352 matches
-
Dar trăgea cu adevărat? Întrebă Susan și văzu că Al Capone devine foarte serios. Întotdeauna trebuie să-ți găsești o țintă În care să tragi, spuse el grav. — Bineînțeles că nu trăgea În ei, draga mea; nu fi atît de naivă; dar Îi făcea să danseze. Chema argații... — Erau indigeni? — Metiși, țărănoi, naiba știe ce erau! Era grozav să-i vezi cum sar. „O să-ți găuresc vîrful piciorului“, zicea și poc! o Împușcătură, poc! Încă una și poc! Încă una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic. - Ai umblat mult, nu-i așa? întrebă Cayle. Nu era deloc mulțumit de întrebarea pe care o pusese, căci nu asta dorise să întrebe. Seal, chiar dacă nu era decât un cartofor ordinar, se ridica deasupra unei abordări atât de naive. Dar de data asta răspunse fără să se angajeze prea mult: - Mde, așa și așa. Tovarășii lui părură să găsească răspunsul destul de amuzant și izbucniră amândoi în hohote de râs. Cayle se îmbujora, dar, în sinea lui, stăruia încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prefăcut, a jucat teatru, a reușit să mă păcălească, a făcut pe idioata, și asta fără nici un țel concret! Și nu numai pe mine, dar și pe ceilalți. ― Mă întreb în ce măsură v-ați dat silința s-o cunoașteți. ― Indiferent! O naivă, din specia imaturilor. Nu știu ce naiba se întîmplă... Celulele nu evoluează, probabil. Orice gâscă de 17 ani e mai șmecheră decât Melania. Gîndiți-vă la preocupările ei! Femeie peste 60 de ani care-și așază ghetele la geam de Sf. Niculae și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tocmai de aceea i-am răspuns brutal: "Aici, cel puțin, îmi iau pușca și mă uit cum se bălăcesc cerbii în mlaștină. Sânt eu vânătorul. Mă aleg doar cu scârba, nu-mi intră și noroiul în gură. Laura e o naivă." "Bănuiesc că, de fapt, n-o iubești", mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ale lui Rachel Guttman chiar din acea casă cu două zile mai devreme. Se uită în căsuța de mesaje trimise, dar nu erau multe lucruri care să iasă în evidență acolo și, cu siguranță, nici o comunicare cu Nour. Cât de naivă putea să fie? Încrezătoare, căută numele de cod pe care îl descoperise, sigură că avea să fie acolo. Dar nu era. Nici în inbox, nici printre mesajele trimise. Nimic. Poate că presupunerea lui Maggie era corectă. Cine a omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descopăr că adevărata sursă a problemei și a violenței care a distrus totul nu a fost Hamasul sau Jihadul, sau Fatahul, sau colonialiștii, sau Mossadul sau oricare din ei. Ci chiar tu! Miller se adună. Întotdeauna am știut că ești naivă, Maggie; făcea parte din farmecul tău. Dar asta e prea de tot. Nu crezi că tipii ar fi început ei crimele în momentul în care ar fi aflat de testament? Bineînțeles că ar fi făcut-o. Au fost foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oricine ar fi aflat despre tăbliță. Secretul lui Avraam ar fi rămas necunoscut. Dar m-am băgat eu, nu-i așa, zbătându-mă zi și noapte să scot la lumină ceea ce tu te-ai hotărât să ții ascuns. Cât de naivă am putut fi. — Ar trebui să fii mai puțin dură cu tine, Maggie. —De ce? Pentru că ai făcut exact ceea ce am vrut noi - chiar de la început. Capitolul 57 Ierusalim, vineri, 9.41 a.m. Maggie se uita în pământ. Voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a avut efecte dezastruoase asupra a două fete din sud pe care le luase sub aripa ei protectoare în scopul de a renova mințile lor înapoiate. Urmând sfatul Myrnei, cu ajutorul zelos al mai multor tineri, una dintre cele două drăgălașe naive a avut o depresie nervoasă. Cealaltă a încercat, fără să reușească, să-și taie venele de la încheieturile mâinilor cu o sticlă spartă de Coca Cola. Explicația Mymei a fost că fetele fuseseră de la bun început prea reacționare și, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Tocmai de aceea i-am răspuns brutal: „Aici, cel puțin, îmi iau pușca și mă uit cum se bălăcesc cerbii în mlaștină. Sunt eu vânătorul. Mă aleg doar cu scârba, nu-mi intră și noroiul în gură. Laura e o naivă”. „Bănuiesc că, de fapt, n-o iubești”, mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că o să fim bune prietene. Fran pufnește Într-un asemenea hohot de rîs, că Împroașcă toată masa cu cafea. — O, Doamne, Îmi pare rău. Își șterge ochii, apoi se Întinde să mă bată ușurel pe mînă. Uneori ești atît de naivă. — De ce? Pentru că Într-adevăr Îmi place viitoarea mea soacră? — Tuturor le plac viitoarele lor soacre, afirmă ea cu tărie, căci ura nu se instalează decît după căsătorie. Dar tu nu-ți urăști soacra, zice Sally. Credeam că voi două vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
celălalt. Dacă el ar putea redeveni omul cu care m-am căsătorit, m-aș Întoarce și mîine. Dar nu mă prefac a fi jumătatea inocentă. Mă gîndesc la zilele În care eram căsătoriți, la cît de tînără eram, cît de naivă și de fericită, și știu că trebuie să redescopăr acea versiune a mea, să regăsesc bucuria din mine Înainte ca noi să avem vreo șansă. Un lucru e totuși limpede ca lumina zilei: trebuie neapărat să stăm de vorbă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întoarcă acasă, de ce nu spune? Linda Își dă ochii peste cap. Acum, e cu adevărat Linda cea pe care o cunosc, doar că azi nu mă scoate din sărite. Mi se pare chiar drăgălașă. — O, Ellie, nu fi așa de naivă, cotcodăcește ea. O fi el fiul meu și cea mai de preț comoară pentru mine, dar e și bărbat. CÎnd e rănit, Dan nu prea reușește să comunice. Dintotdeauna a procedat așa, ca acum. Se retrage, se face ghem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu greutăți și lacrimi, dar de cele mai multe ori cu zâmbete și veselie, ce ne-a impulsionat să devenim așa cum suntem noi acum. Și-ți amintești primul film la care am mers împreună? Râdeam amândouă, nebune de fericire. Eram atât de naive și de superficiale și nu ne păsa de nimic, însă eram “noi”! Dar prima ceartă? Câtă furie adunasem în mine! Câtă nedreptate simțeam și mai ales cât de neadevărată mi se părea prietenia noastră... Ce îndepărtată mi se pare acea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar unul dintre călăreți m-a prins. Apoi, căpetenia lor i-a dat drumul Sarei, zicându i: Isteț plan, fetițo! Sară a spus: Ce pot să spun, fata m-a ajutat foarte mult. Apoi a venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
trăi fără tine, indiferent dacă părinții mei vor această căsătorie sau nu. Vom reuși, ai să vezi. - O, Doamne! Acum mi-am dat seama destul de bine că mama ta nu mă vrea. Oare cum am putut să fiu așa de naivă? Geta, deși o plăcuse, după ce fiul ei a intrat la facultate nu îi mai convenea relația, para că îi convine această situație și i-a lăsat să meargă la mare, la munte, să fie împreună. Nu a vrut să se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
resemnat să aștept un alt moment prielnic fărĂ să mai planific nimic. Poate că În definitiv scopul topirii fusese doar să Între- deschidă o nouă ușiță spre o nouă lume, ca În copilărie. Dar acum nu mai eram atât de naivă Încât să las ușița să se Închidă la loc. Acum topirea căpĂtase semnificația unui inuksuk - acel conglomerat de pietre anume adunate de vânători ca să indice direcția spre locurile de bun augur În pustiul arctic. Trebuia să-mi sap singură o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plîngeți din nou, Domnișoară ri ? — am aflat ceva groaznic. ori de cîte ori afla Domnișoara ri ceva groaznic știam că trebuia să mă aștept la un nou moment de sinceritate-naivitate. Pentru că Domnișoara ri devenea din cînd în cînd tulburător de naivă, își pierdea brusc toate reperele, chiar și gustul pentru ludicitate și devenea un abis de stupefacție, de semne de întrebare, de neliniște. Ciclurile sale naive puteau dura o jumătate de zi sau chiar mai multe zile în șir. — e atît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru a se dărui. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din viață, tragicul câștigă o intensitate extrem de dureroasă, deoarece contradicțiile nu se petrec numai în el însuși, ci și între lume și el. Nu există decât două atitudini fundamentale: cea naivă și cea eroică. Restul se încadrează în nuanțele dintre ele. Ca să nu mori de imbecilitate, n-are sens să alegi decât între aceste două. Și cum naivitatea, pentru omul care a ajuns în fața acestei alternative, este un bun pierdut, pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Încă pe Bertin și Parny... Conachi continuă o tradiție de acest fel, Însă, prin cîteva accente, se simte la el noul suflu al Veacului. Peisajul devine o expresie a pasiunii erotice și un agent de legătură cu marele univers. Această naivă Încercare de a cosmiciza sentimentul erotic este deja un pas spre noua sensibilitate lirică. Dar să ne Întoarcem la exilul erotic și la peisajul exilului. Grandoarea, sălbăticia lui protejează micul spațiu intim, ocrotitor: „locul cel tăinuit” unde trupurile sînt la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decât separat pe fiecare. - Aici nu-i numai vina lui Ioanide, zise madam Valsamaky. Elvira a fost totdeauna independentă. Unde se duce ea nu merge și altul, ea are lumea ei. Copiii îi seamănă. - Din ce trăiește? anchetă iarăși cu naivă compătimireGonzalv Ionescu. - Din ce trăiește! ridică din umeri Pomponescu. E profesorla Școala de Arhitectură; chiar dacă nu construiește des, are lucrări, e imposibil să moară de foame. Dacă n-are bani, de vină e dezordinea. - Poate și Elvira! comentă madam Valsamaky
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
următor. Specialist al "culturii", etnograful era trimis la vocația lui cea de la origine am putea spune -, indiferent de reconversiunea implicită și de manipularea ideologică subiacentă. Dacă literatura strict gestionară a fost în acest context pe cât de abundentă, pe atât de naivă (de exemplu, celebrul "suflet al întreprinderii"), cea care emana de la etnologii de profesie a lăsat mult mai puține urme, în virtutea clauzei de "confidențialitate" pe care o impuneau contractele semnate cu cercetătorii: destinatarul ambelor era proprietarul legal, care nu autoriza publicările
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
hyper-technology. There is no longer a vision that accepts and supports the existence of consolidated interpersonal relationships, valuable in themselves, sustainable, non-competitive and (too) honest. Confidence (and too much of it) in another is, if not too risky, then a naive decision. All that seems to belong to the past, and the option of those who do not understand (yet) that the romantic period has set a long time ago becomes unreasonable. Our relationships require "continuous adaptations and plenty of willingness
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu atât prin frumusețe fizică, cât mai ales prin desăvârșire morală. La polul opus distincției s-ar situa personaje feminine precum Alibech (III, 10), o inocentă și o naivă care confundă actul sexual cu dorința pretinsă a călugărului întâlnit în pustie de a se mântui, devine un simplu instrument al plăcerii concupiscente a bărbatului, folosit după bunul plac, sau Gemmata care crede, împreună cu soțul său, că poate fi transformată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-ncredeți oare în bărbați?/ De-al lor fățarnic chin vănduioșați/ Când pilde vechi aveți - cu ce folos?/ Au nu vedeți cum jură mincinos?”690 Aceste sfaturi nu fac decât să o pună pe Dido într-o lumină nefavorabilă, devine o naivă care se lasă copleșită de sentimente, își uită demnitatea de regină, cerșindu-i lui Enea dragostea, implorându-l să nu o părăsească, ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adevărata bărbăție este greu de atins, dar și de menținut, povestirile ce urmează extind problema feminizării de la acei bărbați care încearcă să slujească dragostei spre cei care nu mai sunt loiali femeilor sau zeilor iubirii într-o manieră atât de naivă.711 Personajele masculine sunt frecvent dominate de o dorință necontrolată, irațională (sunt personaje implicate, ca de altfel și cele feminine, în intrigile altor bărbați - tați răi, unchi geloși, stăpâni războinici - constrânși de forțe pe care nu le pot controla și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]