282 matches
-
pleznească pe uriașa blondă care se dădea jos iute dintr-un MG sport și care, Înaltă și Îmbrăcată cu pantaloni și cu un accent și mai ciudat decît Înainte, striga la el: „Dă Înainte și lipește-ți mașina de colină, nătărăule“. Lastarria simți că se Întoarce la vremea cînd actuala lui soție era Îndrăgostită de el, deși avea un singur costum de haine, deși ajunsese la vremea cînd ea se Îmbolnăvea ori de cîte ori erau invitați la cîte o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să ia cel puțin o duzină de turnante periculoase În fața casei unei fete de la colegiul Villa Maria. O cunoscuse la Ancón Într-o zi cînd Peggy, canadianca, era răcită. Bobby Îl lăsase pe Julius la Inmaculado Corazón, dă-te jos, nătărăule, grăbește-te și plecase În căutarea mașinii noii lui iubite, al cărei itinerar de acasă pînă la Villa Maria Îl studiase dinainte. Carlos mînca liniștit alături. Îi trecuse frica de moarte și-i convenea dorința lui Bobby de a conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Fernandito. Dar din nefericire incidentul n-a avut semnificația pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era un elev nou În școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prieten de-al stăpînului și că sosise chiar atunci, dar Carlos Îl Întrerupse: — Au omorît toată familia? Întrebă. — Da, așa-i, mașina asta parcă-i de bandit, spuse Universo, grădinarul, apărînd În scenă. — Ce bandit? Ce fel de bandit? Ganster, nătărăule! Învață să vorbești! Portiera mașinii La Salle se deschise și apăru un negru uriaș cu o uniformă mult mai strălucitoare decît a lui Carlos. Carlos mai mai să se Întoarcă să-și ia chipiul, dar negrul uriaș și-l scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În negru, dar distracția lui nu avusese acest dublu Înțeles delicios pe care-l savurase Julius. Julius se Întorcea la locul lui, cînd Îl văzu pe Cano ridicînd brațele și Încordîndu-și mușchii. Îi trecu toată bucuria văzîndu-l. Cano era un nătărău! Ce n-a făcut ca să-l convingă că se răzbunaseră cu vîrf și Îndesat. Dar el o ținea Într-una: „Îi ard una de nu se vede.“ Tot cărînd la bolovani, căpătase Încredere În forțele lui. Dar siguranța asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un asemenea glas te face să ai dreptate cît timp vorbești, dar nu și după aceea. De data asta Julius avea dreptate, Își aducea aminte perfect că Întrebase, protestase, „toate?“, cînd Juan Lucas poruncise să pună sticlele În locuri strategice. Nătărău sau așa ceva i-a spus cînd el a protestat și cine era acum nătărău? Cine se dusese la „cocteilul de la familia Pratollini? Cine o luase și pe mămica, singura ființă În stare să-l liniștească pe Bobby? Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse; n-o să ai de unde să mi-i dai Înapoi. Răspunde repede, dobitocule. Da ori ba? — Ba! strigă Julius, repezindu-se asupra valijoarei de fier a Băncii Internaționale din Peru. Bobby o Înșfăcă mai repede, uite-l că pleacă, nătărăul. — Cheia-o ține mămica În casa de fier... Bobby cunoștea foarte bine pușculițele astea, mai greu de deschis decît seifurile Băncii Internaționale, avea și el una, din păcate goală și În curînd o să se Închidă bordelul. Lua-te-ar dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îți dai seama. Voiam să aflu ce mai e nou. „Ascultă“ - zice tatăl tău - „cum vine asta?“ - și mă privea Încremenit. „Știi că n-a făcut altceva decît să vorbească tot timpul de tine? Știi ce“ - zice - „eu cred că nătărăul acela bătrîn te iubește, pe cinstea mea.“ Ei, eu n-am zis nimic, n-am vrut să-l necăjesc, dar eu citisem totul În ochii lui, băiete, și știam, știam! Ei, Doamne, de cînd sînt n-am văzut așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i iasă În cale un țăran cu o căruță de marfă de care voia să scape și să plece din oraș ca să se Întoarcă acasă, el Îi cumpăra tot. Că doar ți-am mai spus! Ce părere ai? Doamne, ce nătărău... atunci a trimis omul acasă cu cinci sute de ouă... Doamne ferește! eram așa de furioasă că i le-aș fi aruncat pe toate-n cap... că doar aveam găini care făceau zilnic o groază de ouă. „Cum naiba ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și râd: „Ha, ha, ha! Cum să ni se închine slăbănogii din Țara lui Verde Împărat, așa sau așa?” Lăcomia: Nu râdeți, nătărăilor! N-ați auzit până acum că „Omul e un animal care se închină”? Toți oamenii simt nevoia să se închine la ceva sau la cineva. Voi trebuie să-i îmbrobodiți pe ăștia, ca ei să se închine la noi și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
femeie căutând înfrigurată ceva. " Ce vrei? Ce cauți aici?" mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc că surpriza. Se pregătea să se apere împotriva unui străin care intrase în casa ei ca într-un bordel, pentru ca să-l audă împleticindu-se în scuze și făcîndu-se singur nătărău. Merita, își va fi zis, să vadă cum arăta la mutră individul. S-a oprit în lumina violentă, privindu-mă curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Râsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere. Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încît să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prima dată, le surâdea ideea viitorului. Ahmed, guralivul clasei, se plimba de colo până colo, aruncând rapid o privire peste umăr. Unde ai fost azi-noapte? —Nicăieri. Acasă. Reflexul fricii. Ghicești unde am fost eu? Nu știu. —Ghicește. —La Salima? Nu, nătărăule! Mai ghicește o dată. —Nu știu. Dă-mi un indiciu. — Am strâns o comoară, frate. —Ai muncit? — Poți să-i zici și așa. O, am tras mult azi-noapte. Am făcut mai mulți bani decât o să vezi tu toată viața. —Cum? Salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se. Trebuie să recunosc că nu aș fi refuzat o donație oricât de mică. Pentru un tânăr muncitor e bine-venit orice bănuț pe care poate pune mâna lui ambițioasă și harnică. În plus, s-ar fi putut ca unul dintre nătărăii aceia să câștige o avere la vreun concurs cu fotografiile mele. M-am gândit pentru o clipă să alerg după grupul de turiști, dar tocmai atunci o caricatură de turist, cu trup pirpiriu, pantaloni pescărești și suflând din greu sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la poliție. Aău! Jones trimise în sus ceva ce părea să fie un nor, unul radioactiv din care treptat se desprindea câte ceva și cădea pe bar și pe frigiderul plin cu carne marinată. Zi, ce s-a mai întâmplat cu nătărău’ ăla care a fost data trecut-aci? Al’ de lucra la Levy Pants. A mai dat p-aci? — Omu’ ăla de vorbea de-o demostrațe? — Mda, ăl’ de zicea că-i conduce un grăsan alb și le zice c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
femeie căutând înfrigurată ceva. „Ce vrei? Ce cauți aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luându-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc că surpriza. Se pregătea să se apere împotriva unui străin care intrase în casa ei ca într-un bordel, pentru ca să-l audă împleticindu-se în scuze și făcându-se singur nătărău. Merita, își va fi zis, să vadă cum arăta la mutră individul. S-a oprit în lumina violentă, privindu-mă curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Râsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere. Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încât să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țipă cu cordonul ombilical atârnându-le și doctorul dându-le palme peste fund. Și că Superiorii Necunoscuți, pentru acel Ceva, eram eu și Lia, iar după aceea avea să ne recunoască imediat, fără să se ducă să-l Întrebe pe nătărăul ăla, de Joseph de Maistre. Dar nu, noi - sardonicii - voiam să ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu diabolicii, arătându-le că, dacă era vorba de complot cosmic, noi știam să inventăm unul care mai cosmic de atât nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
câteva mii de pântece sterpe și le frânge inimile celor care le poartă povara. Ca toți bărbații - cu excepția domnului doctor Westcott -, crede că femeile ar trebui să nu mai facă atâta vâlvă și să accepte ce le-a fost scris. Nătărău bătrân. Iertat să-mi fie sacrilegiul, se închină pios Moira. — Moira, ești o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu chiulesc. Recapitulez. Repet conjugarea verbelor în franceză în timp ce mă dau cu rolele. — Poate îmi faci și mie o demonstrație. Spune-mi, de ce toți ceilalți băieți poartă chestiile astea - atinse șapca băiatului - cu fața în spate și tu nu? — Doar nătărăii le poartă așa. — Am înțeles. Îl studie o clipă pe băiat. E ciudat dar semeni foarte bine cu cineva. Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața tânărului. — Cu tata. A lucrat pentru dumneavoastră cândva. — Ești cumva Ben, băiatul lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trupul gol al lui Fran. Nu reușise niciodată să surprindă mai mult decât o imagine fugară până atunci, trăgând cu ochiul împreună cu un alt băiat în vestiarul fetelor, în urma unui pariu. Spera sincer să nu se fi purtat ca un nătărău sau să nu fi spus vreo prostie. Șocul de-a o vedea pe Fran fusese atât de mare, încât nici nu-și mai amintea ce spusese de fapt. Încă năucită de întâlnire, Fran deschise dulăpiorul de baie și zări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]