328 matches
-
însă și forme hibride, de pildă în Antichitatea latină, unde își face apariția un construct epic specific, funcționând ca "mediator" între genurile liric și epic, și anume satira menippee. Conglomerat artistic esențialmente parodic, amestecând versurile, discursul retoric, monologul, dialogul și narația la persoana întâi, aceasta se înfățișează drept un bun specific al perioadei respective, vizând, în unele cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei menippee, precum Apokolokintosis a lui Seneca, iau naștere idei fundamentale în evoluția ulterioară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puțin discutată, pe care unii cercetători o numesc parodia moravurilor unei societăți. Așa de pildă, în romanul Satyricon al lui Petronius, centrul spațial de greutate, locul unde se întâmplă totul nu mai este Roma, ci, la un moment dat al narației, un oraș provincial, Crotona, prefigurând "metropola", spațiu-nucleu al romanului modern, în care sunt vizibile multe din tarele societății ateniene. Asupra acestei idei vom reveni însă la momentul potrivit. Menționăm totuși că formula de parodie neliterară uzitată în asemenea cazuri nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
net superior valoric și "deocamdată zugrăvit sub forma întoarcerii la veacul de aur al lui Saturn (pe teren roman, satira menippee era foarte strâns legată de saturnalii și de libertatea râsului specific acestora)"155. Ne-a interesat în mod deosebit narația la persoana întâi, prin intermediul căreia pătrundem, de fapt, în universul compozițional specific romanului latin, atât de diferit de romanul grec, care practica narațiunea cu sertare, povestirea-cadru ale cărei succese se înregistrau prin înlănțuiri de episoade, rămânând, din acest punct de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru ca, mai apoi, tonul inițial serios, gramatical, chiar academic să se piardă o dată cu aglomerarea faptelor "istorisite", unele dintre ele însă tot intertextual, deși sub forma povestirii în povestire, funcționând ca simple preluări ale povestirilor mileziene (fabulae milesiae), altele sub forma narației în devenire care își transformă naratorul (îl numim aici pe Encolpius) în coparticipant la acțiune, deseori chiar în "nefericit" și ironizat protagonist al acesteia. Însăși formula de introducere în scenă a pățaniilor este parodică. Glisând cu ușurință din sfera literaturii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
protagonistului, pus să-și exhibe temerile în postura de narator. Căci, dacă în epopee lucrurile aveau o finalitate dinainte hotărâtă și resimțită ca atare de cititor, aici orizontul de așteptare este solicitat la maxim. Apoi, schema aventuroasă a tipului de narație amintit este ea însăși modificată, prin inserarea unor episoade care o parodiază sub forma preluării povestirilor mileziene (povestiri populare de dimensiunea unor nuvele, care narau diferite aventuri printre care se numărau, nu de puține ori, și episoade obscene) sau a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
altă parodie?), întrucât Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel se vrea a fi nu o continuare, ci o introducere la volumul care îi era, din punct de vedere cronologic, anterior. Se respectă și aici întocmai tiparul biografic al narației: prezentarea în registrul comic a părinților, nașterea o parodie a genezelor miraculoase de altădată, copilăria prilej pentru a satiriza exacerbările didacticiste, adolescența și așa-zisele "fapte de vitejie" etc., iar de acum încolo, cele două opere vor fi tipărite împreună
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
obstinația cu care naratorul face precizările numerice atunci când produce un discurs enumerativ cu privire la vestimentație, alimentație ș.a.m.d. ("șapte sute treisprezece colți de mătase albă, o mie cinci sute nouă piei și jumătate de câine") sau integrarea modului specific folcloric de narație introdus prin formule de genul lui "Era pe când", " Cam în aceeași vreme" și altele. Renascentistul Rabelais cunoștea fără îndoială conținutul acelui bouquin despre care documentele de arhivă atestă că circula cu peste șaizeci de ani înainte de apariția operei 250, deci
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
percepția noastră să fie limitată în raport cu cea a cititorilor contemporani autorului, cât și de gradul de complexitate al universului construit de Rabelais prin continuări succesive în marja unei versiuni populare, ea însăși o istorisire cu pretenția de a fi continuat narația de acolo de unde o lăsaseră romanele cavalerești medievale. Stratificarea tematică de excepție a operei face și ea dificilă referirea exclusiv la sfera parodiei. Nici registrele stilistice nu le ușurează sarcina celor interesați, fiind obligatorie, pentru înțelegerea parodiei stilistice, o exemplificare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unor distincții terminologice tradiționale, precum cea între persoană și personaj, istorie și narațiune, material și construcție sau arhitectonică. În textul narativ, aceste manifestări ale dublei naturi a ficțiunii nu sunt limitate doar la istorie, ci vizează și narațiunea acestei istorii (narația)64. În ce privește planul narațiunii, manifestarea cea mai evidentă a dublei naturi a ficțiunii constă în caracterul paradoxal al statutului enunțurilor ficționale. Frazele care în realitate sunt enunțuri ficționale lipsite de valoarea de adevăr funcționează în interiorul ficțiunii ca afirmații adevărate sau
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice. Pentru a explora asemenea aspecte, sunt analizate comparativ, filmul The Wizard of Oz și serialul de televiziune Lost. Unul dintre aceste aspecte se referă la modurile în care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc. Într-un astfel de tipar mozaical ne comunică M. Sorescu grotescul existenței, cu toată încărcătura ei tragică. Pentru Nichita Stănescu "cuvântul" este esența existenței. Sunetele adunate în "cuvânt" creează o lume într-o nouă rostire poetică. Cuvântul devine "necuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Românească, 1970; "Alte versuri", Editura Eminescu, 1972; "Alte poeme", editura Albatros, 1973; "Poem", Editura Eminescu, 1973; "Amintiri", Editura Cartea Românească, 1973. Mircea Ivănescu este un poet sentimental, universul livresc este adus tocmai spre a-și ascunde sentimentele, de aici și narația impusă cu ostentație, diluând impresia, dar făcând-o prezentă până la astenizare. Primul volum, "Versuri" (1968), se desfășoară pe cele două elemente care se impun vizibil: "vorbele" și "amintirile" cuprinse în narațiuni în care se înregistrează gesturi, reacții, cuvinte și un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate, reprezentare, comentariu naratorial, ancorat în prezentul povestirii), creează un ritm. Alternarea lor, un contrapunct sesizabil. De remarcat este ordinea studiat dispersată a secvențelor și reluarea lor contrapunctică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Parry era găsirea-întâlnirea "cavalerului ales", recunoscut în persoana lui Jack. Din momentul întâlnirii celor doi, asistăm la o poveste pe cât de zgomotoasă filmic gesturi, dialoguri, exces de culoare în elementele de decor pe atât de profundă și de emoționantă, cu narație în dublu registru. La un prim nivel de lectură, asistăm la povestea entuziastului Parry care l-a întâlnit pe cinicul Jack, într-un New York în care reperele morale, credința, bunul-simț, tot ce ține de demnitate, respect, morală, par să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Morților, Goli Otok. Fiecare personaj este unic, rigid și intratabil sub umbrela propriilor principii, dar în același timp pare a fi suma celorlalte, pare a fi dobândit ceva de la celelalte care îl preced și îl generează prin însumare în lunga narație. Oficial Salvatore este protagonistul, deoarece din haotica lui povestire apar necontenit liniile altor parcursuri biografice, rămășițe și fragmente pierdute ale altor vieți. Ca și cum vocea ce deapănă povestea în interiorul cărții (depoziția-monolog a pacientului față-n față cu psihiatrul) nu ar fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ariei calomniei. Avortul va avea loc ulterior, într-o clinică privată, nu înainte ca partenerii să-și facă un legământ de dragoste. Coincidența romanescă vrea ca tot pe-atunci Elsa să rămână și ea gravidă cu Angela, care în momentul narației are cincisprezece ani și se află între viață și moarte, monitorizată de aparate. Flash-back-urile cedează pasul relatărilor în direct. Italia rămâne din nou însărcinată. De data asta însă recurge la o țigancă pentru a-i provoca avortul, evitându-l pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
trecut eroic al caravelelor), secondat de Cayetano și de faimoasa poliție politică PIDE, istorie brusc întreruptă în aprilie 1974 prin Revoluția Garoafelor (gata gata să degenereze într-o potemkiniadă comunistă). António Lobo Antunes transmite inchizitorilor talentul său de taumaturg al narației, făcând din ei stiliști desăvârșiți în deplin acord cu viziunea lor despre lume, sinestezică, sinoptică, animistă, mitopoetică. Aproape fiecare personaj este o cutie de rezonanță a teluricului, vegetalului și vietăților (moșia Palmela, Setubal), dar și a apelor, fluviale sau marine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din planul depoziției în direct și cuplarea la un prezent presupus a se derula în absența naratorului, risipa energetică a senzorului-inchizitor, unanimist și intermitent în funcție de intensitatea și momentul trăirii, surescitarea expresionistă a depozițiilor până în pragul vertijului, toate aceste mărci ale narației postmoderne se regăsesc în Manualul inchizitorilor, roman ce confirmă definitiv faima lui Lobo Antunes: unul dintre cei mai mari scriitori portughezi în viață. Identitatea portugheză, obsesie și estetică José Saramago este primul portughez căruia i s-a decernat, în 1998
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Olga Zaicik, este o frescă multidecenală a unui sat polonez, Străveacul, dar și o dioramă a societății poloneze de-a lungul celor două războaie mondiale până la eliberarea de comunism în anii '80 ai veacului trecut. Dimensiunea istorică, diacronică se subsumează narației realiste de moravuri, cu tot ceea ce înseamnă relații interpersonale, climat economic, mental, detalii de toată mâna, uluitoare în precizia lor cu alonjă universală. Acest fundal riguros epic, intarsiat în clarobscurul analizei psihologice, este stilizat de firele gândirii magice, sapiențiale și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
L-etre et le Neant, pag.423. În aceste circumstanțe dacă considerăm poema Luceafărul o povestire eroică În care elementul narativ princiar ar fi modelarea personalității unui erou miticl-am numit pe Luceafărun Bildungsroman, o narațiune de formare a caracterului eroic, civilizator, narație ce poate fi circumscrisă modelelor inițiatice, Întîlnim sub această premiză unul din complexele majore ale imaginarului și anume complexul anamorfotic al privirii. O serie repetitivă de sintagme ce denominează ochiul - privirea ocupă În economia poemului situri importante : privea În zare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
actualizată, pe alocuri (logic, nu?!), încifrată. Fără exagerare, un adevărat manual/jurnal de bună purtare duhovnicească și creștinească; o lecție de moralitate, mai ales, cu protagoniști din rândul clericilor sau din cel al laicilor. între toți „actorii” care populează universul narației, Tatianei Niculescu Bran conturează un lanț de afinități psihologice și diplomatice, un paralelism, prin suprapunere. Tipologia unui patriarh, un pater al bisericii, este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]