308 matches
-
jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și un profitabil debușeu
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
a făcut și pe poetul; scria elegii pe care le publica la „Sămănătorul” și traducea din simboliștii francezi și germani. Le-a repudiat însă destul de repede și toată viața a râs cu cruzime de propriile «opere», pe care le considera nătânge și ridicole, din care cauză adoptase următoarea vorbă. «Tous les élégiaques sont des cochons» (dacă la mijloc nu este o confuzie, cu siguranță e o parafrază aș zice postmodernă, combinație între „gluma” bunicului scriitorului, Mișu Paleologu, cu junimiștii, care ar
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele din universul caragialian minuțios reconstituit. O carte doctă plină de farmec.
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
a fost lichidat tandemul dătător de speranță Bulgaria-România. Cât timp eram umăr la umăr cu supușii regelui Semeon, exista speranța că ne vom târî și noi în direcția bună. Astăzi, când la Sofia se ricanează și suntem descriși drept „perechea nătângă”, ar trebui să reacționăm nu doar ferm, ci și cu violență: să-i luăm de urechi pe nemernicii care ne-au adus în această postură umilitoare. Evident, Năstase nu-și va da demisia și nici marii săi negociatori nu vor
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
pasărea nopții concepută de meseriașul asistând la coacerea Pâinii. Ar putea fi parola unei literaturi noi, cu totul și cu totul extravagantă. Una însoțită de puzderia secundară de rămășițe de șpanuri de meteoriți în cădere, - jocuri de artificii... Gen: ... Zeu nătâng, de ce adormi proștii? Falstaff, măscăriciul corpolent, viveur, petrecăreț, devastat de insomnii, gelos pe somnul greu al gloatelor... Sau constatarea, tot a lui: Nimic nu iese din ăști copii smeriți... Sau: Tu pari cinstit, nu tocmai prea deștept - Timon din Atena
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
ne mutăm de cinci sau șase ori în zece ani de căsnicie. Pur și simplu, viața alături de tine mi-a devenit insuportabilă. Dimineața, duhoarea respirației tale îmi face greață. Asta-i. Și felul cum pozezi în fața oglinzii! Detest admirația ta nătângă pentru autori minori ca Fitzgerald și modul cum tragi cu ochiul la fetele cu fețe de păpuși. Și-mi e groază de obiceiul tău jegos de-a întreba după ce facem amor :«Ei, ți-a plăcut?» « Așa cum găsesc ridicolă și vanitatea
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
se îngriji de bătrînețile ei, aceasta, cu diabolică inteligență, le pregătește tuturor acestor ipocriți feroci o farsă, transformînd întreaga avere în bijuterii și lăsîndu-le, ca într-o scenă de umor absurd, celei mai nevolnice dintre nepoate, "mototoalei" Eleonora, o ființă nătîngă și molîie. După excepționala nuvelă închinată acelei zeițe a distrugerii care a fost adolescenta Davida, Petru Dumitriu dă la iveală o proză demnă de pana lui Balzac sau, și mai aproape, de aceea a autorului Enigmei Otiliei. Sentimentul puterii și
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
șaselea val este cineva o femeie de fum, o-mbrățișare de smoală un rîs fără gură cineva acolo mă așteaptă în timp ce eu zac între ziduri și nu găsesc ușa, nu găsesc pragul aș veni dar mă zbat ca o muscă nătîngă în cleiul amintirii-gîlcevei zac înconjurat din toate părțile de oglinzi de portrete de zid zid în care bat cu pumnii țip, glasul nu poate părăsi dar acolo cineva într-adevăr mă așteaptă acolo în mîine, în timp ce eu zac în acest
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
mă amețea parfumul îmbătător al strugurilor, sporovăiam cu puștii, erau entuziaști, se îngrășaseră, elevele își atribuiseră culesul și sortatul, băieții cărau recolta în coșuri de răchită, uitaseră de școală, de matematică și fizică și rusă, ieșiseră din rolul de elevi nătângi și speriați și hăituiți de dascăli, de cataloage și regulamente, se îmbujoraseră la față, se transfiguraseră, trăiau în mediul lor, redeveneau țărani, era o bucurie să-i vezi muncind voios, glumind, râzând ca lelele la clacă - mă întorceam spre seară
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este dragă, că o iubesc și așa, infirmă cum o certase soarta, părăsită de familie, nătângă și săracă (primea o leafă de mizerie), ajunsă în pragul bătrâneții. În lipsa mea deretica prin cameră, aerisea, spăla perdelele la geamuri și cearceafurile, făcea o oarecare ordine prin cărți (o instruisem cum să șteargă cu periuța praful de pe ele, bătea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
pielea goală Nici lucrurile din odaia sfîntă, Unde-un dulap se-nalță cît castelul Și în oglinzi se iau suav la trîntă Făpura ta reală cu tot felul De dulci rasfrîngeri care-mi înfierbîntă Viața de zi cu zi, altfel nătîngă. Te-ndemn să nu te sperii, să fii bună, Să-mi dărui măcar visul blînd de lîngă Asprimea clipei ce-o trăiesc întrună. Și-ngenunchez și pieptu-mi se desface A rugăciune-n care roua-n bube coace...
Te dezvinovățești mereu, orice... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8551_a_9876]
-
sîni de femeie apasă o frunte încremenit/ condamnat la paloare acum și în veci ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns/ la priveghi Luna-i fecioară nătîngă iar tu/ ai pieptul de mînz - pe cine/ în apus/ aștepta Călătorul doar norii pot da un răspuns - rătăcită e floarea iubirii între coapsele nopții nimfă a apelor dulci a apelor verzi și amare încrezătoare/ mîinile pipăie tavanul și pereții
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
colegi invidioși. Își aminti și de deplasările obositoare și inutile în cabinele vagoanelor de dormit incomode, folosindu-se de toalete străine, mâncând pe apucate. Și-și amintea, cu aceeași duioșie, de zbaterea sa în ambiții fără rost și în frustrările nătânge trăite după fiecare eșec. Stătea întins pe perne, privea acvariul urban și își potolea setea cu un lichid verzui, pe care-l percepea rece și răcoritor, exact ca pe vremea când mai avea senzația temperaturii și a gustului. Apoi veni
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc povețe. Sfărîmînd complotul îngustimii voastre Și-n mii de cioburi putrede muțenii, Trezesc din somn cu trîmbițe măiastre Respectul viitoarelor milenii. Și-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz de busuioc. Stiletul ironiei, în cazul lui Mihu Dragomir, vizează poza infatuată a poetului și elanurile lui "combative": Aleargă pe cîmpie iar crivățul hain, amarnic
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
așa din noi, câteva frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul ce-mi flutura, ca o replică, în mai multe lumi, și un preot nătâng și îndemânatic, ce taie și nu reușește să deslușească nimic în viscerele mele, să le așeze într-o frază pentru mulțimile ce-așteaptă cu disperare îmbunarea gelosului zeu. Trecutul ca un braț retezat mi-a rămas în țărână, va veni
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
iresponsabilitate să nu încerci să profiți, în numele celor care te-au votat, de experiența, talentul și, de ce nu, celebritatea lor. Dimpotrivă, lecția care li s-a administrat tuturor acestor mari artiști și creatori a fost una a indiferenței, a amânărilor nătânge și a minciunii infantile, când nu chiar una a urii agresive. "Memoriile" lui Andrei Șerban, publicate la Polirom, sunt și nu sunt, în ciuda titlului, o carte biografică. Deși debutează sub semnul autobiografiei clasice, prin rememorarea strămoșilor, a copilăriei, prin evocarea
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
că fără ele nu se poate face nimic. Mi-aș fi dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai ajuns la Iași și, împotriva voinței, ai dat la Litere. Dintre profesorii perioadei, te-a marcat cineva? În anii cînd făceai facultatea, '53-'57
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
atacurile extremiștilor skinheads și ale membrilor Frontului Național, a virat în scurtă vreme în direcția islamismului radical. Susținută financiar de Arabia Saudită, într-un moment în care guvernul britanic promova, în termenii lui Paul Berman, „o catastrofală politică multiculturalistă, adoptată de nătângii stângiști din Greater London Council și din alte instituții asemănătoare”, toată această încrengătură avea să devină o forță aproape de neoprit în societatea britanică. Într-un mod straniu, Salman Rushdie e victima unei politici la temelia căruia s-au aflat și
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]
-
Judecător al desfrânării, or Al dulcii necredințe avocat Corupt: furat, dar hoțului complice, Sunt păgubașul vinovat, s-ar zice. XXXVIII De plictiseală muza-mi nu se plânge De când în haina grației mă-mbraci, și teme dulci îmi dai; dar prea nătânge Sunt foile ce-am oropsit, stângaci. Din milă de te-apleci asupră-mi, vina E doar a ta, căci orice menestrel Făpturii tale pipăind lumina, și-oricât de prost, te-ar povesti la fel... O, fii a zecea muză, și
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
peste cea a materiei imperisabile. Refugiu și protest înmănunchiate într-un gest unic, recuzita ce absoarbe într-însa agitația actorului, așa cum o sugativa ar absorbi o pată de cerneală: "eu sînt cel de la periferie/ sînt elefantul desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă pe caiet nu mai are loc(...) eu sînt cel de la margine/ sînt zidul care se năruie de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează și încep să se
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă în sine/ pînă la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la întîmplare/ într-o propoziție oarecare/ din caietul unui școlar cam nătîng" (Nouă glaciație). Înghețată, lumea eruptiva a expresioniștilor aspiră a-și reduce dimensiunile prin relativism și umilitate: "a înghețat lumea/ pînă în lavă vulcanului/ pînă în ochii sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele care ies din clopote.// gîndul cade se
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
pe departe, performanțele enigmaticului soț al lui Ann Hathaway? L-am citit și recitit pe Dumas de nenumărate ori, uneori cap-coadă, alteori pe sărite - așa cum mi se întâmplă și cu filmele care-mi plac, unele dintre ele de-a dreptul nătânge, după gustul rafinaților. Îmi place mai ales ciclul celor Trei mușchetari, dar n-am să uit prea curând nici lacrimile cu care am parcurs, pe la doisprezece ani, scena în care, în Doamna de Monsoreau, Bussy d'Amboise e ucis mișelește
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
scăpa de senzația de Ťcarte poștalăť, de déjŕ lu - dar, cum să fi citit o imagine? În loc să mă liniștească (știu eu poza cu Alpii, am văzut-o în cărți), îmi creează senzația (bolnavă) de Ťneacasăť: sunt într-un text, Alisă nătângă și minunată (adică, minunându-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Forță... Astfel, el pledă la Tribunalul culturii pentru spiritul științific, pentru gîndirea neîngrădită de nici o dogmă - cu mult înainte de a o fi făcut ceilalți, europenii, propriuzișii - împotriva întunericului milenar lăsat deasupra Continentului după vesela zbenguială a Celor din Olimp, cam nătîngi, însă atît de toleranți... Ei care,... vasăzică,... oricît de jucăuși ar fi fost, știau să aprecieze o teoremă și să facă nemuritor, ca și ei, vreun cărturar de pe pămînt, punîndu-i pe frunte coroana cu frunze de laur. Era și a
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]