314 matches
-
asta nu am prea văzut-o, pentru că a fost la clasa întâi, servindu-le șampanie barosanilor. —Închipuie-ți, îmi șoptește ea, avem următoarele trei zile libere. De-abia aștept! Dispare din nou, și eu mă uit lung în urma ei, ușor năucită. E ciudat cum membrii echipajului de zbor par așa de încântați de zilele libere. Eu nu sunt de acord cu teoria asta. Nu cred că avem mai mult timp liber decât alții. Pentru că în prima zi după o călătorie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă simt slăbită. — Mă duc să mă pregătesc, spun încet. Sigur, zâmbește Amy, de parcă nici nu a băgat de seamă fața mea schimbată. Apropo, mă simt mult mai bine acum. —Bine. — Și nu o să spui nimănui? Despre ce? întreb eu năucită. —Despre Adam Kirrane și Sandy. Nu, promit eu. Ies tăcută din camera ei, târându-mi parcă inima grea ca plumbul după mine. Capitolul 10tc Capitolul 10" Urăsc să scriu. E o porcărie antisocială și îmi dă dureri de cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mi ridicasem pumnii ca pentru a mă apăra și m-am simțit ridicolă. Brusc, am realizat că aveam mare nevoie de ceva de băut. * * * Îmi lăsasem dubița undeva către Camden Town, așa că am luat-o În sus, simțindu-mă Încă năucită. Pe stradă treceau În viteză nenumărate autovehicule, mai multe decât În mod normal, dar poate că zăpăceala mea făcea ca fiecare zgomot de mașină, fiecare pas al vreunui trecător să devină copleșitor. Nimic nu părea a avea substanță, dar hărmălaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să veniți la secție pentru niște Întrebări suplimentare. — Câtuși de puțin, am răspuns eu veselă. Vreți să vin chiar acum? Dacă nu vă supărați... Omul părea cam năucit, probabil pentru că nimeni nu reacționează cu atâta exuberanță atunci când un polițist se Înființează ca să-l târască la interogatoriu. Sigur, nici o problemă, l-am asigurat eu, cu un zâmbet luminos. Se uita fix peste umărul meu și, urmărindu-i privirea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a șederii mele, mi-am pus această Întrebare, și, În cursul unei ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței, am fost privit, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt problemele, pentru că și eu sunt cadru didactic! (fluierături frățești, admirative). Să nu credeți că eu mă descurc mai bine decât dumneavoastră, țipă vorbitorul cu chip osos, ros de ambiție. Îl privesc năucit: poartă un costum elegant, perfect croit după trupu-i deșirat, și o cravată de un roșu-rusesc, care trebuie să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
provocată de cele două chipuri ale capului: cel bărbătesc semăna uluitor cu el însuși, iar cel feminin era leit Sabina, așa cum o văzuse într-o fotografie primită pe internet. Avea palpitații violente și trebui să se întoarcă în fotoliu. Rămase năucit timp de câteva minute, după care introduse parola de mail. Un mesaj de la Ionică Roja, incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al trăgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladă și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
moarte și m-aș fi contemplat din toate unghiurile. Schimbarea ei în rinocer sau în insectă nu ar fi fost mai cutremurătoare. Ne-am privit mult, cu oroare, fără să ne vorbim sau să ne atragem. Eram prea obosiți și năuciți ca să mai gândim. Ne-am îmbrăcat mașinal, încurcînd hainele, schimbîndu-ni-le de câteva ori. Gesturile ne șovăiau, mișcările se bâlbâiau, mâna rata apucarea. Ne priveam ca niște ființe din lumi diferite, bazate pe cu totul alte chimii, biologii, psihologii. Deodată, cel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aici și ne vor socoti frații lor..." Și eu, acuma, ce-am făcut? Cum te iubesc eu acum, tu înțelegi cum te iubesc eu acum? A trebuit s-o prind în brațe, căci se prăbușea. Am așezat-o pe fotoliu năucit. Am stat mult împreună, fără să ne spunem o vorbă. X Au început de atunci altfel de zile. Despre fiecare din ele aș putea scrie un caiet întreg, într-atît erau de bogate și într-atît au rămas de proaspete în amintirea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
regăsit spiritul critic la dineul lui Mișu Cantacuzino, când m-am trezit așezat chiar vis-à-vis de generalul Pau. Mulțimea tot sub geamuri, drapele, discursuri, ovații, lacrimi... De data aceasta, emoția m-a prins mai greu, pentru că aveam în față figura năucită a generalului Pau. Regulile diplomației îi cereau să afișeze și el sentimente pentru România, din păcate însă nu știa mai nimic despre noi și nici înflăcărata noastră demonstrație nu-i crescuse prea mult apetitul. Fiind soldat, respectul său se îndrepta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a iluziei. Ah, nu știu să exprim acest sentiment teribil, ce l-am avut în clipa marilor nenorociri, când am înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de cinci, când m-am coborât, năucit, din trăsură : am auzit uși, strigăte și, pe terasa cu clematite, printre frunzele admirabil colorate, roșu și verde, de iederă, am zărit chipul Sophiei, luminându-se. Elle bondit de joie, comme un enfant. Știau că orașul fusese crud bombardat ; de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi răspundă nimeni. După două-trei apeluri închideam... Într-o seară, în loc de mârâitul unui câine am auzit o voce rea, brutală și poruncitoare: "Să nu încerci să smulgi firele telefonului. Vom veni noaptea să ți-l punem la loc". Am rămas năucită... Alunecam parcă într-o apă adâncă și n-aveam putere nici să mă agăț de ceva, nici să dau din mâini, să înot. Nu mai puteam decât să aștept îngrozită valul care mă va lovi. Ultimul rest de energie l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul smulsese o fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe peron. Când m-am lămurit, am rămas năucit, neștiind ce să cred. Amândouă limbile ceasului mergeau acum normal. Se întîmplase, cum să vă spun, ca în film când, după un stop cadru, eroii își reiau mișcările și totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mâna pe la târgurile de carte, el ca atent redactor la Editura All, eu ca nevinovat samsar de carte. Ce ne-a apropiat frățește (aproape de lacrimă) cale de un sfert de ceas a fost telefonul pe care i l-am dat năucit, după ce i-am citit un text devastator despre moartea câinelui de la țară. Vezi bine că ne-am întrebat (și) atunci: „Bătrâne, oare de ce n-am stat și noi odată la un pahar de vorbă?!?“ N-a fost să fie. Așa că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un fotoliu, de care, când s-a rostogolit, venind cu ceafa de chiuvetă, căzând cu fața în sus, zbătându-se nițel, cam cât un cocoș, lovit de securică, pe butuc, s-a liniștit definitiv. Reintrând, Nuța,în cameră, a rămas năucită. Nuțu - mort, ca de când lumea! A ieșit. S-a dus la vecini. I-a chemat. Le-a explicat. Le-a solicitat sprijinul. Ei i l-au acordat. Și toate s-au desfășurat, apoi, potrivit cu obiceiurile locurilor și cu ale religiei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se duse unde-l împingea nevoia cea mare a momentului. Și începu să se screamă. Și se scremea, se tot scremea, dar, zadarnic! Fără nici un efect pozitiv. Dimpotrivă. De la un timp,începu să-l doară stomacul. Se alarmă. Se întrebă, năucit, ce să facă, pentru a scăpa de constipația, care, tocmai atunci, pusese stăpânire pe ființa sa. Și, nici nu venea, careva, dintre ai casei, să vadă ce-i cu el. În fine - veni soția. Ce-i, omule? Mor. De ce? Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ocroti,într-un colț al grădinii. Erau cu câte ceva foarte sumar pe ei. Și i-au nvelit cu o pătură, parțial pe sub ei, parțial pe deasupra. Buimaci, neștiind șiî neînțelegând ce-i cu ei și cu ce se întâmplă acolo, priveau năuciți împrejur. Apăru, pe partea de dinafara gardului, nagâța aialaltă, geamăna Natalia.își propti mâinile în șolduri, îi scuipă în obraz și-ntre ochi, printre barele de metal forjat, pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cînta. „Hai, hai“, părea că-i spune măicuța și el Îi dădu drumul, dar se poticni imediat, dîndu-și seama că ăsta nu era pianul pe care-l știa el. Se uită Înspăimîntat la măicuță: parfumul, lipsea parfumul; se simțea complet năucit și În spatele lui lumea Începuse să murmure; lipsea parfumul și ăsta nu era pianul lui și ea nu stătea lîngă el, așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să se lămurească odată misterul. — Bună ziua, spuse el pe tonul cel mai potrivit cu situația; mi-ai adus cămășile? Intră, intră... Ia vezi, Susan, ocupă-te tu, te rog. Arminda făcu cîțiva pași timizi și acum era Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai Îndrăzni să se uite ca și cum ar fi spus: pe asta cine-a chemat-o aici? și pe urmă „asta“ Îi stătea În drum și din pricina ei fu nevoit să descarce geamantanele și să plece, lăsînd-o pe biata Arminda năucită și transformînd-o practic Într-o insulă, mai bine zis Într-un ostrov, Înconjurată cum era din toate părțile de valize. Valetul dispăru și Susan se Întoarse ca să-și termine paharul de Jerez și să vadă ce se mai Întîmplă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar de mîine Îmi Încui pliscul, nu mai vorbesc cu nimeni, fac pe seriosul și dacă se leagă vreunul de mine Îi ard o palmă să mă țină minte și pe urmă mă uit la el pînă-l văd că rămîne năucit și pleacă cu coada-n-tre picioare ca Martinto.“ În după-amiaza aceleiași zile, cînd ajunse acasă se uită În oglindă și În sfîrșit mutra numărul douăzeci și șapte i se păru cea mai potrivită pentru a-și Înfrunta noul destin, o exersa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o toată. „Darling! Darling! Darling!“, striga Susan, lipsită de apărare, dar s-au mai Învîrtit de două ori Îmbrățișați. „Mastodontule!“, exclamă cînd se văzu scăpată de furia de bucurie a lui Santiago, care acum se repezea asupra lui Bobby, complet năucit și-l scotea, din luptă În cîteva secunde. Se auzea rîsul sonor al lui Juan Lucas. Următorul era Julius, „urechilă!“, Îl strigă, dîndu-i ușor cu cotul În ficat și trăgîndu-l În același timp destul de tare de urechi. Apoi Îl Îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]