883 matches
-
reprezintă un refugiu pentru patrioții Moldo-Valahiei apropiați ai grecilor și ai sârbilor, iar pentru conservatori fidelitatea față de ordine și tradiție, flacăra luptei împotriva revoluțiilor. Însă practica politică, abandonarea patrioților de către ruși clarifică situațiile confuze și prea marile speranțe ale epocii napoleoniene și post-napoleoniene. Patrioții își descoperă fragilitatea în fața unei politici ruse care folosește neînțelegerile pentru a-și stabili hegemonia."23 Desigur, neînțelegerile intraetnice românești, răul dinlăuntru, în diagnosticul eminescian. IV. "Cestiunea Orientului" Vremelnic, între 1856 1878, în urma Tratatului de la Paris din
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dinainte de revoluția franceză, în Europa cel puțin, au fost în special interconfesionale, pentru că oamenii s-au rupt de la sînul unității, iar unii au început să se creadă infailibili. Dar nu se pot compara nicicum cu masacrele de după, aduse de războaiele napoleoniene, de revoluțiile de la 1848, de 1870 și mai ales de cele două războaie mondiale, cu milioane de morți, revoluțiile comuniste cu milioane de morți, colonialismul, arsenalele și loviturile nucleare și, în general, toate totalitarismele rațiunii. Răul s-a extins în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
după Collantes, Doi Mai și Dezastrele văzute de Goya, sinuciderea lui Saul În viziunea lui Brueghel cel Bătrân, jafurile și incendiile istorisite de Brueghel cel Tânăr ori Falcone, bătăliile lui Juan de Borgoña, Tetuanul lui Mariano Fortuny, grenadierii și călăreții napoleonieni ai lui Meissonier și Detaille, șarjele de cavalerie ale lui Lin, Meulen ori Roda, asaltul mănăstirii de Pandolfo Reschi, o luptă de noapte de Matteo Stom, ciocnirile medievale ale lui Paolo Uccello și atâtea alte opere, studiate ore și luni
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
însă spre ideea unei coordonate clasice în cazul catolicismului și a uneia romantice în ceea ce privește protestantismului. 39 Subliniind că "romantismul nu este o irupere ideologică fără antecedente" și că acesta atinge doar "apogeul, punctul de maturitate" după Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, M. Florian consideră că originea acestui curent este "mult mai veche" și se plasează în perioada "emancipării fondului mistic vital de sub tutela creștinismului, în epoca Renașterii" (Recesivitatea..., II, p. 343). Având în vedere faptul că Renașterea este socotită îndeobște ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în secolul XVIII, a fost suficientă pentru a naște un sentiment de ruptură și a dramatiza relația cu Apusul, devenit pentru români "podoaba lumii", modelul demn de urmat în noile circumstanțe, create pe continent de Revoluția franceză și de campaniile napoleoniene. Unii puneau accent pe ruptură, convinși că Europa e împărțită în două zone distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca o șansă de viitor și pentru români. Grigore IV Ghica spunea la 1824 că "toate puterile Europei formează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din numele istoriei". Stăpân al spațiului și rob al timpului, el participă la sinuciderea colectivă de la Massada, îi cunoaște pe Odoacru, apoi pe Justinian, este călugăr budhist, mercenar în slujba lui Barbarossa și apoi olăcar împărătesc în La Grande Armée napoleoniană; este omul cu o mie și una de vieți și de povești, o Șeherezadă ce merge pe pilot automat, ce deapănă istoria omenirii, un carnaval neîntrerupt, un amestec de geniu și mistificare, de suferință și caraghioslâcuri, de martiraj și frumusețe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu cel al cantonului director. Prin pacea de la Viena din 15 octombrie 1809, Napoleon deținea, printre titlurile sale și pe cel de "Mediator al Elveției", recunoaștere oficială a suzeranității sale asupra Confederației 400. Regimentele elvețiene au luat parte la campaniile napoleoniene, îndeplinind de cele mai multe ori misiunile cele mai periculoase. Prin Blocada continentală, el a determinat ruina industriei elvețiene a bumbacului. Dezastrul din 1813 a pus capăt Actului de mediere, iar aliații au intrat în Elveția cu toată opoziția acesteia. Drumul spre
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu revoluția, teatrul iese în stradă; episodul napoleonian, încărcat cu imagini și mișcare, trimite verbul pe planul al doilea. Teatrul își deplasează "scenă" din sălile tradiționale (Palais Royal, Théâtre français, Odéon-ul cu repertoriu clasic și recent) și, avid de senzații puternice mai mult decât de rafinamente estetice, migrează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
on se souvienne à soixante" [apud Oster, Goulemot, p. 249, subl.n.]. 23 Libertatea civilă este refuzată de Codul civil, care devine închisoarea femeilor franceze, legiferând ideea conform căreia femeia este proprietatea bărbatului, idee ce se răspândește în întreaga Europa napoleoniana. 24 Eroinele revoluției, femei de condiție diferită, cum ar fi aristocrata Sophie de Condorcet, burgheza Manon Roland, fiica neligitimă a lui Ludovic al XV-lea, Olympe de Gouges și multe altele scot politică din mâinile actorilor consacrați. Pentru a ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu fusese uitat. Rânduri precum cele semnate de Giuseppe Aventi nu neglijau, de exemplu, să semnaleze asemănări între perioadă primului Război Mondial și epoca Romantismului.116 În ele se fixau corespondențe între tumultul ce a urmat revoluției franceze și Imperiului napoleonian și începutul secolului XX, cu Marele sau Război. Autorul demostrează însă imediat diferența fundamentală dintre romantismul din trecut și cel din prezent, menționând că ultimul, spre deosebire de celălalt, poartă în mai mare măsură povară gândirii negativiste și pesimiste. Discursul despre pesimism
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu au avut durata și durabilitatea celei arabe. Expansiunea otomană ulterioară, precum și cea rusă din Siberia în secolele XVII-XIX, nu s-au soldat cu efecte asemănătoare în plan politico geografic. Proiectele coloniale ale puterilor europene din epoca modernă, fulminanta aventură napoleoniană, puseurile agresive germane și japoneze din cursul secolelor al XIX-lea și al XXlea, precum și actuala hegemonie americană, par scurte episoade efemere în raport cu amplitudinea valului expansiv arab și consecințelor acestuia. De altfel, toate aceste evenimente s-au încadrat pe jaloanele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
respectiv. Bursele private (anglo-saxone) reprezintă asociații de persoane fizice și juridice, constituite în condițiile legii privind piața secundară de capital. Cea mai cunoscută formă de asociere este asociația fără scop lucrativ. De exemplu: NYSE, Tokyo S.E., etc.. Bursele de stat (napoleoniene) sunt înființate în unele țări prin Decret Regal cum este cazul Belgiei Bruxelles S.E. și sunt administrate de o persoană juridică de drept public, fără scop lucrativ. În alte cazuri, autoritatea publică delegă un reprezentant în conducerea bursei (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
sau credinței, ori numai a bunei plăceri a celuilalt, prin orice mijloace, inclusiv prin forța militară. Și alte criterii. Ideea dominării s-a transformat în ideal după crearea principalelor state naționale în secolul al XIX-lea. Realități moderne ca imperiile napoleonian, britanic, german, austro-ungar, nipon, chinezesc și altele, însoțite de fricțiunile generate de reîmpărțirea resurselor de forță de muncă și de materii prime ieftine, piețele de desfacere avantajoasă ori acces liber pe căi de comunicație/informație rapide și alte avantaje au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
materialiști francezi" (16) și, adăugăm noi, mai târziu, K. Marx. S-au produs nu numai revoluții spirituale, cu lupte generatoare de victorii efemere și noi suferințe, conflicte urmate de împăcări condiționate, dar și revoluția franceză din 1789-1794, urmată de războaiele napoleoniene, de întărirea vechilor imperii și înființarea altora noi. Ele au reorganizat omenirea până recent. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Feuerbach și Nietzsche au transformat în laitmotiv postmodern, întărit de "marxism-leninism"-ul estic din secolul trecut, propoziția
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
le-a continuat Ecaterina I (1762-1796), așezând Rusia alături de țările dezvoltate ale Vestului, cu unele realizări de excepție. Prin dezmembrarea Poloniei, Rusia s-a extins spre Vest, iar în alianță cu austriecii și prusacii, rușii au învins în 1813 armatele napoleoniene la Leipzig. După înfrângerea din Crimeea, între 1853-1856, Rusia și-a luat revanșa față de turci în 1877-1878, împreună cu românii și alte popoare balcanice obosite de presiunile imperiului militarizat al Otomanilor. O victorie și mai importantă a avut-o Rusia Sovietică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980, p. 666. 14. România a fost citată ca stat demn a fi sprijinit de mari puteri de-abia în 1882, iar hărțile 5, Europa în 1721 (p. 102), 7, Europa la apogeul puterii napoleoniene, 1810 (p. 133) nu indică nicio țară sud-est-europeană, ci doar imperiile acelor timpuri, în cartea lui Paul Kennedy, Ascensiunea și decădera marilor puteri. Transformări economice și conflicte militare din 1500 până în 2000, traducere de L. Ursu, T. Moldovanu, L. Dos
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Liban), a determinat în consecință și interesul mediilor științifice franceze pentru studierea acestor regiuni din perspectiva evaluării situației politico-administrative, economice și militare din aceste spații intrate în aria de hegemonie franceză. Quatremère Marc Étienne (1782-1857), orientalist recunoscut în perioada Imperiului napoleonian, a fost profesor la Collège de France, unde s-a preocupat de geografia și istoria Egiptului, subiect la modă în epocă datorită interesului lui Napoleon pentru această țară. A elaborat o sinteză a elementelor cunoscute până la acea dată în lucrarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
greșeli”. Acest spirit legislativ nu a fost întru totul abandonat nici de Codul Civil cuzist (valabil și azi), nici de modificările ulterioare aduse acestuia, cu atât mai mult cu cât sursa de inspirație pentru juriștii români a fost de sorginte napoleoniană - Codurile Civil și al Familiei, despre care nu puțini au afirmat că sunt profund misogine. La nivelul secolului al XIX-lea spațiul românesc a înregistrat și tentative legislative reparatorii. Primele încercări legislative care au luat în discuție afirmarea principiului egalității
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Protocol (în marea dezbatere din secolul trecut privind școala, nu se poate, de altfel, neglija rolul pe care 1-a jucat în opinia publică franceză tema, reluată mereu, a pervertirii copilăriei. În ambele tabere, instituția disputată, colegiu religios sau liceu napoleonian, este denunțată ca "sursă de infecție", ca o școală a viciului și a corupției...). În ce privește moravurile societății adulte, pentru realizarea dezmembrării ei se mizează, pare-se, pe Femeie. În rnod abil aservită Organizației, nu mai puțin abil aruncată în brațele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o Republică", lojele au fost puse la grea încercare prin teroare; mulți dintre membrii lor și-au sacrificat viața, mulți alții s-au refugiat în emigrație 17. Adevăratul rol pe care 1-au avut societățile catolice secrete după căderea regimului napoleonian nu are, conform opiniei generale a istoricilor perioadei, nici o legătură cu atotputernicia atribuită fanaticilor Companiei. În ceea ce privește complotul evreiesc, nu numai că toate analizele încearcă să arate că răspîndirea antisemitismului nu este în nici un fel legată de o realitate măsurată statistic
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cît se distinge, în astfel de construcții mitice, prezența, mai mult sau mai puțin importantă, a unui anume tip de manipulare voluntară. Fără să evocăm realitatea contemporană cu acele forme sistematice și susținute ale propagandei politice, observăm că însăși legenda napoleoniană este în acest sens întru totul exemplară. Buletinele Marii armate, iconografia oficială, folosirea teatrului și a muzicii și, în sfîrșit, Testamentul de pe insula Sfînta Elena dovedesc fără putință de tăgadă intenția prefabricării. Etnologii ne-au învățat că nu există șamanism
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sisteme de imagini sau de reprezentări, altfel spus să se constituie într-un punct de convergență al imaginarului în care se întretaie și se îmbină aspirații și exigențe dintre cele mai diverse, cîteodată dintre cele mai contradictorii. Din nou legenda napoleoniană este referința cea mai semnificativă 22. In funcție de timp și de spațiu, Napoleon Bonaparte a încarnat în același timp ordinea și aventura, mesianismul revoluționar în desfășurare și principiul autorității restaurate. El a fost exaltat de unii ca simbol al epopeii
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
condiționat de contextul evenimențial în care se manifestă, mitul poate apărea, chiar într-un mod mai sugestiv, drept un revelator ideologic, drept reflexul unui sistem de valori sau al unei anumite mentalități. E suficient să urmărim destinul postum al legendei napoleoniene, pentru a vedea în Napoleon în cel al romanticilor, al pașoptiștilor și al scriitorilor tineri de la sfîrșitul secolului una dintre imaginile privilegiate, în jurul căreia se cristalizează, prin diversitate și contradicții, ambițiile, elanurile, fantasmele și certitudinile fiecărei generații. Valorile încarnate de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sa militară într-un document care-i făcea numele cunoscut Europei „Carte de la Moldaviae...” în vederea războiului ruso-turc (care a avut loc, totuși, după 100 de ani). Nu știm ce s-a întâmplat nici pe timpul lui Dimitrie Cantemir, nici pe timpul campaniei napoleoniene, când împăratul a trecut prin Polonia, dar știm că după 1812, trupul Moldovei este amputat prin anexarea Basarabiei la Imperiul rus, iar granița se stabilește pe Prut. Bătăliile pentru drepturile răzeșești le dau și reprezentanții obștei, Ștefan Machidon și Ioan
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
fost marcat în prima sa parte de înfruntarea dintre Franța și Anglia înfruntare care era ea însăși o consecință a vechilor rivalități. Înțelegem mai bine în acest context sprijinul acordat în 1796 patrioților irlandezi; apoi pacea reinstaurată după prima paranteză napoleoniană, baricadele Parisului anilor 1830 și 1848, apărute la momentul oportun, în timpul expediției franceze în Algeria, la începuturile aplicării unei noi politici mediteraneene. Comuna din Paris, acest scurt regim de teroare, ar fi putut permite, îngreunînd acțiunea lui Thiers prin anarhie
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]