339 matches
-
ce vă spun? Toată lumea sus din pat și în două minute să ieșiți la înviorare! Cine rămâne în cameră, o să aibă de-a face cu mine. Oare nimerisem direct în armată sau greșisem căminul? Ăștia nu dormeau niciodată? Nu știa namila că am mers o zi întreagă cu trenul și noaptea de somn a fost foarte scurtă? Mormăind incantații cu sfinți printre dinți, m-am întors pe partea cealaltă căutându-mi de visul de care cu greu mă puteam dezlipi. Nu știu cât
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nub își îndreptă spinarea încruntat. Totul a fost o farsă de la bun început. Nub era omul unui singur rol, al femeii cu barbă. Nu ne era de nici un folos. Cine ar fi putut crede că Caduta Massi născuse o asemenea namilă? Cum ar fi conceput el să mănânce bătaie de la Lorne Guyland? Ți-l poți imagina în brațele lui Butch Beausoleil? Las-o baltă. Nub era sortit să ardă gazul până când s-ar fi ivit următorul rol cu nebunul cel gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
surprins. Nu joci corect, Shaw! Măcar dă-i omului un pahar cu șampanie! Desigur că nu, exclamă Sebastian, luându-mi sticlele din mână ca un domn. — Dacă am rămâne, am fi nevoiți să le împărțim cu tot felul de terchea-berchea. Namilele de la intrare se uitau fix în timp ce noi plecam, chicotind, Sebastian cu o sticlă de șampanie în fiecare mână. Noaptea era călduroasă, aproape înăbușitoare. O GTi decapotabilă trecu pe lângă club, plină de petrecăreți îmbrăcați la cravată și tafta, țipând fericiți. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și fatalmente condamnat să-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai rea dintre acestea era nevastă-sa. „Un-singur-coi“ se căsătorise cu o namilă de femeie cu o educație deficitară și cu aiureli de prințesă cu trăsături de spălătoreasă, căreia Îi plăcea să se insinueze Îmbrăcată sumar În ochii fiului ei și ai elevilor de la colegiu, motiv de haz și de stropșeală săptămînală. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sub apă. Angelica, aproape moartă de frică, a scos un strigăt de deznădejde. Rogero, cu lancea întinsă, a dat pinteni hipogrifului, îndreptîndu-l în direcția Orc-ului. Dar dihania aceasta diferea de tot ceea ce natura obișnuiește să producă. Arăta ca o namilă fără formă, neavând din animal decât capul, ochii și gura, aceasta din urmă fiind prevăzută cu niște colți ca de mistreț. Lancea lui Rogero l-a lovit între ochi, dar stânca și fierul nu erau mai tari decât solzii lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o recunoscu pe Audrey Anders, cu părul prins într-o plasă și de două ori mai frumoasă decât în fotografia cu ea. Cealaltă femeie - „Juicy Lucy” din fotografiile publicitare - o ajută să se ridice și să intre în casă, cu namila imediat în urma lor. Buzz parie trei contra unu că Tommy Sifakis nu va reacționa pozitiv la o abordare subtilă, așa că puse mâna pe bastonul de cauciuc și se îndreptă spre Pontiac. Prima lovitură spulberă capul de indian din moțul capotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre stelele de cinema, despre familia ei care a fost bogată înainte de revoluție. Ruși albi. A mai auzit una bună! Ruși albi. Înțelegi? Nu, sigur că nu. Îl lasă cu mâinile în șold, sprijinit de un stâlp, făcându-le semne namilelor că nu, nu este periculos. Îl lasă în pace. Se va liniști imediat. Se întoarce la masă. Un ropot de aplauze anunță apariția pe scenă a unui bărbat mic de statură, greu de descris. Cu cravata albă și frac reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui după cui pe gît, Urecheru promise instructorului că, după ce-și repară motoreta, o să-l ia la plimbare prin comună. Cu capul aplecat, tovarășul Cucolaș îl asculta binevoitor. Vioaie, verva pornografică a lui Fărocoastă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zenit și bricheta, bagă țigara-n gură, dă s-aprindă și, când se uită-n flacăra brichetei, parcă s-ar fi speriat de ceva: stinge repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila de câine, dă fuga-n drum ca apucatul, acolo rămâne aplecat peste corp, cu fața rânjită sinistru. Mă apropii - în capul câinelui e o gaură de glonț prin care s-a scurs în praf o baltă de sânge albicios amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tu - dar pe sub streașină, drumul. Din cele auzite până acum, din ce voi, mâine, poimâine, știu. Nemaifiind copil, cunosc pro-ble-ma - și a domnului și a Măneanului ieșit la pește cu sacul, cu carul: Ai prins un pește; un peștoi; o namilă cât un bou - fie și cât un vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Școala Specială nr. 2. Chestia asta îl râcâia pe suflet, mai cu seamă revăzându-l pe Milică pe care, uite, l-a dus mintea să-și aranjeze ceva mai acătării. Au mers pe jos mai multe stații de tramvai, cu namila aia de câine după ei. Milică nu-l învățase să meargă cu tramvaiul și nici nu intenționa. Ghiocel are un fel de fobie a locurilor strâmte și aglomerate... Mă rog, nu se grăbeau. Rafael lucrase azi-noapte, iar Milică îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vedeai ieșind și încheindu-și cămașa. Tata, eu și cu Toni - căci acum aveam voie să-i spun astfel - ședeam în serile de wrestling unul lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
meu! îl confirmă Dănuț. Plecați, băi, d-acilea, cu tâmpeniile voastre! se scutură, cu suspiciune, Boss. Haladiților. Sile se ridicase deja, după ce Îngerul îi pusese părintește ambele mâini pe creștet, murmurând o rugăciune scurtă și descrisese larg semnul crucii, pe deasupra Namilei, către sfârșit. Din această clipă și până vom împlini integral ceea ce ne-a adus aici, să nu-l mai atingeți, oameni buni! Nu vă jucați! le cere Arhanghelul, pe un ton neobișnuit de hotărât. Acum, putem deschide ușa! Phiii... Du
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înaltă și mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mișcându-se sigur pe sine, dar cu un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de te seacă la suflet! Am senzația crudă și firească de a-i ști pe toți, de a-i cunoaște pe fiecare, în amănunțime, de când lumea. Pe Dănuț Poetul, pe Frate, pe Iulică Apostatul, pe Vali Buletin, pe Lucică... Două namile simpatice, Marele Sile și cu Cezărel, îmi arătă zâmbind ștrengărește, gâtlejurile lor netede, rozalii, fără fir de zgârietură ori de crestătură. Și, bine-nțeles, pacientul de la rezerva nr. 2, Bossul, care se strofoacă pe la margine, legănând și el un coșuleț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cărticică. În Bulgaria, despre maidanezii lor. — Ăștia nu mușcă, vă spun eu ! Dacă știi să le vorbești, nu mușcă... Ascultați ce vă spun eu, 99% dintre cei care au fost mușcați de cîini au fost mușcați de cîini cu stăpîni, namile de astea care mănîncă doar boabe, cred și eu că se reped la picioarele oamenilor cînd scapă pe stradă ! Cîinii vagabonzi, săracii, sînt cumsecade, vă spun eu ! Nu toți, e adevărat, dar majori tatea. Avem și noi un maidanez care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în ultima cameră. Ieșea doar să mai dea un bețiv afară sau să se uite chiorâș dacă nu întindea vreunu mâna la ea. Când nu te-așteptai, odată te trezeai cu el că-ți apare în spate ! Cât era de namilă, nu l auzea nimeni apropiindu-se. Intra și se uita peste tot, așa i-a plăcut lui toată viața, să nu puie mâna pe nimic, numa să inspecteze. Da nici n-ar fi fost cine să-l auză când vine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i-a zis, s-o ai amintire... I-a lăsat ș un covor persian tocit, unu mare, de l-a pus în sală. Și cămăși vechi de-a lu Daniel i-a lăsat, era gras Daniel, da tot nu era namilă ca omu ei, le-a înnădit ea, le-a cârpit, a mai tras omu ei de ele, da mult n-a ținut. Vezi că tot era putrede ; nu s-a-ndurat madam Daniel să-i dea ce-avea mai bun, acu e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce greu îi vine-acu să se aplece. Ș-altădată ce mai freca dușumelile, ce mai căra, ce mai ridica, baremi omu ei, de la o vreme, nici să se încheie la ghete nu mai poate. De burtă nu mai poate. Ditamai namila, odată-l vezi că-și pune picioru ncălțat pe scaun și-ncepe s-o strige : — Vico ! strigă. Viiicooo ! Vino tu și mă încheie la șirete... D-apăi c-acolo, la țară, mă-ta tot așa te-a ținut ! Și tu, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe întuneric. Și io, mai să-mi rup picioarele pân-să nemeresc fotoliu. Fotoliu de piele- ăl de i-a pleznit pielea și a pus peste el covoare și perne. Fotoliu-n care sta madam Ioaniu... Cât sunt io de namilă, da-n fotoliu ăsta mă simt mică. își întinde picioarele umflate - o înjunghie de-i sar ochii din cap -, oftează, își reazemă ceafa de spătar. Vezi că nu degeaba se cuibărea baba în el ! Că, după ce fusese bolnavă și-ncepuse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]