782 matches
-
Următoarea mențiune datează din 1377. De la 42 de proprietari de pământuri în 1510 satul a continuat să aibă din ce în ce mai mulți locuitori. Biserica în stil romanic datează din secolul XIII, de atunci păstrându-se doar fundațiile și intrarea. Distrusă în urmă năvălirilor turcești din 1421 și 1432 bisercia a fost reconstruită în stil gotic și fortificată în 1521. În 1529 Petru Rareș intră în Țara Bârsei trecând și prin Vulcan. Pe aici trece și Mihai Viteazul, în 1599, când poposeștele cu armatele
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
700 nu a mai vrut nimeni să se stabilească aici, considerînd locul necurat. Numai după o bună perioadà de timp a apărut aici o nouă siliște, alcătuită, mai ales, din bordeie. Care la rîndu-i a fost părăsită și ea. Din cauza năvălirii pecenegilor sau ulicilor. Cele 2 tumuluri din partea de nord-vest și cele 2 dinspre sud-vest rămîn a fi confirmarea urgiilor îndurate de strămoșii cotiujenenilor. Pină nu demult ele aveau înălțimea de 1,5-2 m și diametrul de 15-20 m. Locurile acestea
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
încredințat puterea efectivă lui Anthemius, noul prefect pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman (începând din anul 405). Anthemius a fost o persoană competentă; el s-a străduit să stăvilească abuzurile guvernamentale și să asigure apărarea hotarelor imperiului față de năvălirile barbarilor vizigoți și huni. De asemenea, el a continuat programul lui Arcadius de creștinare forțată a tuturor locuitorilor din imperiu, închizând sau chiar distrugând templele păgâne. Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale, lăsând tronul fiului
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
cu un mare eșec pentru bizantini. La scurt timp, Isac al II-lea Anghelos avea să fie detronat, iar în locul lui a fost proclamat împărat Alexios al III-lea, fratele său mai mic. Acesta, fără a mai ține seama de năvălirile necontenite ale românilor și ale cumanilor, a chemat trupele în capitală, având nevoie de ele pentru a-și consolida autoritatea. Măsura lui Alexios al III-lea a marcat sfârșitul șirului de încercări ale bizantinilor de a zdrobi statul Asăneștilor și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
pare a fi primul gânditor care își organizează discursul sub formă de "quaestiones", adică sub forma unor întrebări. Boethius s-a născut la Roma între anii 475 și 480, cam la un secol după Augustin, în perioada când, sub presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman de Apus ia sfârșit în anul 476, o dată cu detronarea ultimului împărat, Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminții germanice. Boethius aparținea unei vechi și influente familii aristocratice romane, "Anicienii", dintre care mulți reprezentanți fuseseră consuli, ca
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
atașează o mărturisire de credință și o lucrare "Despre falsificarea cărților lui Origen". Urmează tălmăcirea lucrării "Despre principii". Din 399, Rufin se află din nou la Aquileea. În jurul anului 403, părăsește acest oraș pentru a se refugia la Roma din fața năvălirii goților, iar mai târziu se stabilește într-o mănăstire de lângă Terracina. Își continuă activitatea de traducător atât al lui Origen cât și a lui Evagrie Ponticul. Tot acum alcătuiește și principala sa operă, o interpretare alegorică a binecuvântării lui Iacob
Rufin din Aquileea () [Corola-website/Science/326279_a_327608]
-
Gorodok, Gubin, Kobud, Kudin, Semoti" sau "Vozviagl" și este deasemenea posibil ca grupul să fie slavo-român, păstoritul seminomad fiind în acele vremuri tulburate ocupația de bază a populațiilor din zonă, care se ascundeau în codri și mlaștini în caz de năvăliri, dar puteau ocazional participa la conflictele puterilor vremii, ca mercenari. Lisseanu a scris despre orasul Bolechov că era numit, intr-o cronică polonă, cu denumirea " Vila Valachorum dicta" Astăzi nu mai există nicio localitate cu acest nume. Resturile unui zid
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Se presupune că acest duce Ioan de la Onut (Onutul era o cetate la Nistru, nu departe de Hotin, dar mai veche decât ultima) a putut fi un vasal al cneazului Galiției sau s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii Comanilor. Conform unei cronici poloneze, cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de perioade de emancipare. Ivan Rostislavici supranumit „Bârladnicul” adună o oaste formată
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Dumnezeu, / Să tune patru zări, când o să urle ! "(„Geamăt de uriaș“)". Poetul trăiește existențele înaintașilor, comunicând cu ei în același duh al solului natal. Copil, a smălțuit cândva oale de lut, punându-și în sunetul lor sufletul "(Dacul);" pe vremea năvălirilor barbare, a oftat adânc, privind pustiirea țării și a scornit doina "(Jupanul);" în chilia unei mănăstiri, a scris psalmi românești și pentru asta a fost târât prin judecăți și zdrobit apoi pe roată "(Călugărul);" la curțile boierilor olteni, a cântat
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
locurile din prejma Miron Costin-ului, precum despre gorganul de la Dealul Viei unde se spune că ar fi înmormântați tătarii uciși într-o bătălie de Ștefan cel Mare, alții susținând că de fapt ar fi mult mai vechi de pe vremea năvălirilor migratoare. Cum cobori în șesul Moldovei, pe poteca ce duce spre satul țiganilor (nu se inventaseră romii) unde au fost cândva vreo 5 case (bordeie), se găsește un minunat izvor cu apă limpede și rece și care în vremurile de
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
deal stâncos, imprejmuit de pădure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărării dealului. Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor. Dezvoltarea orașului Râșnov a avut
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
XV-lea și a realizat lucrări și în alte orașe ale sașilor: Brașov, Sighișoara sau Feldioara. Una din lucrările sale cel mai apreciate este grupul statuar "Închinarea magilor" de la Biserica din deal din Sighișoara. Mănăstirea a suferit mari stricăciuni în urma năvălirii turcilor din anul 1432. Din cauza faptului că mănăstirea era pradă atacurilor inamice, fiind în afara zidurilor cetății, superiorii ordinului dominican au obținut în 1474 autorizația de a construi o mănăstire nouă cu biserică (astăzi Biserica Ursulinelor) în interiorul cetății. Fosta mănăstire dominicană
Capela Sfânta Cruce din Sibiu () [Corola-website/Science/322975_a_324304]
-
-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat în castelul său 28 dintre cele mai proeminente personaje literare maghiare din România, dar care au decis să nu
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului. Cele mai vechi acte din arhivă datează din 1750. O nouă năvălire a turcilor în Țara Bârsei, în 1658, a stârnit în Sâmpetru un nou incendiu devastator și o serie de victime, omorâte și înmormântate chiar în biserică. În 1713 s-a prăbușit turnul clopotniței, iar în 1760 un nou incendiu a
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
A avut loc mai multe războaie cu Parția. Commodus a fost ucis în 192. Urmează perioada de decădere a Imperiului de Apus. Cealaltă jumătate, de Răsărit, cu capitala la Constantinopole, și-a menținut puterea până în secolul al XV-lea, la năvălirea turcilor otomani. În secolul al III-lea Roma a fost slăbită de două fronturi de luptă simultane: războaiele împotriva Imperiului Persan, pe de o parte și invaziile triburilor germanice, pe de altă parte. Doi mari împărați au reușit să mențină
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
este un sat în comuna Feldioara din județul Brașov, Transilvania, România. Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de sași s-au stabilit la circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, catre 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune ca spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, catre 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune ca spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității. În 1371, sub numele de "Ruffa serrates" (Malul roșu), este menționat pentru prima dată în documente Rotbavul. Turcii au amenințat deseori localitatea, incendiind-o în 1438 și în 1464. De
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
ianuarie 1510, iar Bogdan renunță la căsătorie în schimbul unor avantaje politico-economice. Tot în 1510, tătarii năvălesc in Moldova, pradă cumplit țara și iau cu ei 74 de mii de robi. În noiembrie 1510, Bogdan al III-lea preîntâmpină o nouă năvălire tătărească. Marele pericol reprezentat de tătari devine devastator în 1511 când aceștia ocupă țara. Polonezii, de frică, îi trimit ajutor și Bogdan îi lovește pe năvălitori în mai 1512. Câțiva ani mai înainte, în 1507, Bogdan s-a aflat pe
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
omonime. Populația orașului număra, 1.010.500 de locuitori la 1 august 2015. Este, de asemenea o importantă stațiune turistică. În antichitate, o colonie grecească, "Νικόνιων" - Nikonion, se ridica în împrejurimile orașului actual. Aceasta dispare în secolul IV e.n., odată cu năvălirile gotice și hunice. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii au trecut mai multe popoare migratoare: bulgari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari și altele. În perioada otomană se ridica în zonă cetatea "Hacıbey", parte a regiunii Edisan. În timpul
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
El se află la o distanță de aproximativ 20 km de orasul Suceava. Tradiția consemnează existența în Soloneț a mai multor biserici. O primă biserică de lemn ar fi fost clădită în lunca râului Soloneț, aceasta fiind strămutată în urma deselor năvăliri tătare. Cu prilejul unei astfel de năvăliri, sătenii ar fi aruncat clopotele bisericii în fântână pentru a nu fi capturate de tătari. O altă biserică este menționată în uricul din 15 martie 1490 pentru constituirea Episcopiei de Rădăuți, fiind consemnată
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
aproximativ 20 km de orasul Suceava. Tradiția consemnează existența în Soloneț a mai multor biserici. O primă biserică de lemn ar fi fost clădită în lunca râului Soloneț, aceasta fiind strămutată în urma deselor năvăliri tătare. Cu prilejul unei astfel de năvăliri, sătenii ar fi aruncat clopotele bisericii în fântână pentru a nu fi capturate de tătari. O altă biserică este menționată în uricul din 15 martie 1490 pentru constituirea Episcopiei de Rădăuți, fiind consemnată ""a 38-a biserică cu popă pe
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
aprilie 1091 un rol deosebit l-au jucat oștenii vlahi din care era formată armata sa, oșteni recrutați din părțile Vardarului și Strumei, din Macedonia. Același împărat Alexios I apelează la ajutorul lui Pudilă, un fruntaș vlah, pentru a opri năvălirea cumană din 1094. Toate acestea pregătesc răscoala de proporții a vlahilor din 1186-1187, conduși de Petru și Asan, în urma căreia a luat ființă al II-lea stat bulgar. În "Alexiada", Ana Comnena face referire la vlahi dar și la „daci
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
parțial slavă (Tiverții) și parțial romanică (Bолохи), aliată a cnezatului Galiției-Volîniei. După întemeierea Țării Moldovei, pe locul cetății a existat, în vecinătatea așezării civile, o fortificație inițial din lemn, atestată în sec. XV și menită să apere vadul Nistrului de năvălirile tătarilor. În cursul de mijloc al Nistrului este situat unul dintre cele mai pitorești orașe ale Moldovei - Soroca, atestat documentar la 12 iulie 1499 prin Costea, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
cel Mare, cu ajutorul unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546. Construcția actuală are o formă perfect rotundă cu 5 turnuri, având o distanță identică unul de altul. De obicei erau cazați numai ostașii în citadelă, dar pe timp de năvălire se adăpostea aici și populația locală. Începând cu domnia lui Ștefan cel Mare și timp de secole, Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume - Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]