MULȚI ANI.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Noi uităm ce lăsăm într-o urmă, Că dragii noștri de dor se curmă, În ”dor de turmă năprasnic se uită, Tată pe copil și fiu pe a sa mumă.. La mulți ani, mulți ani români, Să nu vă mai păpați ca câini, Nepăstrănd valorile străbune, Și neunindu-ne în astă lume..? Și să nu mai oropsiți pe necăjiți
LA MULȚI ANI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368068_a_369397]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului Spre aducere aminte: 15 Mai 2011 - Cinci ani de la mutarea la veșnicele lăcașuri a Domnului Prof. Univ. Dr. Liviu Borcea - de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Oradea Cu mai mult timp în urmă am aflat de năprasnica boală ce s-a abătut asupra distinsului nostru profesor de istoria, cultura și spiritualitatea bizanțului (și) care veste m-a întristat foarte mult, culminând cu această fulgerătoare trecere a sa la cele veșnice, de la care iată, se împlinesc deja cinci
DOMNUL LIVIU BORCEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366828_a_368157]
-
cum arată cerul încolo ... Da, da, înclinase aprobator capul, dar norii vor trebui să se răsucească, adăugase întinzând spre zare mâna, pentru a veni dinspre nord asupra noastră ... Altfel, nooo!... Drept răspuns, un nou tunet se făcuse auzit, ca o năprasnică bătaie de tobă. Așa că mai avem, nițel răgaz, își dusese la capăt ideea bătrânul meu interlocutor după reinstalarea liniștii, cu siguranță o să apară și Lolita mea mai curând, avertizată de această canonadă cerească. Da, da, bine că n-am luat
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
iubirii omenești. Este foarte sinceră și soțului ei îi dezvăluie adevărul cu privire la identitatea ei. Din nefericire, ea nu se poate desprinde definitiv de lumea ei acvatică de care aparține prin origine. Poate călători prin apă și înfrunta valurile cele mai năprasnice, discută cu duhurile acvatice, poruncește norilor, aduce din valuri un butoi cu vin, are un unchi care le face tot felul de șotii și pe care îl închide într-o fântână de la castel pentru a-i anihila puterea. Rudele nu
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de perne protectoare frontale și laterale. A simțit puternică durere în ceafă și un disconfort general apăsător ce-i provoca amețeală. Nu mai putea deschide ochii și avea senzația că pământul se cutremură și că un imens vârtej îl poartă năprasnic spre centrul planetei. „Laura! De ce, draga mea, Laura? Te iubesc...”, au fost cuvintele ori doar gândurile păstrate în memorie. A intrat într-un tunel întunecat în care nu vedea, nu auzea și nu simțea nimic. Își pierduse cunoștința... Laura simțise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
îi împietriseră de ger la colțurile ochilor larg deschiși, parcă cu dorința de a se lupta cu somnul. Zâmbetul lui îngrozise medicii, care l-au preluat pentru diagnosticare. Criminaliștii îl priveau triști la vestea că inima îi cedase din cauza gerului năprasnic din noaptea trecută, dar și a zăpezii reci care se așternuse peste trupul lui, acoperit doar de paltonu-i negru și lung ce îl ferise de fulgii mari, care acum nu mai conteneau. Toți se întrebau cine poate fi enigmaticul om
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]