707 matches
-
dimineața când nevastă-sa, Arghirița, îl trezea din somn și-l trimitea la baie rostind unele vorbe de duh. El nu prea înțelegea ce i se întâmplă decât după ce se așeza pe tron și continua moțăiala. Apoi, recunoscător se învârtea năuc prin casă, lovindu-se de pereți cu o figură foarte preocupată chipurile dorind să-i fie de ajutor soției care se pregătea să meargă la slujbă. Era femeie de serviciu la o bancă și nu-și permitea să întârzie! La
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
să râdă asistând la scena dintre cei doi. Victor se întoarse jenat spre ea zicându-i: - Îmi cer mii de scuze domnișoară, încă o dată! Mă numesc Victor Poienaru și mi-e rușine de prostia lui Ion căci așa se numește năucul ăsta. E un om de treabă, când nu i se întâmplă să-și bea mințile ca în noaptea asta. Vă invit mâine, la o cafea și o prăjitură dacă veți avea bunătatea să acceptați, ca să spălăm rușinea din astă seară
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
cauți scăpare, Nici chiar de-i moartea la pândă, prin paturi, Să ne curme uimirea fără-ndurare... Noi știm că iubirea ce-acum se aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
tăcînd, pe-aceeași mică stradă, Pe care te vegheam sub ger, sub ploi. Și nu cumva sărutul să-ți topească Vreun bulgăre din cei ce ți-i aduc, Căci ar pieri zăpada omenească Și-ar trebui s-o caut de năuc. Mai bine rîzi la flori, dar ia aminte: Ele fără omăt azi nici n-ar fi ‒ Trecut, prezent și ierni, dar și cuvinte, Și-un verde crud născut spre-a ne minți... Referință Bibliografică: Verde crud / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare
VERDE CRUD de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383064_a_384393]
-
Ordinea; în parte, am reușit! Pentru asta m-am opus, mereu, Legilor venite de Sus! Mormanelor de hârtii; kilograme, tone, dacă țin seama de nesfârșitele instrucțiuni și dispoziții anexe! Birocrației, care aiurește și mai mult acest popor, și așa destul de năuc! Redactez Ordonanțe scurte și clare. Pe înțelesul ultimului locuitor. Eficiente. Sunt unul din părinții așezării. Stațiunea are mulți tați. Numai tați. Mama ei e țara! O păcăleală a patriotarzilor, care născocesc tot felul de sintagme pentru a subjuga locuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tuturor credințelor prin ignorarea lor: lăcașul este mai mult închis, iar slujbele rare și scurte, mici lecții moralizatoare, aproape laice, spre nemulțumirea ultimilor habotnici - câteva zeci - ce mârâie neputincioși prin colțuri. Generația următoare va fi dacă nu atee, cel puțin năucă. Pierderea credinței originare este urmarea, firească, a lipsei de competiție: religiile au existat și s-au întărit, totdeauna, prin amenințarea uneia de către alta. Pentru a da și mai multă culoare spectacolului, Magistratul a apelat și la pitici: sunt peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dea iluzia că au învins, că sunt liberi, în deplină siguranță, păziți - de către gărzile tot mai numeroase - de hoți, de alcoolici, de schizofrenici, de violatori, de criminali. De propriile rătăciri, atunci când, împinși de nu se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate să existe înțelegere. O stare de compromis, din partea vulgului; de obediență, de orbire. Dar între stăpânire, pe de o parte, și Actor, Filozof și Romancier, pe de alta, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu! Artistul ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe toți la condiția ta, nesigură, solitară, aplecată spre bizar. Îți place să privești, năuc, în portofelul mai mult gol? La frigiderul scos din priză, la notele de plată, neachitate cu lunile, pentru curent, apă, gaze, tv? La pantofii găuriți? Nu mai cumperi cărți; una la câteva luni, întâi te uiți la preț; nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom înălța o Stațiune demnă, înfloritoare, puternică, mândri de efortul nostru neprecupețit, de idealurile noastre, de tradițiile noastre, de victoria noastră!” Membrii Comitetului Cetățenesc au aplaudat, privind hotărâți adunarea încă năucă, apoi au izbucnit în urale. Dezmeticită brusc, mulțimea a răspuns ca un ecou. Vocea ei, timidă la început, a acoperit Piața. Stațiunea. Nimeni și nimic nu mai putea opri entuziasmul, căciulile zburau prin aer, în mijloc s-a încins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mei, eram convins, nu luaseră nicicând calea acelui loc. Spun „mi s-a întâmplat să mă pomenesc” pentru că este maniera în care pot descrie cel mai bine felul absolut de neînțeles în care mă nimerisem în fața acelei clădiri. Mintea mea, năucă, se chinuia din răsputeri să pătrundă misterul unei pauze a existenței despre care nu aveam nici cel mai mic amănunt, astfel că nu-mi puteam da seama nicicum de unde începuse, cât durase sau pur și simplu de ce nefastă natură puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tabără, iar el pleca de unul singur prin pădure în căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și toate văioagele unde credea el că l-ar fi putut afla. Se întorcea la o bucată de noapte, cu mâinile goale, năuc și plin de furie. Văzându-l atât de tulburat, starostele îi interzisese să mai părăsească tabăra. Nu mai avea voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i-a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, cînd băiețelul tresărea năuc din somn. SÎnt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care-i condusese pînă la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, cînd el le-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și strînse oglinjoara placată În sidef, pe care pînă atunci o ținuse În palma nădușită de sub așternut. Doamna Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care-ți Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe cît mi-ar plăcea. Ne vedem o dată pe lună. Mergem să mîncăm pe aici prin zonă, apoi se duce cum a venit. Știu că acum cîțiva ani s-a măritat cu un băiat de treabă; ziarist și un pic năuc, adevăru-i, din aceia care se vîră mereu În dandanale politice, Însă inimos. S-au căsătorit civil, fără invitați. Eu am aflat după o lună. Niciodată nu mi l-a prezentat pe soțul ei. Miquel se numește. Sau cam așa ceva. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Vă amintiți cum Îl chema pe prietenul acela al lui Julián? — Uitați-vă, cu un nume de familie ca Aldaya, nu mai e nevoie de nume de botez, dacă mă-nțelegeți. Îmi mai aduc aminte de Încă un băiat, cam năuc, unul Miquel. Cred că era tot coleg de clasă cu el. Să nu mă-ntrebați nici ce nume de familie, nici ce față avea. Părea că ajunsesem la un punct mort, și m-am temut că portăreasa Începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mă uitam ca boul, ia să-i fi băgat eu pula în gură atunci, să vezi cum se liniștea și nu mai făcea plimbări, însetată. S-a terminat poezia, s-a terminat poezia?, păi, s-a terminat și am plecat năuc de-acolo, rușinat, nu știam bine de ce, nu puteam să cred ce văzusem, nu credeam că a fost o invitație, mă simțeam mic-mic, am văzut sânul ăla în tot timpul liceului, doar că, a doua zi, la școală, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și scotea pene noi, strălucitoare. Înmagazinase chiar suficientă energie ca să adopte o postură inedită. — Care-i chestia cu „abstragerea“ asta, Amory? l-a Întrebat Într-o zi Alec, iar când Amory s-a prefăcut că e cufundat În lectură și năuc, a continuat: Nu Încerca să-l joci pe Burne cel mistic față de mine! Amory a ridicat nevinovat ochii: — Ce zici? — „Ce zici“, l-a maimuțărit Alec. Încerci să intri În transă citind... Ia să vedem cartea. I-a smuls-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
locurile pe paturile suprapuse, liniște, se ridică încet cortina, se aprind lămpile, hăul imens devine și mai mare, dar nu am timp de teamă, am treabă și asta mă ține tare. Îmi vine rândul și sar din pat. Au rămas năuci, pentru că ce s-a petrecut le-a depășit înșelegerea. Am jucat cum simțeam eu, cum știam eu, cum credeam eu. Am luat trei rânduri de aplauze și am plecat acasă fericit ca niciodată. N-am stat la aplauze pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Masca. Din păcate a murit destul de repede, un accident cumplit de circulație, o mașină condusă aiurea și cel mai mare cronicar român al acelor ani a dispărut. A fost incredibil, vestea s-a răspândit ca fulgerul și am rămas cu toții năuci, mult mai singuri, mai cumplit de singuri. Era în holul Teatrului Național, pe un catafalc înalt și am stat la căpătâiul lui câteva minute în care am trecut cu gândul prin toată viața mea și a lui, mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
papucul omului. Spectacolul merge mai departe, îl terminăm, luăm aplauzele, plecăm rapid la hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc: în fața mea erau doi ofițeri de poliție. Aceștia nici una, nici două, ne înșfacă, ne duc jos în restaurant unde ne aștepta spectatorul cu un singur pantof, râzând. Era șeful poliției din landul respectiv, care a stat apoi la băute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și năzuind înalte și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina îndoită părea cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și colegul ei Claudiu. Dar mi-a mulțumit la final cu tonul tandru, Spunând c-am depășit chiar și pe Alexandru. S-a îndepărtat fără furou spre aragaz, Și am surâs s-aud că azi am fost cel mai breaz Năuc din fire, dar fericit am întrebat Ce s-a întâmplat, ce-a fost cu ea, și-a explicat: Pe când țineam moi ouăle în mâna stângă, Simțeam că plânge-n mine-un dor de mătărângă, Și cum ceasul meu cu calendar
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
cele trei metrese, astâmpăr nu mai aveau... Pe Măgar l-au dus în șură, unde ei se giugileau. - Ia Prian, prinde putere, glas în parlament să ai; Suge că simt o căldură... când în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte mari. Doamne! râsul pe toți îi
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]