236 matches
-
în sus și-n jos printre tufele de crini canna din grădină. — Ce copil frumos, spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața exact ca a mea. — Nu-i deloc ca a ta, spuse doamna Raipur. Apoi cântă: — Năsuc. Năsuc micuț, năsuc drăguț, bob micuț, regină mică-mică. În depărtare, un generator începu să zumzăie. xy = 0 și x ≠ 0, atunci y = 0. Dacă există x și y și rezultatul este zero. Dacă x nu e zero, y este. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sus și-n jos printre tufele de crini canna din grădină. — Ce copil frumos, spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața exact ca a mea. — Nu-i deloc ca a ta, spuse doamna Raipur. Apoi cântă: — Năsuc. Năsuc micuț, năsuc drăguț, bob micuț, regină mică-mică. În depărtare, un generator începu să zumzăie. xy = 0 și x ≠ 0, atunci y = 0. Dacă există x și y și rezultatul este zero. Dacă x nu e zero, y este. Sampath își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-n jos printre tufele de crini canna din grădină. — Ce copil frumos, spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața exact ca a mea. — Nu-i deloc ca a ta, spuse doamna Raipur. Apoi cântă: — Năsuc. Năsuc micuț, năsuc drăguț, bob micuț, regină mică-mică. În depărtare, un generator începu să zumzăie. xy = 0 și x ≠ 0, atunci y = 0. Dacă există x și y și rezultatul este zero. Dacă x nu e zero, y este. Sampath își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Peter. Poate aș fi putut înainte de război, a spus ea, ridicându-și spre mine, ca o ofrandă, fața înecată în lacrimi. Atunci nu părea atât de important. Dar acum este. A scos o batistă din buzunar și și-a suflat năsucul dulce și îmbunătățit chirurgical. —Hitler m-a făcut evreică. Ce coincidență, am vrut să strig în noapte și să îi trezesc pe toți vecinii ăia înfumurați și adormiți. Același lucru mi-l făcuse și mie. 7 ianuarie 1941: Evreii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ce-ai câștigat. Eu așa zic. Alice a început să plângă urât, mult mai sonor. John a lăsat să-i cadă din mână bățul pe care tocmai se pregătea să i-l arunce câinelui, iar Jake l-a împuns cu năsucul lui negru. Ahmad și-a continuat rugăciunea, recitând din Qur’an, ridicându-se în picioare și așezându-se din nou pe pământ. În sfârșit, a întors ochii peste umărul drept, acolo unde Naji îi explicase cândva lui Irene că stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o mai lăsa din brațe de drag, chiar împotriva voinței lui Vasile, soțul ei, care-i tot spunea. — Las-o în leagănul ei, Paulino, că tot ție o săți fie greu, dacă o înveți cu nărav. Vino să vezi ce năsuc micuț are, îl îndemna ea și Vasile se așeza lângă Paulina și minute în șir își admirau odorul. — Un păr galben, galben auriu ca spicul de grâu, îl mângâia Vasile. Va fi o blondină frumoasă, frumoasă. Cu cine va semăna
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-o comună pe țărmul Mării Negre, la Jibrieni
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ea cum sărbătoresc nemții Crăciunul. Mi-e dor de ea. Aș vrea să vină. Fără ea casa e pustie. Ca și inima mea. Fii sincer și spune-mi, o iubești cu adevărat? Numai eu știu cât, curioaso, o prinde de năsuc Matei. Atunci de ce te-ai purtat urât cu ea? Nu mă întreba, că nu vreau să-mi aduc aminte. Dacă într adevăr vă iubiți îi va trece pârțagul și veți fi ca la început. Ești comică Lenuș și nu-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Scuzați-mă, domnule, unde mergeți? — Trebuie să cobor, mă simt rău. — Chem un medic. — Sunt medic. Mă simt rău, lăsați-mă să cobor. Probabil că am un aspect înfiorător, fata în uniformă cu părul blond strâns la spate și un năsuc inofensiv se retrage și intră în cabina comandantului. Intru și eu. Doi bărbați în cămăși albe cu mâneci scurte se întorc spre mine. — Sunt medic, am un infarct, deschideți ușa. Scara se apropie de avion, se deschide ușa. Aer, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mackenzie râzând. Vroiam doar să spun următorul lucru: în niciun caz tipul ăsta superb n-o să se uite la mine. Adriana o examină și mai atent pe noua ei prietenă. Avea o înălțime potrivită. Un chip peste medie, cu un năsuc simpatic și un zâmbet frumos. O figură destul de frumușică, își zise ea, deși era aproape imposibil să ghicești ce se afla sub rochița aceea babydoll. Nu suporta rochiile gen babydoll. Orice femeie din lumea asta, inclusiv ea, arăta fie îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fă să nu fie ce cred eu că e. — Domnule Geiger, încep iute, e foarte amabil din partea dumneavoastră, dar... — Nici un dar ! mă întrerupe cu mâna ridicată. Într-o zi ai să-mi mulțumești ! Despre ce vorbiți ? Melissa își încrețește curioasă năsucul. — Samantha o să se reapuce de școală ! Cu un gest înflorit al mâinii, Eddie extrage din pungă două cărți. Amândouă sunt viu colorate, cu litere mari țipătoare și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
corp, în stânga lipsa oaselor antebrațului drept, orientat V-E. HUGO MĂRĂCINEANU, pictor, poet și prozator. Necropola 2 M8. Adâncime 200 cm, aproape întreg, picioarele rămânând de la jumătatea tibiei în profilul de est, mâinile pe piept, talie mare, tânăr mediteranoid, nordoid. NĂSUC, bețiv. M24 Adâncime 273 cm, schelet întreg în secțiune, orientare V-E, mâinile pe piept, tânăr mediteranoid și nordic, un bumb metalic în zona pectorală. SAMALIOT, bețiv. Scheletul 27A. Sex feminin, adolescentă; calota craniană mezocrană, ortocrană, metriocrană, cu frunte ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe furiș spre cer. Din cartea lui Dumnezeu Tatăl, citim cele scrise de Dumnezeul lui Gustav, actor, de Dumnezeul lui Nicu Hagiu, prozator, al lui Prunilă, poet, al lui Kirilă și Halipa, pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar, dacă a fost vreodată, nimic nu se compară cu limpezimea vederii închipuirii ideale a iubirii. Universul nu se reducea decât la Any Palade. Școala era un pretext de a mă întâlni cu Any Palade. Frații Chirilă și Halipa, bețivii Năsuc și Samaliot, țăranii din Tufești, Stoian și Teodor, pictorul Hugo Mărăcineanu, poetul Prunilă și prozatorul fără operă, Nilă Hagiu. Mi-era dor și de Mioara Alimentară, femeia de 30 de ani, seralista, îndrăgostită de Mitică Petrache, o legendă a liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apele limpezi ne vedeam mormolocii de atunci privind spre păsările de acum, obosite de zbor. Magiștrii mascați n-aveau cum să afle că, deja elevi, noi ne vedeam acum, privindu-ne cum încurajăm pe Hugo Mărăcineanu să-i acopere pe Năsuc și Samaliot de ochii profesorilor. Și Hugo picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau țigările și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Odată, a încercat pe o vreme ploioasă dispariția profesorilor. Dar pe măsură ce întindea cu pensula vopseaua invizibilă, ploaia o scurgea toată pe noi. Profesorii rămâneau intacți, râzând de noi, vizibili pe bucăți. Din Samaliot se vedea țigara și o mână, din Năsuc, doar nasul lung și picioarele de la jumătate în jos, cu pantofii scâlciați de drumurile spre cârciumă la sfârșitul orelor de școală, din Gustav doar vocea impostată de actor, din Chirilă și Halipa, mirosul de pește, din Prunilă, gândurile, din Nilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
școlii. Noi, alături de Magiștri, priveam pe Gustav înotând alături de Mihai Dinu și ținând de subțiori pe Any Palade. Stoian și Teodor înotau umăr lângă umăr, la fel frații lipoveni, Chirilă și Halipa, Nilă și Prunilă urmați de Moș Eveniment profesorul. Năsuc și Samaliot deoparte, urmați de Hugo pictorul și ultima seralistă îndrăgostită de o utopie, Mioara Alimentară. Oceanul se resorbi prin canalizările orașului, devenind un feribot clătinat de apele de dedesubt. Legănați de tangaj, cei 14, acum maturi, dar tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la moarte. Aceștia au fost Stoian și Teodor. Alții au împietrit în puncte cardinale diferite, contrar planurilor făcute cu câteva pagini în urmă, în primul capitol din cartea vieții lor. Aceștia au fost Mihai Dinu, Valentin Gustav și Any Palade. Năsuc și Samaliot, bețivii, nu lăsaseră nicio urmă. Nicăieri nu mirosea a fugă de la ore, peste tot a vodcă și tutun. Chirilă și Halipa dispăruseră poate într-un tablou al pictorului Hugo Mărăcineanu. Personaj fix, de asemenea Prunilă, poet, și Nilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a îmbrăca în cumințenie, de a-i pune feregea pe chip artei și căluș în gură strigătului de frumusețe. Dacă Mihai Dinu și Prunilă nu reușiseră în versuri asemenea revoluție, ei bine, Hugo, maestru al picturii invizibilului pentru Samaliot și Năsuc, putea să o facă la fel de ușor, așa cum creiona Gustav un caracter prin evidențierea unui tic sau a unei grimase, încât îl și vedeai în fața ochilor pe respectivul personaj. Nu se știe de ce, Hugo era stopat de a picta chipul vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe o bancă în Grădina Mare, lângă gardul Patinoarului, de unde răzbătea rumoarea și o melodie de Florin Bogardo, părinții săi ducându-l de mână la Liceul în care îi recunoscu înșirați în pluton pe Mihai, Hugo, Any Palade, Chirilă, Halipa, Năsuc, Samaliot, Stoian, Teodor, Nilă, Prunilă și, dând târcoale pe dinafară, seralista Mioara Alimentară. În alte cuști se văzu alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cred, ți s-ar potrivi Motorul! îi spunea Mihai Dinu, face drumuri scurte cum e și mintea ta. Atunci îi replică Gustav ție, amice, sigur ți-ar sta bine într-un marfar care transportă vite refuzate la export. Samaliot și Năsuc trăgeau la măsea din rezerva de viitor, cea din trecut și prezent fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului de 936 Tichilești-Galați cu a vreunui marfar pentru a mai trage un gât la umbra fluierului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecut și prezent fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului de 936 Tichilești-Galați cu a vreunui marfar pentru a mai trage un gât la umbra fluierului de răspuns al trenului. Când impiegatul ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umbra fluierului de răspuns al trenului. Când impiegatul ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor intersecții ale destinelor care puteau tulbura pe oricine, darămite pe niște gunoaie cu ochi de pe marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scurtă durată, un evantai de ani sau mai multe, atunci când am descoperit că toate predicțiile magiștrilor-marionete despre noi erau exacte. I-am revăzut pe Stoian și Teodor înrobiți de copii și greutăți. I-am revăzut și pe Samaliot și pe Năsuc, care, deși muriseră, continuau să vină tot prin speluncile din spatele liceului. Că am văzut firele nevăzute prin care și acum eram dirijați: gest, mimică, stare, gând, că aveam cu toții aceste fire, iar cei care ne mânuiau aveau grijă de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiicei sale pentru a-i atrage atenția. Mihai Dinu își păstra ținuta de suplinitor al Înaltelor Științe Matematice și începu cu ochii în catalog să strige solemn fiecare elev: Mihai Dinu! Prezent! Nilă și Prunilă! Prezenți! Chirilă și Halipa! Idem! Năsuc și Samaliot! Aici! Hugo Mărăcineanu! Hic sunt! Stoian și Teodor! Da! Any Palade! Mereu! răspunse ea. Mioara dădu un brânci Mamei și închise ușa clasei, îndreptându-se hotărâtă spre Mihai. Nu vă supărați: de Mitică știți ceva? Aveți vreo veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]