999 matches
-
statuie pe marea verandă deschisă a vilei bunicilor - un prea-frumos châlet în stil elvețian construit de ei în anii '30 și situat pe Șoseaua Republicii la numărul 210 - când nu se juca răbdător cu mine, lăsându-se încălecat de puștiul năvalnic care făcea din el cal și-l strunea, dureros pesemne, trăgându-l de urechi ca s-o ia la dreapta sau la stânga. "Măi, să nu te muște!", glăsuiau bunicii, cam speriați de cavalcadele mele pe spinarea dulăului. Nu m-a
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Nora Iuga sub luna năvalnică cîinii de sanie sub prelate negre tălpile lui cuviincioase în această lume modernă cu gnomii și circarii călcînd prin praful de colofoniu cum se cerne zăpada în globul de sticlă cum păianjănul urcă pe spatele unui tablou cu păr blond
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
ale întunericului valurile captive sub banchizele reci această sleire a sîngelui în soldatul care se predă cîte vaci rumegă blînde pe pajiști cum aștept eu noapte de noapte cînd tata își acorda vioara și coarda întinsă la maxim sub luna năvalnică aerul pocnind ca o cheie aruncată în cutia de fier poți să-ți vezi de treabă nebunia mea se descurcă și singură nu e prea înalt nu e prea blond nu e prea bărbat îmi vine să spun îngere oprește
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
sunt atei. ,în țara noastră - răspunde Berlioz, n.m. - ateismul nu mai miră pe nimeni". Când disputa între Berlioz și Woland iese la iveală, aceștia discutând despre cel de-al șaselea argument al lui Kant (cum că Dumnezeu există), Bezdomnîi conchide năvalnic, incult și agresiv: ,Kant ăsta ar merita băgat pe vreo trei ani la răcoare, la Solovki!" Or, Solovki era o celebră închisoare sovietică pentru deținuți politici, provenită dintr-o fostă mănăstire adaptată de regim la sistemul penitenciar, din pricina numărului mare
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
margini de deget, îti scapă; fuge fraza și fuge si gîndul; alunecă totul se scurge în multe viteze, dar totul e foarte serios, de nu e, devine atunci, desigur prin vorbă, prin marea curgere-a ei, prin marea de vorbe, năvalnic, în dulce talaz peste tot ce pare amar, și este, dar nu se mai vede, nu se aude așa. M-am întâlnit cu poeta și jurnalista Veronica Balaj din Timișoara, (România) la Budapesta, cu prilejul Fetivalului internațional de poezie ”Mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ești fără milă, trage-mă pe roate: Ea, Dragostea, înspină trandafirii! Oprește-mă să-ndur și nu socoate Că-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui departe, fără zare, Voi înălța toți praporii-n mirare Sfârșindu-mă-ntr-o altă dimineață! De dor nebun ascund Melanholia, Jertfire sugrumată! Ce durere... Sunt priponit de umbră și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că înapoi, mult înapoi, deoarece păreau niște evenimente, ori acestea nu se petrec înainte, în viitor, nu?, ci totdeauna îndărăt, în trecut, în urmă, cum ar veni, va să zică... Era deci vorba de o mare diferență de timp; apoi o curgere năvalnică, neînduplecată, cum ar fi curs Timpul însuși, dacă acesta ar fi avut o curgere fizică... Părea, într-adevăr, un fluviu. Și - apoi un glas, al meu, culmea!... care își întreba zăpăcit tovarășul de drum: măi, Dimi, ăsta se varsă-n
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
ci memoria caldă, neîndoită, a unor oameni pentru care celălalt, ca părere și faptă, contează, ca să suferi de teama de-a termina nepotrivit. Simplă, ca o propoziție în care numele și verbul lui spun tot ce-ar fi de spus, năvalnică și cumpănită, totuși, ca ars amandi scrisă mai spre bătrînețe, lipsită de orice mînii, dar fără să-și îmblînzească, nici o cîtime, criteriile, Subiect și predicat e cartea unui sceptic care-a iubit lumea. Din care n-o să iasă nici mai
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
și un punct culminant demn de benzile desenate ale anilor ‘80. Tradiția Dragobetelor Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubareț nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic el era la daci zeul care, ca un "naș cosmic", oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiție s-a extins și la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea
sărbătoarea iubirii la români [Corola-blog/BlogPost/96743_a_98035]
-
mai puțin îndreptățită decît cea intelectualizantă ori stradală, jemanfișistă, în vogă acum. Unul din autorii care o cultivă în chip caracteristic este sigheteanul Vasile Muste. Descendent al unui șir de preoți, om blajin, criptînd însă sub o asemenea înfățișare impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
evident. Aici, poetul își expune viziunea sa despre poezie și despre condiția poetului, despre menirea și rolul său în raport cu lumea. Poetul optează pentru un lirism direct și pentru o dicțiune autentică, în consens cu sensibilitatea sa tumultoasă, cu temperamentul său năvalnic. Pe de altă parte, Dinescu e un poet al fervorii simțurilor, al expresiei nemediate a propriilor trăiri. În poemele sale, și cu atât mai mult în poemul Privighetoarea secolului XX, inserția elementului autobiografic este cât se poate de evidentă și
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
însă cu măsură. Nici urmă de dilentatism în această proză care, deși publicată în 1971, este o "relicvă" - în accepția pozitivă a acestei noțiuni - a literaturii interbelice. Al.Ștefanopol nu este însă un scriitor vetust, iubirile din scrierile sale sunt năvalnice și pătrund parcă în actualitate, deși decorul lor este unul istoricizant. Majoritatea personajelor sale sunt reale, fie că este vorba de familia lui Mihai Viteazul sau de cea a lui Gheorghe Ștefan. In 1974, anul stingerii sale din viață, a
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
uman! Pui mâna pe condei ca pe-o făclie, Ademenit de niscai fapte mari. Și, privegherea iarăși te îmbie La alt pahod spre kalokagathie, Dar în osânda somnului dispari. Apatie Nu i-am mai scris lui Yeti, de un veac, Năvalnice omături să cuprindă Și să le dea apoi de-a berbeleac, Din Himanceal până la mine-n tindă. Spre ciuta Em, jalobe n-am trimis Cam tot de-atunci - de-un secol, vra să zică -, Să-i mai repet că-mi
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Drumețule, sunt prizonieră într-o iarnă fulgi de ninsoare îmi toarnă, sufletul mi-e plin dor și de otravă, râuri de foc, din mine revărsă în lavă. Drumețule, sunt prizonieră în iubire, o simt arzând de neîmplinire clocotește în noi năvalnică mânie privim apusul cu nostalgie. DRUMEȚULE.... V. Drumețule, ascultă cum cântă marea vine și duce departe scrisoarea se va rătăci unde se despică zarea, cerneala își va pierde culoarea... Drumețule, vei rătăci adresa mea, nu vei ști niciodată unde mă
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
ce mi-a pus în suflet dor. Sunt pom cu două ramuri groase Și rădăcini puternice-n pământ , Eu sevă-mi trag din vorbele frumoase, Cred doar în omul bun și de cuvânt. Sunt ca o apă limpede și rece, Năvalnică prea iute uneori Și peste mine nu se poate trece Decât pe podul construit ,din flori. Sunt carte ce-i mereu deschisă Și gândurile mi le poți citi , Trăiesc iubirea ce mi-a fost prezisă Până la moarte sper,ne vom
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
toamna ce mi-a pus în suflet dor. Sunt pom cu două ramuri groaseși rădăcini puternice-n pământ ,Eu sevă-mi trag din vorbele frumoase, Cred doar în omul bun și de cuvânt.Sunt ca o apă limpede și rece,Năvalnică prea iute uneoriși peste mine nu se poate treceDecât pe podul construit ,din flori.Sunt carte ce-i mereu deschisăși gândurile mi le poți citi ,Trăiesc iubirea ce mi-a fost prezisăPână la moarte sper,ne vom iubi !Sunt doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
duce dorul Din adânc de vremuri , Din vârful nins , Din codri seculari . Ma-nchin luminii , Firelor de iarbă , Grădinilor în pârg , Curatei flori de crin . Ma-nchin iubirii , Că-i nepieritoare , Si zorilor , Ca-n fiecare zi , răsar . Ma-nchin năvalnicului Val de mare , Si bunătății , dragostei , Ma-nchin . Referință Bibliografica: Ma-nchin / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MA-NCHIN de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385287_a_386616]
-
mea Și neamul meu cel românesc. Iubito, poate vine mama, Să lași un loc și pentru ea. De n-ar încape ea la masă De ce-ar fi mare patria? ................................ În omăt ca într-un vis Dorm adânci pustietăți. Dar năvalnic vuiet vine De pe drum: Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler, Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler: O, ce veste minunată, Din Viflaem ni s-arată! Potop e-napoi și
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
la prima și ultima ei întâlnire cu poetul, care la un an după aceea a plecat în lumea umbrelor. I-a rămas, însă, ființa într-o voce. A impresionat-o apariția celui care atunci, la fine de octombrie, a intrat năvalnic în sala festivă a Căminului cultural din Teremia Mare. Se organizase o tabără de pictură și poezie, la care Nichita fusese invitat de onoare, își amintește Veronica Balaj de acel moment, când poetul fusese asaltat de cei prezenți, dintre care
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NAI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului NAI De multe ori suntem porniți, năvalnici, Să despicăm în patru, iute, firul, Îi refuzăm încrederii tot girul Și repede ne pomenim năprasnici. Se luptă crunt zenitul cu nadirul Și-n confruntare se vădesc amarnici, Doar noi rămânem resemnați și pașnici, Iar arma noastră e doar trandafirul
NAI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384333_a_385662]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului 5 Octombrie 2016 Sunt fericit ca râul, când se revarsă-n mare, Din trecerea prin lume nimic nu mă mai doare! De curg de-atâta vreme năvalnic dinspre Munți Au încercat zadarnic să-i pună frâu sub punți... În valurile mele și tu de-atâtea ori Ți-ai limpezit privirea, cuprinsă de fiori, Atunci când ți-a fost sete, te-ai aplecat să bei Și ai rămas de-
SUNT FERICIT CA RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384352_a_385681]
-
bine-ar fi un vals vienez, chiar de bal nu e și cerul e sumbru. Tabloul de gheață voi să îl topesc cu căldură lirei, ce vibrează tainic ... Sufletul se-nalță ... totu-i nefiresc, scriu un imn iubirii ... gândul da năvalnic ... Umplu astfel spațiul ... sunete-scântei timpane-or străbate, sângele și cordul ... Din golul pustiu, tristul lacrimei, am să mă proclam, simplu - iconodul. Am să trec prin sunet marele extaz, ce pe toți ne prinde, ne umple de vraja ... Versu-mi evadează dintr-
TABLOUL PORTATIVULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384645_a_385974]
-
ce mi-a pus în suflet dor. Sunt pom cu două ramuri groase Și rădăcini puternice-n pământ , Eu sevă-mi trag din vorbele frumoase, Cred doar în omul bun și de cuvânt. Sunt ca o apă limpede și rece, Năvalnică prea iute uneori Și peste mine nu se poate trece Decât pe podul construit ,din flori. Sunt carte ce-i mereu deschisă Și gândurile mi le poți citi , Trăiesc iubirea ce mi-a fost prezisă Până la moarte sper,ne vom
RENASC de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384648_a_385977]
-
avură parte de zile însorite și înotară în valurile străvezii ale Mării Negre. Într-o seară, în timp ce se desfăta în brațele soțului, soția îi șopti ceva la ureche. Acesta sări în sus ca ars, chiui în culmea fericirii, apoi o cuprinse năvalnic în brațe. - Mă sufoci, iubitule! - gemu ea ușor. Paul continuă să-i presare sărutări pe frunte, pe lobul urechii, pe obrajii catifelați, pe buzele senzuale, apoi coborî pe gât și pe piept. Îi sărută sânii micuți și fragezi ca de
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DRAGOBETELE Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului DRAGOBETELE Cu nume slav și suflet dac, Năvalnic și neînfricat, Din legendă izvorât Fiul Dochiei cel mult iubit, Chipeș și neastâmpărat, Înfrățit cu Eros și Cupidon, Adora al dragostei izvor. Pe fete le săruta și pe loc le logodea Cu câte un băiat din sat Pe care-l
DRAGOBETELE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382377_a_383706]