1,005 matches
-
de la început, rolul dilectului amic Ibrăileanu, estet literar de mâna întâi, în apariția scrierii sale, dar și în reducerea acesteia de la cinci volume formidabile la unicul și nevoieșul volum de față: singur el m-a îmboldit, în mare parte, să năzuiesc la glorii literare, [...] i s-a făcut milă de câte sudori literare am vărsat [...] și, mai cu samă, de câte cafele negre am băut, numai și numai ca să-mi fac și eu loc printre proteguiții muzelor. Introduse în context neobișnuit
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
să le dai porunci? - 1), Iocasta îl îndemnă să accepte sfatul lui Tiresias de a nu forța limitele cunoașterii umane (De ce să vrei/ să fii mai mult decât un om? - 8) și îl mustră că a gustat plăcerile pământești când năzuia la omnisciența și atotputernicia divine (Dacă-ai vrut să fii/ singur cu adevărul tău și-n cer/ alăturea de zei, să nu te fi/ atins de mine și de tron - 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
E deosebirea dintre histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care nu vrea să păcălească pe nimeni. Paul Gherasim e un soi de Ernest Bernea cu vocație plastică și cu tenacitate de ctitor, un posedat al cărui suflet, în loc să năzuiască la elogiile semenilor, vrea trezvie și tihnă. În schimb, Paștina e un sfinx mut la care tăcerile îi ies din piele precum mirosurile, spre a emana seninătatea unei bucurii tonice, iar Flondor e un contorsionat ermetic, lepădîndu-se de pictură spre
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
regimului de ocupație. Suspiciunea generalizată îl copleșește, îl împinge la sinucidere, după cum se explică resorturile acestei drame în avertismentul autorului: „Un om și-a curmat viața în clipa în care a înțeles limpede că, între el și oamenii spre care năzuise din toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie - atâta tot”. Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, „povestirea unei agonii
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
fără o țintă anume. Gîndește din temperament, nu din orgoliu. Gîndește cînd îi vine, fără a se canoni și fără a-și reproșa dacă încercarea nu i-a reușit. Scrie ca pentru a-și pune ordine în intuiții, fără a năzui să ridice un edificiu din ele. Sub unghiul spontaneității însemnărilor, Dragomir stă sub o fatalitate fericită: inexistent pentru arena publică, a fost un spirit prin excelență neaservit, care a avut privilegiul de a scrie numai ce a vrut și doar
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
relief net și sever. Deși aparțin actualității, personaje precum Salomea și Lala se revendică de la fondul arhetipal, iar Stratis, naratorul și alter egoul autorului, este poetul și exilatul ce, întors în patrie, contemplă cu tristețe o societate săracă și periferică, năzuind s-o purifice din interior. Multiplele piste de lectură sugerează o aventură spiritual celestă cu direcție surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea supremă, ci renașterea în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
contemporanul nostru, dar nu altfel decât Cervantes sau Shakespeare. Când, ca să batem nițel și făgașele sociologiei, din România vechiului regat, punând în circulație acei bănuți la mijloc găuriți - jalea cerșetorilor dar nu numai a lor -, dispunem acum de roni și năzuim să ducem la capăt acea modernizare, de care-și râdeau Eminescu și Caragiale, spre enigmaticul euro.” Barbu Cioculescu cade în exces de înduioșare culturală, numai așa explicîndu-se hiperbola prin care pe același piedestal sînt chemați să stea Shakespeare și Caragiale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
față de oameni!.. Agamiță Dandanache, corijând din mers imperfecțiunile politicilor electorale, demonstrează în mod irefutabil că doar iubirea fără maluri și valuri poate învinge politica - și doar prin sacrificiul iubirii binome se poate dovedi faptul că Dumnezeu nu este imperfect, cum năzuiseră, pentru o clipă, în demonica lor degringoladă, cațavencii! Intrând în luptă cu tabăra cațavencilor, Zoe își apărase încheieturile patului său aleatoriu! Agamiță înțelege acest adevăr fiziologic! Și filosofic! Agamiță, ochi de vultur mesianic, în Zoe, dintr-o ochire, fără să
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
față de care toate celelalte scrieri se raportează fie ortodox - în dorința de a alcătui prin parafraze și reluări continui o summa homerică -, fie eretic. Tragedia greacă, aflată în relații de intertextualitate cu cele două epopei, preluându-le eroii și întâmplările, năzuiește să formeze un text unic cu acestea. În schimb, Eneida având în centru istoria unei femei sinucigașe se manifestă autonom față de lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e precursoarea eroinelor moderne, de la Francesca da Rimini la Emma Bovary
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
pe care nu le-a putut prezice. A vrut să fie Tannhäuser, luptătorul înfruntînd cazuri-limită, și a sfîrșit ca Parsifal, într-un acces de milă la gîtul unui cal biciuit, a vrut să fie Siegmund, luptînd împotriva lui Wotan și năzuind la dobîndirea inelului, dar a sfîrșit prin a fi Alberich, gnomul descompus de boală și maltratat de slăbiciune. În viață nu a apucat să aibă o Brünnhilde, chiar dacă trei femei l-au protejat de-a lungul timpului: Cosima Wagner, Lou
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
Elena Badea Orice părinte își dorește ca micuțul lor să aibă capacitatea să învețe mai repede și mai ușor ceea ce i se predă la școală, cum de altfel și orice educator năzuiește ca toți elevii săi să înțeleagă și să rețină rapid ceea li se explică în cadrul orelor de la școală. Nu în ultimul rând, esențial este ca și copilul să fie încântat să învețe, să dorească să acumuleze tot mai multe cunoștințe
Părinți de succes: Umorul, esențial pentru o învățare ușoară by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37532_a_38857]
-
premiant: Ne așteptăm să vedem, într-o lipsă de logică perfect consecventă, admițând că un "2" poate deveni fără nicio problemă un "7", că și un "1" din oficiu să devină un "8" curat, și astfel corigentele nu vor mai năzui spre mediocritate, cum a năzuit cu succes doamna grefier Nedelea Claudia, ci chiar se vor confunda cu premianții". Lucrarea a fost înlocuită? Asociația Magistraților din România nu exclude ca „lucrarea 'reevaluată' cu un număr de 5 puncte în plus a
Asociația Magistraților, ATAC fără precedent la CSM: cum e posibil ca un corigent să ajungă la Înalta Curte? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37866_a_39191]
-
într-o lipsă de logică perfect consecventă, admițând că un "2" poate deveni fără nicio problemă un "7", că și un "1" din oficiu să devină un "8" curat, și astfel corigentele nu vor mai năzui spre mediocritate, cum a năzuit cu succes doamna grefier Nedelea Claudia, ci chiar se vor confunda cu premianții". Lucrarea a fost înlocuită? Asociația Magistraților din România nu exclude ca „lucrarea 'reevaluată' cu un număr de 5 puncte în plus a fost parțial sau total înlocuită
Asociația Magistraților, ATAC fără precedent la CSM: cum e posibil ca un corigent să ajungă la Înalta Curte? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37866_a_39191]
-
deschidere polivalentă, a cărui natură e refractară la ideea de specializare în vreun domeniu anume, autorul Maeștrilor cîntăreți fiind un spirit multilateral și deopotrivă diletant, atras de toate artele și neînrădăcinindu-se în niciuna. În Wagner asistăm la o forță primordială năzuind să strîngă toate genurile artistice într-un singură specie supremă, cea a operei al cărei creator este el însuși. De aceea, măreția lui Wagner e o sumă de amatorisme: „Luată în sine, muzica lui Wagner nici nu e de fapt
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
de viață coerent cu imaginea de om aparte și neintegrat, așa cum o percepe el sau cum ar vrea să fie. Îl caracterizează între altele distanța luată față de politica urbei; dar ceea ce ilustrează mai bine ideea de viață „aristocratică” spre care năzuiește este atitudinea lui față de muncă, de actvitățile economice și față de valoarea ce trebuie atribuită banilor. Ne frapează pe noi, dar poate și mai mult trebuie să-i fi frapat pe concetățenii lui, faptul că Dante nu exercita nici o profesie. Că
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-o viitoare Opera omnia, și chiar așa intitulată, citeam: „Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămâne așa o vreme adăstând-o dar dacă n-o mai găsește nu se mai poate întoarce înapoi”. (vezi R.l. nr 33, 14 august 2013)
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
memorialistică prețuiește și la Rousseau: autenticitatea, sinceritatea. "M-am hotărât să întocmesc o lucrare unică printr-o veracitate fără exemplu, astfel ca măcar o dată să se poată vedea un om așa cum este el înlăuntrul său", spunea Rousseau în Confesiunile sale, năzuind să-și sacrifice propria imagine de dragul adevărului. Că a rămas o utopie, cu toate bunele intenții și ale lui Rousseau și ale altor memorialiști nu mai e nici o îndoială. Ceea ce putem face este să vorbim despre literatura scrisă în numele acestei
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
Toragai epopeea unui cavaler al stepelor din trecutul legendar, Ovidiu la Tomis plonjarea în trecutul antic, ce cu atâta ușurință ieșea la iveală la Constanța, în buza gorganelor, de cum afundai lopata în pământ! Dacă mă gândesc la Hemcea, din Blocada, năzuind să ajungă căpitan de navă și sfârșind cambuzier, la eroul războinic Toragai, pândit de moarte năpraznică, la Ovidiu în exil, trag concluzia că trilogia te avea de erou în trei ipostaze esențiale. Cu puterea ta fabuloasă de muncă, le-ai
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
gata să cadă dar care nu mai cade odată așa e călătoria noastră de la un colț al odăii la altul (casa în care se află o ții în poala rochiei). Poezia Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămîne așa o vreme adăstînd-o dar dacă n-o mai găsește nu se mai poate întoarce înapoi. Povești Din poveste pornește un șir de povești se desfac în curte în zori cum o coadă de
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
reconsiderare oricât de generoasă. Proza lui s-a zbătut într-un amatorism când acceptabil (în primele romane), când greu suportabil (în biografia romanțată a lui Beethoven). Dar ambițiile nu i-au lipsit, în două direcții principale. Un realism social tradițional năzuia să dea o panoramă a lumii evreiești în Ghetto veac XX (1934), imagine documentară completată mult mai târziu în ,Gablonz". Magazin universal (1961), însă prozatorului i-au lipsit suflul balzacian, consecvența narativă și capacitatea de invenție. Panorama (proiectul unei vaste
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare pe răstimpul a mii de ani... S-ar crede că celebratorul ultrasenzualei negrese nutrește o aspirație transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind să ajungă la Ierusalim care ar fi un fel de Mecca personală. însă nu e decît un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de prozator, de la onirismul estetic promovat în 1968 până la ajustările aduse textualismului. De reținut declarația scriitorului, într-un interviu din 1996 dintr-o revistă luxemburgheză, că în Hotel Europa a năzuit să depășească ?în același timp onirismul și realismul, incluzându-le unul pe celălalt, într-un spațiu mai larg, mai deschis?. Criticul craiovean a descris foarte meticulos navigarea conceptului de onirism printre obstacolele realismului, textualismului și postmodernismului. Interferențele erau inevitabile, prin
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
De altfel, cartea se clădește involuntar pe o serie de contradicții. Misogin, autorul face un elogiu al iubirii ca principiu universal al vieții. Mizantrop, scriitorul caută prietenia și încearcă să înțeleagă Omul. Disprețuind orice filosofie, de la Platon la Bergson, VVM năzuiește să-și organizeze ideile într-o ,metafizicărie" (cum o califică el însuși). Disprețuind romanul și, odată cu el, toată literatura și reprezentanții epicii universale, ,prozatorul" speră să construiască un ,super-roman". Crede totuși în ceva, într-un previzibil spirit suprarealist: ,adevăratul suport
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
de doamna Vlahuță și pe care, vărsînd o sticlă de cerneală, a așternut inscripția: ,Toate meseriile necurate lasă pete" e grăitoare. Om de extracție modestă, luptînd în cea mai mare parte a vieții cu insuficiențe materiale și morale, Caragiale a năzuit cu ardoare la condiția burgheză de artist thomasmannian, de ,"gemütlich", cum spun nemții, bine instalat în domesticitatea sa" (Șerban Cioculescu). Reușind întrucîtva în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
Uși făr’ de chei deschid cu gândul, mamă,/Șin temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]