541 matches
-
fi de bine să revin la gânduri mai conciliante, chiar dacă mă simt încolțit de obligațiile nemărturisite colocutoarei. -Sunt înglodat de treburi! Am atatea și-atâtea obligații! îi înșir în eschivă lămurirea, deloc edificatoare, dimpotrivă, mai curând în stare s-o năucească pe curioasa mea. Apoi, recuperată din profunda năuceală, persoana plusează: -Ce spui, soro?! întreabă de astă dată intrigată grozav și gata să se creadă dusă cu preșul de-amicul ei dintotdeauna. Care treburi? Ce obligații are un becher ca tine
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
problemele curente ale zilei respective, dar imaginile mă urmăreau aproape tot timpul. Abia seara am înțeles despre ce este vorba, când la știrile de la televizor a fost anunțată trecerea în neființă a Prea Fericitului Teoctist Patriarhul României. Vestea m-a năucit, ca și când mi-ar fi murit o rudă apropiată, iar felul în care erau transmise știrile, realizarea reportajelor, curiozitatea reporterilor, cruzimea întrebărilor puse de ziariști, totul mă îngrijora peste măsură. Găseam că încă nu era timpul ca unele întrebări să fie
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
o nouă glaciațiune. Într-o palmă plouă, într-una crește iarbă”, spunea nu de mult timp într-un vers atât de frumos poetul Vasco Popa din Vârșeț. Dar cu ce „plouă” acum - în palmele noastre rămase pe drumuri fără întoarcere, năuciți de golul ce ne desparte - numai ei știu. Și ce „iarba” va crește în grădina Maicii Domnului, numai Dumnezeu știu, noi nu stim! Se spune că, cu o picătură de ploaie începe universul, când picătura se usucă lumile se sting
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat în lebede.// Astfel s-a întrupat/ Cântărețul.” („Și a fost ziua a șaptea”) Sub „dangătul stelelor”, succesiunea imaginilor încântătoare, pe alocuri de-a dreptul surprinzătoare, conduce la materializarea poetică a
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
dat drumul vorbelor pline de mânie: - Cum ai putut, fata mea, să faci tu... - Mamă, te rog frumos, să ma lași să-ți explic, a întrerupt-o Alina cu hotărâre, intuind ce gândea mama sa. - Nicio mamă, Alina, m-ai năucit si mi-ai distrus toată... - Mamă, nu este ce crezi! Am fost la Inter... - Cuuuum?! Fata mamii, tu?! Doamne, Dumnezeule, ce mi-ai făcut, Alina? Știa ce s-a întâmplat în Piața Universității. Tot spitalul vuia și mulți salariați de
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
noi în desaga sufletului. Și, vai de cel care-o pierde pe drum! Cu greu va putea s-o regăsească intactă. Frământările unui spirit cercetător, în căutare de pace, au zămislit versurile de față, spre înțelepțirea celor care mai umblă năuci, pe cărări de-mprumut și calcă pe-alături. E adevărat că astăzi, mai mult ca oricând, lumea s-a îndepărtat de Dumnezeu, îndoiala a prins colți, nepăsarea a dat rădăcini și, în imensa câmpie cu mărăcini a necredinței, mai răsare
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
în care omul tău... Dar astea le știi. Sunt suspiciuni, încă. De ce după atâta timp, de ce nu a venit el cu ea și de ce nu este acel om de găsit! - Păi, ... să vă explic..., a încercat el să intervină, destul de năucit la aflarea noutății, dar doamna Mia era în vervă ori cu adevărat grăbită și l-a întrerupt imediat. - Măi omule, nu eu am nevoie de explicații și... asta nu-i tot. S-ar putea rezolva. Știi tu, cum. Mai sunt
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
toamne târzii. Frunzele căzute pe trotuarele oașului, foșneau vesel sub piceoare și emanau un parfum atât de suav când erau strivite încât, dintre toți trecătorii, numai cei vârstnici se puteau gândi că sunt moarte și vor putrezi. Alina se plimba năucindu-și gândurile și neluând parte la nicio minunăție naturală. Ochii ei erau pierduți, proiectați undeva dincolo de prezent. Era plimbarea de dinainte de întuneric și se simțea atât de liniștită, de împăcată cu sine și cu toate. Se simțea exact ca înaintea
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
Toffler dezvoltă mai departe ideea „complexului mesianic”. El constă în părerea (în fapt, iluzia) că am putea cumva să ne salvăm schimbând bărbatul (sau femeia) care ne conduce. Observându-i pe politicienii de azi cum se bâlbâie și se împleticesc năuci în fața problemelor pe care le generează înaintarea în epoca „tehnotronică” milioane de oameni, îmboldiți de mijloacele mass-media, au ajuns la o explicație unică, simplă și ușor de înțeles a tuturor relelor de care avem parte, „falimentul celor care ne conduc
ESEU DESPRE PUTERE (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352122_a_353451]
-
fost și-n mine setea arde De dorul tău într-un ''havuz de dor'' M-aș răcori în zori, dar nu-i ușor Să te aduc la mine din mansarde... Cobori în jos'', smintit cum spui că dorul Te-a năucit și liniști ți-a furat! Eu te aștept cu-n dor nevinovat Să-ți fiu de leac, precum ne-a fost Izvorul... Și legământ voi face-n prag de seară Și ne vor prinde zorii-ncătușați În mare și la
TĂCERE-MI EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352257_a_353586]
-
fi imenși, lăsându-și buzele să fie zdrobite și supte. Deodată s-a blocat. Palmele au slăbit strânsoarea și au revenit pe pieptul lui, oprindu-i apropierea, în timp ce și-a lăsat capul pe spate pentru a întrerupe sărutul ce o năucise. Un singur gând a avut, dar suficient să o dezmeticească: "Așa de fierbinte ai fost, Fănele, la începuturi! Apoi, în timp, nu ai... Au, Doamne! Nu Fănel mă sărută aici! Ce fac?". Brusc, a deschis ochii și l-a privit
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
mult timp mi s-a părut că a trecut... Muream de curiozitate. Foarte bine ai procedat, drăguța de tine! Și cum s-a manifestat, tot slăbuț spre finalizare? - O, nu! Ca în vremurile bune, iubito! A fost grozav deși părea năucit de ofensiva mea impetuoasă... - Ei, vezi că omul este normal, dar îl plictiseai prin monotonie? - Nu Găbiță, nu este așa. Era surprins și nu a știut ce să facă. Nici nu putea da înapoi... Dar ochii... privirea lui rătăcită nu
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
treacă neobservată pe lângă noi viața, „singură ocazie pe lumea asta”, după expresia unei poete poloneze, tot așteptând cu mâinile încrucișate să vină Lumină și confundând-o uneori cu falsele sclipiri care nu fac altceva decât să te orbeasca, să-ți năucească privirea. Adevărată Lumină mângâie, nu orbește și ea nu este vizibilă decât de la înălțimea Crucii. Crucea noastră din care se revarsă un șuvoi de lumini de gand, un șuvoi de cuvinte și sunete line. Cuvântul luminează, sfințește, curăță. E ceva
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
sentimentele lui și sexul devenise un vis lent, nu o călăreală bezmetică și obositoare și uneori ea nici nu mai știa cînd începeau să facă amor și cînd terminau, pentru că valuri peste valuri de orgasme o năpădeau ritmic și o năuceau, fiecare atingere a lui era un început de mîngîiere care își risipea vibrațiile în trupul ei ca arcușul cînd plutește peste strunele întinse pînă la paroxism ale viorii. La asta se gîndea ea, stînd întinsă lîngă el și veghindu-i
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
ai cunoscut-o și ai cărei capi vor fi o surpriză și pentru dumneata... Stai și ascultă-mă, nu mă întrerupe, l-a oprit avocatul pe Fănel, observându-l că s-a ridicat încetișor de pe scaun și a deschis gura năucit de cele auzite. Drept urmare, perioada cercetărilor se va lungi foarte mult. Poate până dincolo de anul nou... Ei bine, într-un fel, acest aspect te avantajează ori îți agravează situația. - Nu înțeleg! a izbucnit Fănel. De ce să-mi agraveze mie... Oricum
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
îndrăgostiți, precum Fănel recunoștea că nu a văzut niciodată, finalizată de preotul cel vârstnic printr-o scurtă cuvântare de laudă, învățăminte și binecuvântări. Fănel asculta și privea. Amintirile îl năpădeau, se succedau potrivit momentelor slujbei la care asista și-l năuceau prin sumedenia de gânduri ce-i trezeau și se derulau în mare viteză prin mintea și sufletul lui. Nu a avut puterea să rămână până la final. În momentul în care preotul așeza sfintele cununii pe capul mirilor, lacrimile au început
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
avea să fie preschimbată în broască sau bufniță. Ar fi vrut ca înainte să afle de ce se înverșuna să le caute pe vrăjitoare, sau, mă rog, pe cea mai bătrână dintre ele. - Cine e acolo? Țipătul ascuțit aproape că îl năuci pe Regele Pădurilor. O mătură vâjâi prin încăperea în care reușise și el să intre pe urmele fetei și îl lovi direct în frunte. Căzu pe spate pierzându-și cunoștința. - Of, vai, e regele nostru! Apăru o vrăjitoare înaltă și
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
m-am așezat pe pat ascultându-i povestea.Ea a continuat: -Tata, e un om foarte rece, aspru, cu mama se poartă cu multă cruzime! De când mă știu, a fost așa mereu! A bătut-o numai în cap, că a năucit-o de tot! Ea e bolnavă din cauza lui și deși e rea cu mine, mereu am apărat-o mâncând de multe ori bătaie de la el, din această cauză. Pe deasupra, e zgârcit, avar și bea mult! De el ne e frică
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
elibera, luni ce nu erau sigure că se tot zvonea că se prelungește armata la 1 an și 6 luni sau că se micșorează la un an, sânt chemat la comandantul de companie care îmi dă o veste de mă năucește. Mai târziu aflu că cei care erau mai aproape de liberare (lăsare la vatră), adică cei încorporați înaintea mea cu 6 luni erau trimiși pe la Cooperativele Agricole de Producție la munci patriotice. Leatul (ciclu) încorporat înaintea mea, se zvonea, că era
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
dangătul îmbrățișării noastre” , sărutul iubirii aducând ” Pacea”: ne îmbrățișăm cu pleoape/ în oglinzi de ape,/ ne îmbrățișăm cu tâmple,/ cer frumos să se întâmple...” sau se transformă într-un ”Cântec”: ...zorii răsar călări pe miresme,/ strivită între noi, dragostea e năucită,/ viața, ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag. 6). Și ca întotdeauna privește ca orice îndrăgostit ”Ca un vârtej, viața” (pag. 8) : ”viața mea ca un vârtej/ te-a cuprins iubito și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Chișinăul din Republica Moldova, precum mai de curând în Norvegia de nord, zona Lofoten și orașul Kristiansen la Marea Nordului, Varna și General Toșevo din Bulgaria vecină, dar nu se putea compara cu ce aveam acum în față. Eram pur și simplu năucit de atâta frumusețe. Radu văzându-mi entuziasmul mă consola mereu cu: ” Lasă unchiule că vii la vară și stai mai mult, să-ți pot arăta tot orașul ca și altele din Flandra, sau din Olanda, nu departe de aici. Atunci
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370758_a_372087]
-
decentă umană. Admir măiestria jocului, căci e un joc cu oameni: Venia vorbește puternic din Scripturi, citatele zboară pe ecran, sunt imense, vin des, adresează situații concrete, totul e logic și nobil, Isus e invocat că autoritate supremă. Oamenii sunt năuciți, te sfiești să contrazici Cuvântul Sfânt, o orbire deplină domnește în jurul lui Venia. Dar stai, uite un om, profesoara de biologie - Elenă - e revoltata, lupta cinstit, caută argumente și pentru urechile lui Venia (aduse chiar din Biblia lui), si pentru
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]
-
adiere de vânt rămân fără petale. Sunt flori cât timp presari la rădăcina lor ambrozie și dacă ceri o boabă de nectar c-ai obosit de-atâta dărnicie se-ascund după perdea, lăsând în urma lor o umbră zâmbăreață ca să te năucească că ai pășit din nou greșit ... și spinii par că au crescut; atât de mulți, cu aripi lungi s-acopere întreg pământul pe care tu pășești sângerând. Aș vrea Aș vrea să iubesc atât de mult, încât să mă transform
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
tine cu merțanul. Păi, să nu-l înjuri? Curcanu a mârâit: cam târziu, bă, cam târziu! Ceilalți au rânjit: pentru jmecheri, niciodată nu-i târziu. Credeți c-o să dea de băut când o să-și umple teșchereaua? Mărășteanu îi asculta privind năucit la ei. Se mira de ce nu poate să înghită măcar un strop din băutura lor. Ar fi aruncat fiecăruia în obraz câte un pahar de băutură și i-ar fi dat în mă-sa. Dar le-a răbdat cu stoicism
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
uitând că este însoțit de Emanuela. Din câțiva pași a ajuns în ușa de la Terapie intensivă, unde s-a oprit privind îngrozit în interior... Emanuela, cu inima cât un purece, tremurându-i picioarele, a ajuns lângă el. Era atât de năucită de starea și reacția lui încât îi era teamă să-l privească, dar și să întrebe ce se întâmplă. Reuși să se stăpânească și ridică privirea asupra chipului bărbatului. Îl analiză rapid și pătrunzător. Observă că Dragoș a eliminat, destul de
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]