369 matches
-
lectură cu care operează criticul - în încercarea sa de a prezenta diverse chipuri ale romanului românesc drept vârste ale sale - nu sunt exclusive, ci aplicabile în egală măsură unuia și aceluiași roman. Romanele numite corintice pot fi redistribuite în funcție de felul narării sub rubricile doric (de pildă Creanga de aur) sau ionic (M. Blecher, integral). Și reciproc, e suficient ca Patul lui Procust, Ioana, Vestibul să fie supuse perspectivei mânuite în cel de-al treilea volum, pentru ca ele să-și reveleze atribute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
cu dialogul și descrierea. Scopul unui reportaj este de a face cititorii să vadă, să audă, să simtă ceea ce jurnalistul însuși a văzut, a simțit și a auzit. Autorul de reportaj transmite informații legate de evenimente la care a asistat. Nararea lor se va face citând obligatoriu sursele contactate. În raport cu evenimentul, jurnalistul-reporter se poate afla în două ipostaze: martor (observare neparticipativă). Ca participant, implicarea emoțională este mai mare, iar informațiile sunt validate de faptele trăite. În acest caz, relatarea la persoana
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
România. Cercetătorii se opresc la simpla Înșiruire de evenimente, fără să penetreze stratul superficial al datelor și cifrelor, fără să caute răspunsuri la interogații de tip „de ce lucrurile s-au petrecut așa și nu altfel?”. Istoria nu este Însă numai narare a marilor sau micilor evenimente, ea este un șir logic de cauzalități și efecte. Istoria conceptualizantă, inițiată de școala de la Annales și practicată acum În mediile academice occidentale, Înseamnă o istorie care vizează generalul, care este capabilă să extrapoleze detaliile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
TALMACIU ANGELA Colegiul Tehnic,, Petru Poni” Grădiniță cu P.P. nr. 5 , Român Povestea este definită în dicționar ca specie a genului epic scurt. Este limitată, de regulă, la un singur episod, cu un spațiu restrâns pentru descriere și analiza psihologică. Nararea, povestirea evenimentelor, întâmplărilor se face la persoana întâi. Are un caracter oarecum liric, deci poartă amprenta scriitorului, care, în unele cazuri, devine personaj al povestirii, al narațiunii. Unul dintre marii scriitori ai noștri care a cultivat povestirea este ION CREANGĂ
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
manual de instrucțiuni pentru Casa Albă; în a doua parte se discută despre maniera în care s-ar putea aplica aceste instrumente pentru a scoate America din prăpastia în care ne găsim în acest moment. Un memorandum nu constă în nararea unei lungi istorii deși o evidențiere succintă a modului cum s-a dezvoltat criza poate fi utilă; și nici nu se angajează într-o discuție exhaustivă. De asemenea, un memorandum ar trebui să fie de sine stătător acoperind subiectul abordat
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
oricând și oricum, ci „numai În perioadele sacre, În hățișuri și noapte, sau În jurul focului Înainte de, ori după ritualuri etc.” (3). Recitarea miturilor nu rămâne fără consecințe pentru cel care le rostește și pentru cel ce le ascultă. Prin simpla narare a unui mit, timpul profan este cel puțin simbolic abolit: povestitor și ascultători sunt proiectați Într-un timp sacru și mitic. Abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie „o notă specifică a oricărei societăți
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cel al naratorului. Ciru Oeconomu, cu cele două romane istorice ale sale, Răzbunarea lui Anastase și Fiica lui Sejan, este reprezentativ pentru ultima categorie de scriitori și publiciști preocupați de narațiunea artistică istorică. Putem vorbi acum despre aspirația spre o narare obiectivă, însoțită de un evident respect pentru documentul istoric. La Ciru Oecomomu caracteristicile stilistice de tip romantic apar foarte rar, nota dominantă fiind dată de realism. Se observă influența istoriei ca obiect de studiu (dialog redus, conflictul major, social, analizat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
evident respect pentru documentul istoric. La Ciru Oecomomu caracteristicile stilistice de tip romantic apar foarte rar, nota dominantă fiind dată de realism. Se observă influența istoriei ca obiect de studiu (dialog redus, conflictul major, social, analizat pe baza argumentației socio-științifice, narare concentrată, fără a fi expeditivă, detașare rece de epoca evocată). Prozatorul dovedește pricepere în dezvoltarea firului narativ. Nivelul expresiei conține cele mai multe elemente deficitare 56. Acest nivel se caracterizează lexical, în primul rând, prin evitarea elementului popular. Neologismul este des utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
schema educației tradiționale care privilegia, în faza incipientă a formării, muzica și gimnastica (al căror rol constă în potențarea perceperii frumosului din perspectiva armoniei). În fapt, spune el, educația muzicală începe devreme de tot - cu poveștile copilăriei, care constau în nararea (mai precis, în recitarea) marilor eposuri (deja) clasice ale lui Hesiod și Homer. Problema care se pune aici este următoarea: ce fel de atitudine inspiră copiilor aceste mituri? Or, sunt de observat două lucruri: mai întâi atenția copilului riscă să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
modele ar fi "conceptualismul lingvistic" din lucrările lui Joseph Kosuth, ale Christinei Kozlov și ale grupului Art & Language. Potrivit lui Kosuth, care se recunoaște influențat de tezele pozitivismului logic, chestionarea naturii artei ar trebui să fie principala preocupare a artiștilor. Reconsiderând nararea convențională a istoriei artei moderne, Kosuth propune orientarea către un canon alternativ al artei, legat de tradiția duchampiană a localizării importanței unei lucrări la nivelul semnificațiilor. Astfel, acordând prioritate conținutului conceptual al artei, Kosuth pune între paranteze orice dimensiune referențială
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
poetul Eliat” (Ion Heliade XE "Heliade" Rădulescu), pe Iancu XE "Iancu" Văcărescu XE "Văcărescu" , precum și pe o serie de tineri ardeleni stabiliți aici, pe care Însă nu Îi numește. Creațiile poeților munteni constau Însă, după spusele lui Ürmösy, doar În nararea versificată a unor povestiri sau anecdote, de felul celor care au fost editate Într-o carte Întreagă, În 1842, și care, cu cât sunt mai ciudate, cu atât sunt și mai populare, cum sunt la noi poeziile lui Vörösmarty. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aleasă de Raymond Queneau (1967) Conte à votre façon, o întâmplare cu "cele trei foarte agile boabe de mazăre" publicată în lucrările Ouvroir de littérature potentielle (OULIPO) (Atelier de literatură potențială). Principiul de bază este dat de alegerea posibilităților de narare pe care o nuvelă din volumul Ficciones de Borges intitulată " Grădina cu alei bifurcate" o sintetizează astfel, depășind limita posibilităților de scriere și de lectură: "În orice ficțiune, de fiecare dată când apar diverse posibilități, omul adoptă una singură și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
optează naratorul. La cealaltă extremă a spectrului, anumite lecturi ignoră conținutul poveștii vieții referindu-se în exclusivitate la forma sa: structura intrigii, secvențializarea evenimentelor, relația lor cu axa temporală, complexitatea și coerența lor, sentimentele evocate de povestea în cauză, stilul narării, alegerea metaforelor sau a cuvintelor (diateza pasivă versus diateza activă, de exemplu) și așa mai departe. Deși conținutul se impune ca evidență imediată, cercetătorii ar putea prefera totuși studierea formei poveștii deoarece, se pare, ea păstrează legături ceva mai directe
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
descriși în detaliu. Alți membri ai familiei (de exemplu, mătușă) intră și ei în rețeaua plină de grijă care o susține și o protejează pe Sara. De-a lungul întregii sale vieți, Sara tinde să vadă (ori să construiască prin narare) și alte unități sociale cu care a intrat în contact ca fiind similare familiei sale în acest sens. Acest lucru se întâmplă atunci când oamenii care nu îi sunt rude apar totuși ca atașați familiei sau când grupuri care nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
debutează cu un exemplu detaliat care demonstrează maniera în care abilitățile cognitive s-ar putea reflecta în povestea orală. Un al doilea exemplu de analiză a categoriilor formei, mult mai concis, va arăta felul în care emoțiile sunt reflectate în nararea evenimentelor semnificative din viața povestitorului. Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative Tamar Zilber În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen și felul în care sunt reflectate de abilitățile cognitive, așa cum sunt definite în cadrul conceptual definit
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de relatare a poveștilor vieții. Este, în orice caz, recomandabil să ținem seama de faptul că gândirea eficientă nu acoperă întreaga arie a capacității cognitive și, astfel, concluziile mele privind funcțiile cognitive nu pot fi generalizate pentru toate procesele cognitive. Nararea unei poveștii a vieții subliniază mai cu seamă acele aspecte ale gândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului și încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Opunându-se „gândirii eficiente” (1981
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
a aminti, cu o cadență regulată, dezastrele trecutului? Aceste relatări ritualizate slujeau drept păstrătoare ale memoriei, eliberând totodată conștiința evreului de povara evenimentului și de datoria de a-l retrăi la nesfârșit. Despre acest fel de memorie vorbesc aici, iar nararea istorică, substitut secular al textului religios, poate iniția această trecere salutară. Jorge Semprun atribuie o anumită valoare uitării și adaugă: "La un nivel colectiv, este evident că există perioade de tranziție în cursul cărora uitarea se dovedește necesară, cu condiția
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
confundă întotdeauna cu realitatea, scriitorul va impune evenimentelor prezentate un anumit grad de deformare, justificat de nevoile interne ale operei. Faptele nude pot fi serbede din punct de vedere artistic. De aceea, Soljenițîn refuză să facă pur și simplu o narare a evenimentelor, pentru că o asemenea narare nu ar putea reda ambiguitatea vieții. Elementele reale care intră în alcătuirea operelor soljenițiene sunt atestate ca atare de istoria oficială și de martorii care l-au cunoscut personal pe scriitor. Aceștia din urmă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
impune evenimentelor prezentate un anumit grad de deformare, justificat de nevoile interne ale operei. Faptele nude pot fi serbede din punct de vedere artistic. De aceea, Soljenițîn refuză să facă pur și simplu o narare a evenimentelor, pentru că o asemenea narare nu ar putea reda ambiguitatea vieții. Elementele reale care intră în alcătuirea operelor soljenițiene sunt atestate ca atare de istoria oficială și de martorii care l-au cunoscut personal pe scriitor. Aceștia din urmă, care formează un "cerc al atestării
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
său, care prevede totul, care va lua toate măsurile și nu va îngădui nimic 277. În afară de naratorii discutați anterior, în proza lui Soljenițîn apar și alte tipuri de narator: naratorul-personaj, naratorul-martor, autorul-narator și personajul-narator cel care preia temporar funcția de narare. La Soljenițîn, naratorul-personaj278 apare în povestirea Mâna dreaptă. Identitatea naratorului trimite la identitatea autorului. Acest lucru se realizează prin indicii de prim nivel: are vârsta de 35 de ani, este bolnav de cancer și se află pentru tratament în clinica
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
explică simpatia reciprocă și admirația naratorului pentru personajul evocat. În legătură cu operele soljenițiene discutate anterior vorbim despre un pact romanesc, elementele autobiografice fiind inserate discret. În Arhipelagul GULAG, în schimb, este asumat pactul autobiografic, astfel încât autorul însuși va exercita funcția de narare. Aici, așa cum observă unul dintre comentatorii lui Soljenițîn, "eul fără mască devine axa însăși a narațiunii"282. (trad. a.) Din punct de vedere naratologic, nimic nu permite să se facă distincția între o povestire ficțională la persoana întâi și o
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Însă cred că n-o s-o mai scriu. [...] Toate acestea mi le-a povestit șoferul acelui agent de la Secția specială!"288. Acest autor-narator, al cărui discurs este atât de monopolizant și de captivant, cedează, la un moment dat, funcția de narare unui personaj al său. Este ca și cum el însuși ar trece în rândurile auditoriului. În capitolul cu titlul "Motănelul alb (Povestirea lui Gheorghi Tenno)" din partea a cincea a Arhipelagului GULAG apare un narator secundar, personajul-narator, pe care îl putem defini, cu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Москва, 1991, c. 106. 277 A. Soljenițîn, " Într-o gară", traducere de Igor Block, în Secolul 20, nr. 9, 1966, p. 118. 278 Naratorul protagonist și personajul actor sunt două instanțe asociate în interiorul aceluiași personaj: eu-narant (naratorul, care își asumă nararea povestirii) și eu-narat (actorul, care joacă un rol în istorie). 279 Ph. Gasparini, op. cit., p. 158. 280 Ibidem. 281 Avem în vedere distanța nu în sensul dat de G. Genette, pentru care aceasta este, ca și perspectiva, o modalitate esențială
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
balegă uscată (plăcintele) ca să nu moară de frig. Personajele, bunici sau copii, sunt memorabile. Portrete în culori tari. În alb și negru. "Domiciliu Obligatoriu" al lui Victor Aciocîrlănoaiei are toate virtuțile unor frumoase pagini de mare literatură. Concizie, fluență a narării, acuratețe stilistică. Și o anume seninătate în fața vieții și a morții. Nu vrea să acuze pe nimeni pentru ce i-a fost dat lui și familiei lui să trăiască. Bedros HORASANGIAN * * * "Memoriile domnului Aciocîrlănoaiei sunt fabuloase prin forța lor cinematică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aducă. În el mi-am găsit un prieten. M-a urmat bucuros până acasă. I-am dat de mâncare și el s-a culcușit fericit dinaintea ușii. Nuntă Am asistat la o nuntă în sat. Ritualul prevede, cu această ocazie, nararea unor evenimente cosmice, incluse într-un scenariu mitic; sunt apoi înșiruite și unele reguli practice pe care soții trebuie să le respecte. După aceea este reprezentat un fel de spectacol despre răpirea miresei. Totul e extrem de solemn și grav. Evocarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]