302 matches
-
la comandamentele propagandei. Dacă literatura a recurs la sensuri piezișe, menite să înșele vigilența cenzorilor, pictura n-a avut cum să se descurce, imaginea fiind, prin natura ei, una ca atare pentru a putea înșela chiar și pe cel mai nătîng vameș ideologic. Doar Baba, cu uriașa lui forță expresivă, nutrită de realism neclișeizat, a reușit performanța păcălirii, și asta chiar în ultimii ani ai dictaturii, cei mai inhibanți: a dat seria de nebuni, unii, de ce nu, cocoțați în tronuri uzurpate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paradisului inexistenței, chiar și dintr-o aspirație superioară, se dovedește tragică. Deschizându-și micile porți ale sufletului său mare către o făptură omenească, „regele ciupearcă” devine el însuși uman, ieșind astfel din propria perfecțiune, de făptură - ca și melcul cel „nătâng” - suficientă sieși. „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
mâni greoaie voi statul îl mișcarăți Pe calea propășirei - în zile[le] de pace *, Și toate astea pentru ca alții [să trăiască] Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, I-ați crescut mari și d-aia mințile lor nătânge Azi vă domină: n-aveți ce zice contra lor. În loc de-a sparge capul năpircei sub picior Voi ați crescut-o mare... Azi ea vă dă venin Și vă-ncunună fruntea cu cozile de spin. Popii ce spun că-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri Răul, nedreptul tronă, Că geniile nătânge nedreptul l-încoronă, C-așa cumu-i nu este, nu poate a fi bine, Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a reproduce impresiunile foilor germane, ba le dăm o importanță chiar mai mică de cum l[e] dădea "Romînul" citațiunilor din acea broșură. Noi nu comentăm; tale - quale, cu istoria cam naivă despre rechizitele de la Creditul funciar, așa prietinoase și cam nătânge cum sunt, le redăm și noi cititorilor noștri. "Romînul" face mai mult; el dezminte foile germane prin citate autentice ale ministrului nostru de esterne, care fără îndoială sfărâmă în mod victorios aserțiunile foilor germane. Noul nostru ministru e cunoscut în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zone ale capului pentru a le fixa mai bine dispozitivele de comunicații. Băiețandrul acela, Augustin, după cum își aducea aminte Johansson, nu avea cum să fi pus la cale un plan atât de gigantic. Și-l amintea bine. Părea mai degrabă nătâng și nu fusese selecționat pentru detașamentele de combatanți fiindcă era foarte neîndemînatic. Trebuie să fi fost altcineva. Misterul era total, de vreme ce nici unul dintre ei nu purta amintirea felului în care muriseră. Nu știau dacă își îndepliniseră misiunea sau dacă se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de inferioritate, dar și În partea noastră - conform titlului lui André Glucksmann, Occident contra Occident -, În Europa Occidentală, Statele Unite și largi părți din America Latină, vedem o crescândă neîncredere În valorile civilizației liberale. Aceasta este privită ca fiind plăpândă și puțin nătângă, o civilizație slabă, fragilă. Se caută toate formele de raționalizare și raționalitate posibile pentru a lansa atacuri Împotriva ei. Aceasta a fost, din păcate, poziția pe care a adoptat-o, imediat după 11 septembrie, o persoană pe care altminteri o
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
al bisericii venit în Japonia din partea Ordinului Sfântul Pavel. Nici în vremea cât au stat împreună la seminar misionarul nu și-a putut șterge din suflet disprețul pe care-l simțea când se întâlnea cu prietenul său cel naiv și nătâng. Știa că aceasta este un defect al său, însă nu se putea îndrepta cu nici un chip. — A sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui lucru cu acest confrate nătâng. Fără să poată vorbi mulțumitor limba acestei țări, deși se împlineau mai bine de trei ani de când venise în Japonia, Diego își petrecea zilele îndeplinind ascultător ca o oaie tot ce îi spuneau superiorii să facă. În urmă cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu roșii și lăcrimoși. „A trecut o lună de când ai plecat din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai rele, dar nici mai bune.” Scrisul lui Diego era la fel de neîndemânatic ca al unui copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi. Ești un tip bătrân și bun, unchiule Artur. Nu-mi plac bătrânii. Nu respect mulți indivizi - câțiva fizicieni. Dar dumneata - dumneata ești foarte auster Într-un fel, dar ai un simț al umorului ca lumea. Singurele glume pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ales În privința chestiunilor religioase. Ea era o țicnită care se ruga, dar și el, la urma urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu. Chiar acum cerea să Înțeleagă de ce o iubea atât de tare pe această femeie nătângă cu pielea ei densă, cremoasă, inutil de senzuală, cu gura vopsită și turbanul acela din prosop. — Shula, știu că ai făcut asta pentru mine... — Ești mai Însemnat decât omul ăla, tată. Aveai nevoie de el. — Dar de-acum Înainte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei salut în lift salut! salut. două siluete nătânge, liftul e prea obosit să coboare sau să urce o nouă zi către casă, către slujbă. o poșetă eventual cu un tampon și un ruj, la dumnealui o servietă cu facturi. gata! datu-mi-s-a o revelație. o șuetă, o poșetă și-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
obișnuită a lui Sampath! Pinky asculta uluită ceea ce auzea. — Oh, făcu încântată Ammaji răsucind o foaie de betel, s-a născut cu o înclinație spre spiritual. Toți ziceau că se poate să fie un pic nebun, poate e un pic nătâng, dar, de fapt, nu e deloc interesat de lumea materială. Odată i-am dat cinci rupii să-l plătească pe lăptar și imediat l-am auzit pe lăptar zbierând: — Vai, vai. Uite, vai, uite ce-a făcut nepotu-tău. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
peste câmp te ascunzi ca o morgană după sufletul meu tâmp. îți sap groapa ta în suflet ca să ai unde să mori, sufletului hrană fină ca o dulce crinolină, aripile ți doar zburând pe columna ta latină. spală-mi inima nătângă cu apă din mâna stângă adă-mi liniștea de veci... vin odată, hai mai treci să-mi vorbească ochiul drept cănd te culc, dragă, pe piept iar pe stângul să-l închid când plutim în doi în vid. toamnă, iată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fato, Te sărut că nu‐ i păcat! Din Poezii, vol. II, Mari scriitori români, pag . 135 . DUȘMANCELE ( fragment ) Las‐ ochii mamă, las‐ să plângă Tu‐n leagăn, tot cu mâna stângă 108 Mi‐ai dat să sug, de‐aceea sunt nătângă! Dar n‐am pus doară, jurământ Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că‐ mi e de Lună teamă; De ciudă plâng eu mama, MAMĂ. Cuvântul ei, nu‐l iau în seamă Dar mi‐ e rușine și mi‐e greu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se întreba de ce oare se căsătorise. Wilt merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ei În altă limbă sau În alt dialect (nu mai spuneți, dis donc, are you kidding?) nu poate reda suveranul sentiment de dezinteres, fatalismul cu care ea reconfirmă convingerea fără greș că ceilalți sunt, și Încă iremediabil, copiii unei divinități nătânge. Dar colonelul nu era piemontez și păru măgulit de reacția lui Belbo...” „Ei, da. Iată planul, iată așa-numita ordonation, În mirabila-i simplitate și coerență. Și băgați de seamă, luați o hartă a Europei și a Asiei, trasați linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și a devenit, automat, nea Ghiță Criminalul! Desigur, lui Adrianus îi revenise onoarea (și plăcerea) supremă de a chema ambulanța, intervenția promptă a celor doi-trei doctori calificați de la Spitalul Municipal de Urgență, care nu luaseră încă potecile străinătății, salvându-i nătângului și nechibzuitului șpringar moaca spartă și redându-i controlul tuturor funcțiilor vitale, într-un interval onest, de circa două săptămâni. În continuare, alți trei medici, doi legiști și unul uman, se chinuiseră opt săptămâni lungi și late, fără a ajunge
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era o legănare într-o parte și într-alta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
romanul de formare a personalității acestui rafinat degustător de psihologii (și situații) alambicate: Ion Vianu. Poate cea mai spectaculoasă irumpere - dinspre interbelic - în lumea literelor noastre, de vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile în dialog“ cu Matei Călinescu, m-a încruntat iremediabil acum câțiva ani, atacându-mă pentru, vezi Doamne, homofobie, detectând în scrierile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ce-ai scris într-una dintre propriile tale cărți. „Dacă uitați unde v-ați pus cheile de la mașină, nu vă ambalați. Dacă uitați ce sunt cheile de la mașină, mergeți la doctor.“ — Am spus eu chestia asta? Jess râse, același râs nătâng, absent, cu dinți la vedere, pe care-l avea de la opt ani. Îl străbătu prin tot corpul. Plus că, dacă e chiar nasol, poți să faci rost de cele mai noi și mai tari medicamente. Voi aveți tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]