294 matches
-
cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în turburarea sa. și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi s oarele dintre nori după o ploaie îndelungată: «Ieși, copile cu păr ul bălan, afară și râde la soare, doar s‐ a îndrepta vremea», și vremea se îndrepta după
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Salvarea“, cu acea gratitudine modestă și laică pe care anii au risipit-o în cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot face orice năzdrăvănie, orice drăcărie (așa vorbește Moș Iacob), oamenii nu se supără, zic: - E orfănel, săracu... AH, FETELE! Stau În calidor. Stau - și gata. Gata, pentru că, după Înmormântarea tatei, amintirile nu mai curg. Ci sar ca lăcustele. De ici, cine știe unde. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Zidaru ședea peste drum și avea o muiere cât un granadir și rea de gură, de nimeni nu-i stătea înainte. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decât de frica ei; altfel, toată casa îl răsfăța și-i răbda orice năzdrăvănii. Zidaru avusese trei fete și nici un băiat. De-abia după ce și-a măritat fetele a venit pe lume Nicu, de-i era rușine femeii că a mai pedepsit-o Dumnezeu să nască tocmai la bătrânețe și să se trudească iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt! ― Bine, bine, rămâi sănătos! făcu Petre, pornind înainte cu Herdelea și spunîndu-i pe urmă că Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mănăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era bătrân, modest și prietenos. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru. Titu Herdelea recunoscu pe fiul arendașului Plata-monu, pe care-l întîlnise deunăzi cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acasă!... Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu proorocirile nebunului și-l luară mai mult în râs. Unii, glumeți, îl întrebară cum de n-a avut norocul să-l ia oamenii și pe el drept boier și să-i mai scurteze puțin limba, să scape lumea de năzdrăvăniile ce le vorbește. Pe când se hărșuiau astfel din gură cu nebunul, se ivi și un om în toată firea, Marin Vâlcu de la Izvoru. Era cu căruța și se ducea la Costești cu un copil, să-l arate doftorului, că trăgea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a întrebat pe Ion dacă mai trăiește cumva Todiriță Chitic, prietenul lui cel mai bun din copilărie, din adolescență și din vremea când au intrat în rândul flăcăilor satului. De el îl leagă cele mai multe amintiri, pentru că au făcut împreună cele mai multe năzdrăvănii copilărești, apoi glume și șotii până când au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lungă va fi a lui. Todiriță a dat dintr-o suflare vinul pe gât. La aceeași vârstă cu prietenul lui e în putere. El și-a înmuiat doar buzele în vinul din pahar. Apoi a continuat să povestească o altă năzdrăvănie. Pe când avea vreo nouă ani, bunică-sa dinspre tată, îi spune într-o dimineață de primăvară, să pună un ou la fiert. Expresia folosită pentru a înțelege să pună pentru fiecare câte un ou la fiert, câți erau în dimineața
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ce fel de vin i-am dat și i-am răspuns: „Vinul care-ți place! ” I-am închis telefonul și cât am mai stat la depozit, nu mi-a mai venit în control. Îl lecuisem. Cei care au ascultat și năzdrăvănia pe care i-a făcuto revizorului s-au amuzat copios. Apoi a continuat. Nu mi-e rușine să spun. N-am făcut lucruri care să mă ducă în pușcărie. Să fur lemne din depozit. Și pentru mine acasă plăteam lemnele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Laurențiu Ulici. O vizită halucinantă i-am făcut împreună cu Mioara Apolzan „arheologului literar“ Paul Sterian, într-un bloc pe la Obor, care ne-a aiurit cu teoria „carcasierilor“, cum că Poe era carcasa generalului Pomutz, Beethoven era Eftimie Murgu și alte năzdrăvănii delirante. Răsfățați intens am fost în primitorul apartament al lui Savin Bratu din blocul „Casata“ distrus la cutremurul din ’77, acasă la Florin Mugur, lângă biserica Sf. Spiridon Nou, la poa lele dealului Mitropoliei, la Agopian, în zilele de Sf.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu cele care i-au adus cu încredere pe lume: pui de români, frumoși, inteligenți, energici și gata să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea, necesitatea cunoașterii îndemnându- i la toate năzdrăvăniile lor inocente. Am întâlnit cultivatori de pământ din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tot de fel. Toată ziua ne-om distra Fiindcă așa e ziua mea, Voie bună, bucurie, Nu doar astăzi o să fie! Voi sunteți prietenii mei, Încă suntem mititei, Dar vom crește împreună Zi de zi, lună de lună, Vom face năzdrăvănii Cât suntem voioși, copii!
De ziua mea by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83648_a_84973]
-
trece se făcea mai mare... Julius suportă aprecierile astea stînd țeapăn, cu mîinile lipite de corp, cu vîrfurile picioarelor depărtate și simțind că o urăște pe Baby Richardson. Ea ținea morțiș „să se cunune cu urechile lui“ și alte asemenea năzdrăvănii, ce-i drept În engleză nu suna atît de urît. Susan o Întrerupse ca să-l Întrebe pe Julius despre prietenii pe care nu-i mai avea de mult și se făcu de rîs față de prietena ei, dar n-avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
E pensionară. Trăiește singură împreună cu un motan, care se dă în vânt după basmele lui Grimm. Nu, nu e o glumă, bătrâna îi spune câte o poveste în fiecare seară, stau la televizor, discută, mănâncă dulciuri și pun la cale năzdrăvănii. ― Extraordinar! ― Are o fantezie fantastică și se recreează cu exerciții de tembo-habe. ― Asta ce mai e? Un fel de jiu-jitsu? ― Nu. Un dialect african. Maiorul râse încetișor: Am să vă povestesc cum am cunoscut-o... Parcă în fața cimitirului. La poartă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
firea. Nici nu mi-a trecut prin gând. Desigur, ideea aparține domnului maior Cristescu. Doar el putea să-l pună pe urmele mele. N-am recunoscut nimic. Nu, nu, Mirciulică, jur că nimic! Ei nu trebuie să cunoască micile noastre năzdrăvănii. Și asta, mai ales acum, când punem la cale o combinație... Cum zicea bietul Lupu, deși el n-a fost niciodată un bărbat prea isteț: "Dragă Melania, dacă ai de gând să înșeli pe cineva, nu i-o trânti în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clipe figura lui Cristescu. Sânt oameni ciudați, domnule maior! Melania și Popa au mai multe curiozități decât ai fi în stare să descoperi într-un azil întreg. Valerica e fată bătrână, iar sculptorul se crede artist și-și permite toate năzdrăvăniile. După ce trăiești o lună în mijlocul lor, nu te mai surprinde nimic. ― Poate că aveți dreptate... În sfârșit, nu vă mai rețin. ― Dacă nu o considerați drept îndrăzneală, spuse Vâlcu ținîndu-i haina, comunicați-i vă rog doamnei Doina Popovici că mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Propria lor existență se desfășoară în acord cu gramatica fanteziei. Pif are mai degrabă alura unui burghez, în vreme ce Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său de năzdrăvănii. În această dialectică ce anulează granițele tradiționale dintre lumi, Pif și Hercule repetă marile încercări fondatoare ce ispitesc pe fiecare dintre copiii ce le sunt alături, de dincolo de pagină. Că și în The wind in the willows, Hercule este un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ghici un poem“), pornind de la un titlu („Fata pescarului din Batavia“) al lui Emmy Hennings, din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o formă discretă de a-și revendica paternitatea insurgenței: „În versul il fit un pet si lumineux — al dracului Tzara și-a adus aminte de mine. Eram la Gîrceni și eram la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot lasă pustiu, Noaptea lungă, ziua toată. Nică și școala A fost odată ca-n povești, A fost și nu mai este, Un băiat în Humulești, Un băiat de poveste. Primul la părinți era, Și cu o imaginație bogată, Numai năzdrăvănii făcea Ziulica toată. Crește mare, încetișor, Timpul trece-trece, Nu mai e un puișor, La școală o să plece. Dascălul Vasile le preda, Smărăndița părea isteață. Pe Nică școala nu-l interesa, Căci era plin de viață. Până când, într-o zi, Într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dragă ne ești, Ca o zână din povești, Iar când mari noi o să fim, Copilăria cu drag o să ne-o amintim! Chiș Natalia, clasa a V-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator GeorgianaIoana Deliman Copilărie Dulce copilărie Năzdrăvănii ai în tine Și plini de bucurie Copiii sunt cu tine. Te iubim mult să știi Chiar dacă-ți mai greșim. Oricum ne vei iubi Ca pe niște jucării. Mereu tu ai de toate Și pâine cu nuci coapte Dar mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de singura-mi copilărie. Acum tânjesc după copilărie! „Copilul”era de fapt și de drept un om matur care a visat că e copil și și-a adus aminte că, pe vremea când era un pici lipsit de griji, când năzdrăvăniile erau la modă și trebuia s-asculte de cei mari, era mult mai frumos ca în postura de adult. Dascălu Cătălina, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena O, voi ajunge...? Un fior îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sunt momente de pe drumul copilăriei la care revenim la orice vârstă cu drag și mereu cu nostalgie. Printre ele sunt cărțile și năzbâtiile copilăriei care ne marchează într-un procent destul de mare atât caracterul cât și personalitatea de mai târziu. Năzdrăvăniile copilăriei, ca și oamenii, au destine diferite. Unele sunt date uitării imediat după desfășurarea lor, iar altele trăiesc în conștiința noastră mult timp. Astfel îmi aduc aminte cu plăcere de prima poezie recitată un pic cam stângaci, de primul cadou
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului de la Ty Kern, contemplară Împreună siluetele uriașilor monoliți Înălțați ca niște santinele. Marie văzu un zîmbet desenîndu-se pe chipul lui Lucas. ZÎmbetul de ștrengar care pune la cale o năzdrăvănie. Se Îndreptă spre un automat distribuitor de dulciuri și luă un cornet de Înghețată de zmeură pe care-l scoase din ambalaj. Se Întoarse la ea și i-o puse sub nas. Deși cam surprinsă, schiță gestul de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totuși curajul să procedeze direct și, deși avusese neplăcutul conflict cu Otilia, se duse la ea și la Felix și le spuse toată pățania. Otilia nu se putu reține de a nu râde. - Bată-te să te bată, Titi, ce năzdrăvănii faci! Ea însă nu vorbea cu Aglae, așa că rolul de vestitor al comediei căzu asupra lui Felix. Când acesta spuse că Titi s-a căsătorit, Aglae nu vru să creadă și i se păru că Felix face o glumă. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]