1,096 matches
-
Mai mult ca perfectul Ceciliei Ștefănescu e și el stâlcit și rostogolit inerțial. Odată gafa făcută, ea se repetă ca nu cumva să credem că a fost o scăpare de corectură: ,scrisesei", ,mutasei"... Cam mulți naratori care nu știu să nareze în proza noastră de azi și cam mulți autori care își justifică incultura, lipsa de talent, impardonabilele erori cu alibiul folosirii unor instanțe ,autonome", care le scriu, așa-zicând, romanele, într-o relație a intimitățurilor profitabile. Legături bolnăvicioase e acum
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
le filmează pe cele din urmă așa cum se derulează ele pe ecranul televizorului, dar suprapuse, neincluzînd imaginea ecranului. Tot "ecranizate" și neseparate de rest sînt două vise de-ale lui Georges, cu atît mai bulversante pentru spectator cu cît evenimentele narate în primul sînt declarate de protagonist ca fiind false, pe cînd acelea dintr-al doilea sînt cît se poate de adevărate. Acum, pentru a nu se limita la doar atît, Haneke mai introduce un alt element debusolant. În imaginile pe
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
critică severă la adresa ultimei mode literare găsim într-un editorial (remarcabil prin suita de caracterizări decise și expresive) semnat de Ovidiu Dunăreanu în revista Ex Ponto din ianuarie-martie 2006. Editorialistul constată că numeroși autori tineri scriu "o poezie lăbărțată, care narează întruna, exacerbând datele unui biografism insignifiant și pe cele ale unei sexualități ostentative", poezie cu care își închipuie că revoluționează genul. "Cu această Ťtreanca-fleancať - se întreabă Ovidiu Dunăreanu, retoric -, lipsită de virtuți și profunzimi, care nu aduce în substanța ei
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
imperativ negativ nu du, nu fă, nu zi; utilizarea gerunziului adjectivizat (șovăindă) și, mai recent, a participiului adverbializat fost (țări fost comuniste). Este descrisă combinarea adverbului mîine cu timpuri din sfera trecutului, în scopuri stilistice (marcînd perspectiva interioară asupra evenimentelor narate); sînt culese numeroase adverbe culte cu sufixul -e, din limba secolului al XIX-lea (certe, exclusive, recte, respective - ultimul e cel mai cunoscut, datorită lui Marius Chicoș Rostogan !), evocîndu-se și valoarea mai generală de marcă adverbială a finalei -e. Ultimele
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
pentru că afectele sunt mult prea izolate, din start, claustrarea lor nu se clădește treptat, ca în cazul, să zicem, al Visătorilor lui Bertolucci. Un alt element care m-a intrigat se numește "voice-over". Mai exact, vocea lui Kiki - totul se narează retrospectiv din perspectiva ei - care punctează anumite momente. Or, ca procedeu mi se pare cam superfluu, nejustificat în economia textuală a scenariului. Unu, pentru că modul de narare era clar din cîteva cadre, nu era nevoie de explicații suplimentare. Doi, pentru că
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
oferind confesiunilor amare ale femeii ,contrafortul" unor chinuri cumplite. Dacă am decodat corect intenția autoarei, ea nu încearcă doar să pună în fața ochilor Lukianei ,un alt ecran", cum speră prietenul în halat alb. Prin aceste istorii derulate au ralenti și narate cu un realism, așa zicând, chirurgical, e punctată concluziv ideea că suferințele personale contează mai puțin. Ele nu sunt cu totul neglijabile, dar pălesc în comparație cu cele trăite, sorbite până la capăt de oameni complet nevinovați. O fată de cincisprezece ani, de
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
devreme, nu doar martorul transfigurării tânărului ofițer Zinovie în sublimul călugăr Zosima, zguduire metafizică pe care o provocase tocmai umilința lui, de ordonanță bătută de violentul său stăpân. În vreo două pagini de prezentare sobră și de discret eseu, criticul narează un miracol existențial și religios! Pasionant este capitolul-,căsuță" consacrat Nastasiei Filipovna din Idiotul (Barașkova, după numele de familie, pe care cititorul îl uită la fel de ușor ca pe cel al ,gemenei" sale romanești din Frații Karamazov, Grușenka - adică Agrafena Alexandrovna
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
pe stare, pe relație. Răgazul pe care și l-au acordat ca să urmărească povestea lui Molly și cele trei voci pe care este spusă. Textul este dur, te lovește cu mișcări elegante, iscusite, cu felul aparent banal în care este narat. Era atîta liniște în sală, la un moment dat, încît mi-am dat seama că orice artificiu ar fi folosit regizorul, orice exces, orice ispită a părăsirii măsurii ar fi dezechilibrat fantastic construcția. Alexandru Dabija a strîns în jurul lui artiști
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
pe stare, pe relație. Răgazul pe care și l-au acordat ca să urmărească povestea lui Molly și cele trei voci pe care este spusă. Textul este dur, te lovește cu mișcări elegante, iscusite, cu felul aparent banal în care este narat. Era atîta liniște în sală, la un moment dat, încît mi-am dat seama că orice artificiu ar fi folosit regizorul, orice exces, orice ispită a părăsirii măsurii ar fi dezechilibrat fantastic construcția. Alexandru Dabija a strîns în jurul lui artiști
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
ocupă un loc complet marginal în povestea pe care o istorisește. Joacă mai degrabă un rol de raisonneur, de ins al cărui singur merit e faptul că a fost de față la anumite evenimente și prin ochii căruia se pot nara întâmplări. Protagoniști sunt însă un profesor de matematică, prieteni din copilărie ai autorului, ba chiar un camion Gaz 51. Nu se întâmplă mare lucru, nimic ieșit din comun, doar o poveste de dragoste neîmplinită și o istorie a ascensiunii sociale
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
foarte privata noastră înaltă societate din New England...” Hipnotizat de Melodie Gaël, Cain trăsese focuri de armă asupra lui De Trécesson, care descoperise secretul transmiterii mesajelor de către spioni. Pe patul de spital (unde, în manieră postmodernistă, citește o carte care narează aventurile cunoscute cititorului din Balada mării sărate), Cain îi mai dă marinarului o veste privitoare la verișoara lui: „Pandora... Nu cred că e fericită...” Nici nu avea cum să fie. Gustul libertății, descoperit alături de bărbații fără căpătâi, dar plini de
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
de față recuperează întregul, textul fiind revăzut și corectat de autoare. Pentru cititorii familiarizați cu scrisul Hertei Müller, cele 19 povestiri din Ținuturile joase nu oferă subiecte inedite. Doar perspectiva incertă a naratoarei are ceva provocator. Nu e limpede cine narează: copila, femeia prin ochii puberei sau o altă instanță, gata să defrișeze distanțele dintre autoare și naratoare? Rezultă texte hibride, ce pot fi considerate deopotrivă autoficțiuni și fragmente autobiografice. Discursul este dominat de incompatibilităț ile cu lumea rurală șvabă, de
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Vasilache și Paul Cernat. Ce semnala Ioana Pârvulescu era, în fond, o sincopă de construcție. Argument onest, căruia i s-a răspuns, în schimb, oblic, invocându-se în repetate rânduri „spiritul”, „arborescența stilistică”, „măiestria combinativă”, „inteligența cristalină”, „plăcerea de a nara” și alte asemenea însușiri pentru care nu mai am ghilimele suficiente. Toate fiind reale, desigur, dar nici una dintre ele nefiind la obiect. De altminteri, nici Ioana Pârvulescu nu le ocultase. „Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
care privesc trecutul și ca o ficțiune vie, cathartică, nu doar ca pe o tumoare nevindecabilă. În Memoria stigmatelor există voci îndărătul cărora auzim povești tragice repetate în alte contexte, așa încât nici nu mai contează cine răspunde la întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut prin vămi identice ale stigmatelor. Lăcrămioara Stoenescu organizează tematic dialogurile: rezistența în munți, chipuri ale detenției, deportarea, armata în detașamentul de muncă, exilații și experiențele stigmatelor etnice. De departe, narațiunile despre rezistența
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
relatează o călătorie halucinantă, ce se încheie cu moartea lui Tolstoi într-o gară după ce fuge de la Iasnaia Poliana sau pribegia stranie a lui Walter Benjamin, ducând manuscrisul de 1000 de pagini al Proiectului Arcade, capodopera vieții sale. Al treilea narează însă întreaga viață a lui Hermann Melville, cel ce a creat în jurul balenei albe o întreagă mitologie. Partea călătorului Este firesc ca Jay Parini să-i dedice un roman lui H.M., formulă familiară în spațiul cultural american ce-l desemnează
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
muzicalizeze simbolist realitatea, acordând-o cu stările interioare, ori s-o epureze modernist de materia ei, până la oasele albe și venele străvezii ale lirismului conceptual, creatorul de-poetizează poezia, îi dezvăluie trucurile și îi spulberă magia. Acum, poemul poate fi narat, tocmai pentru că el a redobândit firescul prozei, al înseși existenței diurne: cu numai ,doi lei", poți să privești prin lunetă luna și să pătrunzi ,în țările misterului". Ceea ce ,credeau" unii și ,povesteau toți poeții",nu-i adevărat": stelele sunt de
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
virtualității, cuprinzând scrieri care imaginează spații ficționale ale infiltrării mediaticului în toate domeniile existenței. Această direcție mocnește subteran, începând cu mijlocul ultimului deceniu al veacului trecut, prin scriitori care inventează teritorii ficționale (ale realității virtuale), mai degrabă decât să-și "nareze" propria viață, în cel mai "autentic" și brut mod cu putință: de la Adrian Oțoiu la Alina Nelega, Doina Ruști și Florina Ilis, pentru a ne opri doar asupra prozei. Astfel, prin literatura virtualității se pot transgresa discuții vicioase despre "generațiile
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
într-o călătorie fabuloasă în care apar oameni politici remarcabili, oameni de cultură de anvergură, artiști de mare amplitudine spirituală, moderni în atitudine, în formele pe care le modelau pentru teatru, pentru muzică și compoziție, pentru literatură. Radu Beligan descrie, narează, sintetizează, separă esența de aparență, pune marca inteligenței sale pe nuanțele unui portret, pe atmosfera unui spectacol, pe vibrațiile personalităților cu care a poposit pe scenă, în culise, în turnee, în viața de zi cu zi. Iașiul este plin de
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
depline, unde există o lume fără idei preconcepute și de constrângere. Cartea se deschide cu o expunere prescurtată, practic o motivație, intitulată „Pe urmele Olimpiei în Africa”, în care autoarea, într-un evantai de evenimente, idei și vise, încearcă să nareze „firul roșu” ale existenței personajului său din perioada copilăriei dintr-un sat din sudul Olteniei, la un liceu din Craiova, ce trece prin facultate, apoi, scriind despre iubirea cu un student gabonez, și presiunile, inclusiv jignirile unor potentați comuniști ce
IOANA HEIDEL: „MI-A PLĂCUT CULOAREA” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384830_a_386159]
-
zilele dar încă țeapăn, moștenit de la bunicii bunicilor. Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare ce, împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce ne îngheța șira spinării, sau pline de învățăminte ancestrale. Așa era omul pe atunci: simplu, bun și blând, veșnic pus pe glume, fluierând în colțul gurii, chiar dacă viața era destul de grea, și este și acum pe plaiurile
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
de bani pentru a cumpăra libertatea oamenilor. Un astfel de caz a fost și cel al lui Erika Lazăr, care a trebuit să se adapteze noilor reguli ale capitalismului după ce a fost cumpărată cu 47.000 de mărci germane. Filmul narează cinematografic povestea aranjamentului ascuns dintre serviciile secrete ale celor două state și dezvăluie întâmplările prin care au trecut personajele implicate în acest proces. (trailer Pașaport de Germania - https://www.youtube.com/watch?v=0nEmq1yXHgk) Trenul vieții (r. Radu Mihăileanu - premiul
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
cu o pleată de-ale lui Iovănuț. — Tu ești copilă, asta ești, și trebuie să stai acasă! șopti Iovănuț, realmente tulburat. Episodul 18 îN DRUM SPRE HÂRLĂU (MOLDOVAÎ Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prezența Jurnalului, dar și de păstrarea alături de acest jurnal a argintului cu care adolescentul a atentat la Sufletul propriu și la Sufletul altui om. Pe acest jurnal găsit asupra sinucigașului se structurează Romanul cocainei în întregul lui, cu excepția ultimelor pagini narate de un martor-medic, procedeu ce-i permite lui Agheev să întoarcă sfârșitul romanului spre începutul lui, într-o compoziție inelară, sugerând infinitul poveștii despre om, despre elanurile și căderile lui, dar mai ales, despre efortul acestuia de a se cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Carax, sub pretextul că era o poveste de dragoste din acelea care te făceau să plîngi cu smiorcăituri, ceea ce era pe jumătate adevărat. 4 — Niciodată nu mă simțisem răpită, sedusă și Învăluită de o poveste de dragoste precum cea narată În cartea aceea, Îmi zise Clara. PÎnă atunci, pentru mine, lecturile erau o obligație, un soi de amendă plătită Învățătorilor și tutorilor, fără să știu prea bine pentru ce. Nu cunoșteam plăcerea de a citi, de a explora porți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]