369 matches
-
pe dos incită nu numai curiozitatea cititorului, dar dau salonului lui Saferian puțin din atmosfera fetidă a "casei cu molii": "mirosea în aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus". Metodei balzaciene i se alătură tehnica proustiană a narării. Relativ des, G. Călinescu introduce în realitatea prezentului amintirile așa cum le recheamă în conștiință memoria involuntară. Procedeul e folosit atât de autor, cât și de eroii săi. În fine, dialogia este subordonată epicului. Fraze întregi comprimă, reținând esența, numeroasele dialoguri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oricând și oricum, ci „numai În perioadele sacre, În hățișuri și noapte, sau În jurul focului Înainte de, ori după ritualuri etc.” (3). Recitarea miturilor nu rămâne fără consecințe pentru cel care le rostește și pentru cel ce le ascultă. Prin simpla narare a unui mit, timpul profan este cel puțin simbolic abolit: povestitor și ascultători sunt proiectați Într-un timp sacru și mitic. Abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie „o notă specifică a oricărei societăți
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cu ușurință vorbi de o ambiguitate stilistică. Am putut observa analogiile care se pot stabili, deși fără raport istoric, cu Revolta îngerilor. Între acestea, diferența de registru este însă frapantă. Dardarot și Aghiuță poartă pecetea pitorescului sud-est-european. La France, în nararea primei revolte în ceruri, există o alternare atât între grandoarea mitului cât și în ceea ce privește aventurile terestre ale îngerilor răzvrătiți. La Caragiale însă evocarea diavolilor nu aspiră nicidecum la mit. La Caragiale adunările din iad, cu care începe și sfârșește povestirea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
formează jurnalul intim, se află, prin natura lucrurilor, Într-o perpetuă non-beligeranță. Ele nu se Întâlnesc, decât simbolic, În spațiul paginii, unificate arbitrar prin formula literară care le conține și le potențează. Diferențierea decisivă a timpului narațiunii și a timpului narării se produce la jurnalele care tind să Încalce formula de bază. La cele care nu se mulțumesc cu simpla narare a lui le jour au jour, extinzându-se În spații temporale mai Îndepărtate, Împletind senzația scrierii directe cu nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
paginii, unificate arbitrar prin formula literară care le conține și le potențează. Diferențierea decisivă a timpului narațiunii și a timpului narării se produce la jurnalele care tind să Încalce formula de bază. La cele care nu se mulțumesc cu simpla narare a lui le jour au jour, extinzându-se În spații temporale mai Îndepărtate, Împletind senzația scrierii directe cu nu mai puțin iluzoria tehnică a Îndepărtării. Timpul paralel se infiltrează acolo unde strategia narativă are În vedere recuperarea simultană a prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru o cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a unei enigme etc.); context acțional (al actelor de limbaj ale discursului/vs/intențiile, credințele, dorințele, așteptările interlocutorilor). Este indispensabil deci să se depășească perspectiva gramaticală a naratologiei formale insistînd pe raporturile de forță simbolice, pe relația autoritate-credibilitate inerentă actului narării; Vizînd scopuri practice, legate de o situație: stabilirea unei relații, indicarea unui obiect sau exercitarea unei influențe, povestirea utilizează o retorică practică destinată învingerii eventualelor rezistențe, trezirii și menținerii atenției, captării bunăvoinței și dezarmării ostilității" (P. Bourdieu apud J.M. Adam
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
puse în gând să-i facă ducelui o rugăminte șugubață prin care să-i dea a înțelege ce lipsă de înțelepciune dovedea acesta când dăruia și împărțea posturile și favorurile sale unor asemenea oameni"); suntem ținuți în așteptare, în suspans; narare autorul intră în subiectul propriu-zis, dând personajelor posibilitatea duelului verbal, după cum urmează: Atunci veni bucătarul la stăpânul lui și îi zise: "Doamne, văd că i-ai înzestrat pe toți servitorii tăi și le-ai dăruit tot ce ei ți-au
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
într-așa chip". În alte părți, responsabilitatea relatării este pusă pe seama lui Cide Hamete Benengeli, "autor arab și mancheg"239, care intervine "în această nobilă, răsunătoare, dulce, modestă și ingenioasă istorie" pentru a pune sub semnul unui relativism total perspectiva narării. Ca procedeu de mare subtilitate pentru epoca în care și-a gândit Cervantes romanul, reținem deci parodierea rezultată în urma unei falii care se adâncește între perspectiva naratorului, cel care aparține unei lumi metatextuale de gradul al treilea, și perspectiva personajului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
drept model. De-abia ultima parte a romanului marchează (și scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi un camarad. Nararea "aventurilor" romanești este anunțată printr-un prolog, care pune naufragiul Virginiei atât sub semnul fatalității, cât și sub cel al circulației mitului modern al străinului civilizator. Astfel, lui Robinson i se ghicește soarta la un joc de tarot marinăresc, prin intermediul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
confundă întotdeauna cu realitatea, scriitorul va impune evenimentelor prezentate un anumit grad de deformare, justificat de nevoile interne ale operei. Faptele nude pot fi serbede din punct de vedere artistic. De aceea, Soljenițîn refuză să facă pur și simplu o narare a evenimentelor, pentru că o asemenea narare nu ar putea reda ambiguitatea vieții. Elementele reale care intră în alcătuirea operelor soljenițiene sunt atestate ca atare de istoria oficială și de martorii care l-au cunoscut personal pe scriitor. Aceștia din urmă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
impune evenimentelor prezentate un anumit grad de deformare, justificat de nevoile interne ale operei. Faptele nude pot fi serbede din punct de vedere artistic. De aceea, Soljenițîn refuză să facă pur și simplu o narare a evenimentelor, pentru că o asemenea narare nu ar putea reda ambiguitatea vieții. Elementele reale care intră în alcătuirea operelor soljenițiene sunt atestate ca atare de istoria oficială și de martorii care l-au cunoscut personal pe scriitor. Aceștia din urmă, care formează un "cerc al atestării
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
său, care prevede totul, care va lua toate măsurile și nu va îngădui nimic 277. În afară de naratorii discutați anterior, în proza lui Soljenițîn apar și alte tipuri de narator: naratorul-personaj, naratorul-martor, autorul-narator și personajul-narator cel care preia temporar funcția de narare. La Soljenițîn, naratorul-personaj278 apare în povestirea Mâna dreaptă. Identitatea naratorului trimite la identitatea autorului. Acest lucru se realizează prin indicii de prim nivel: are vârsta de 35 de ani, este bolnav de cancer și se află pentru tratament în clinica
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
explică simpatia reciprocă și admirația naratorului pentru personajul evocat. În legătură cu operele soljenițiene discutate anterior vorbim despre un pact romanesc, elementele autobiografice fiind inserate discret. În Arhipelagul GULAG, în schimb, este asumat pactul autobiografic, astfel încât autorul însuși va exercita funcția de narare. Aici, așa cum observă unul dintre comentatorii lui Soljenițîn, "eul fără mască devine axa însăși a narațiunii"282. (trad. a.) Din punct de vedere naratologic, nimic nu permite să se facă distincția între o povestire ficțională la persoana întâi și o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Însă cred că n-o s-o mai scriu. [...] Toate acestea mi le-a povestit șoferul acelui agent de la Secția specială!"288. Acest autor-narator, al cărui discurs este atât de monopolizant și de captivant, cedează, la un moment dat, funcția de narare unui personaj al său. Este ca și cum el însuși ar trece în rândurile auditoriului. În capitolul cu titlul "Motănelul alb (Povestirea lui Gheorghi Tenno)" din partea a cincea a Arhipelagului GULAG apare un narator secundar, personajul-narator, pe care îl putem defini, cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Москва, 1991, c. 106. 277 A. Soljenițîn, " Într-o gară", traducere de Igor Block, în Secolul 20, nr. 9, 1966, p. 118. 278 Naratorul protagonist și personajul actor sunt două instanțe asociate în interiorul aceluiași personaj: eu-narant (naratorul, care își asumă nararea povestirii) și eu-narat (actorul, care joacă un rol în istorie). 279 Ph. Gasparini, op. cit., p. 158. 280 Ibidem. 281 Avem în vedere distanța nu în sensul dat de G. Genette, pentru care aceasta este, ca și perspectiva, o modalitate esențială
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
descrierea, dialogul și monologul. Narațiunea (lat. narratio - povestire, istorisire) este modul de expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați în desfășurarea faptelor) și indicii (prezentarea personajelor și a contextului situațional, a cadrului diegetic). - Este modul de expunere cel mai complex: având caracter integrator, inserează și secvențe descriptive (pauze descriptive), dialogate sau monologate (nararea prin reprezentare). Descrierea (lat. descriptio - zugrăvire) este modul de expunere prin care se înfățișează - obiectiv sau sugestiv, plastic - elemente constitutive și/sau particularități ale unui peisaj ori interior, ale unui obiect sau fenomen, ale unei ființe etc. Inclusă frecvent în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică, dialogul conferă viziunii un caracter scenic (narare prin re prezentare), fiindcă discursul personajelor substituie discursul naratorului, textul devenind astfel o „partitură“ pe mai multe voci. În proza postmodernă, deconstruirea textului narativ clasic determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se desemnează durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
adaugă și evenimentele denotate, adică universul citat, în timp ce în povestirea de ficțiune evenimentele sunt o proiecție mentală, imaginară, fără efect de denotare a realului. În acest caz, universul citat este o aserțiune simulată. - Istorisirea, fabulația sunt concepte care vizează modalitatea narării, având în vedere discursul prin care se relatează evenimentele, structurile textuale, universul povestirii („discursul narativ“ - G. Genette). Istorisirea însumează discursul naratorului și discursul personajelor, fiind alcătuită din două straturi stilistice. Pe de o parte, se distinge planul naratorului, care poate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
realitatea artistică diferențiază poves tirea factuală, narațiune de evenimente reale (proza memorialistică - Viața ca o pradă de Marin Preda - sau jurnalul literar, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, de pildă, ambele creații fiind texte de graniță), de povestirea de ficțiune. Prin nararea unor evenimente fictive se transfigurează realul sau se imaginează „lumi posibile“, pentru a crea un uni vers epic ficțional (proza scurtă, romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea heterodiegetică (hétero - diferit, diégesis - modul narativ de expunere) este discursul epic în care naratorul se situează în afara universului povestit (narator extradiegetic). Nararea se face la persoana a IIIa, planul naratorului este diferit de planul narațiunii, iar naratorul nu se proiectează în discurs prin indici textuali. El este un narator anonim sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sau narator reprezentabil, obiectiv sau subiectiv. Perspectiva narativă este omniscientă (focalizare zero) sau externă. Cea dea doua matrice textuală este a narațiunii homodiegetice (hómo - la fel). Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face la persoana I, planul naratorului se suprapune planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate apărea în ipostaza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semnalată prin indici textuali periferici: enunțurile la persoana a III a sunt marcate une ori subiectiv și/sau afectiv, în text putând apărea și mărci ale persoanei I cu o frec vență nesemnificativă. În Povestea lui HarapAlb, de exemplu, domină nararea la persoana a IIIa, dar, contrapunctic, naratorul este textualizat prin enunțuri la persoana I: Dar cemi pasă mie, eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. B. NARATORUL INTRADIEGETIC/HOMODIEGETIC este proiectat în text ca eu na
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]