12,372 matches
-
să-l reprezinte dincolo de orice conjuncturi, prozatorul a mai reținut, alături de Zbor frânt, microromanul Pădurea albastră, nuvela Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo, din diferite etape de creație, și un roman de sertar, extrem de interesant prin tehnica narativă, asupra căruia vreau să mă opresc acum în mod preferențial. Romancier de vocație, Vladimir Beșleagă își desfășoară foarte bine posibilitățile analizei psihologice în "poemul tragic" (așa se subintitulează) Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă ușă?" (p. 436). Am dat un eșantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării permanente într-o stare de neputință organică și semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă și chinuitoare zbatere în ceață: o explorare a memoriei fragmentate și a conștiinței tulburi, sub presiunea unui ultimatum. Acționează o somație
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
copleșitor, compunând scriitura dificilă a unei agonii și a unei incertitudini existențiale. Romanul transcrie procesul obscur de conștiință a lui Filimon din ultimele sale trei zile de viață. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit în unele privințe abia la a doua lectură. Poate că în primul rând datorită acestor neclarități, care conduc la deruta cititorului, romanul nu
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
de o nefirească rivalitate în dragoste dintre fiu și tată. Vladimir Beșleagă redă foarte bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D.
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
Poeților nu le vine la îndemînă să scrie proză. Deprinderea prozodică de a-și întipări ritmul în curgerea cuvintelor și obișnuința de a căuta peste tot expresii memorabile îi preschimbă în niște virtuoși ai spațiilor înguste. O lipsă de suflu narativ și o inapetență pentru alungirea frazelor pînă la pragul unor înlănțuiri sintactice bine închegate le împrumută o parcimonie expresivă a dozelor concentrate. Poeții scriu îndesat, metaforic, în înghesuiri punctuale de cuvinte sonore, de aici senzația că, atunci cînd trec la
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
expresii prin abordarea unei noi paradigme: integrarea recuzitei tematice a literaturii propriu-zise ansamblului structural și funcțional al SF-ului. O serie de povestiri în dialog, cu imagini recurente, complementare, supradimensionate situează societatea viitoare în tablouri individualizate și legate prin lianți narativi, prin care traversează fante și rupturi ale unui permanent lirism nostalgic față de istoria pierdută, trecută în legendă și muzeu al referentului realității pământești în afara oricărei utopii politice. Meduza, memoria, himera și licornul sunt elementele-cheie ale unor transfigurări simbolice care oferă
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
descoperiri care induc regretul, fuga de creat sau, în al doilea caz, dorința revenirii la starea inițială, a căutării dinaintea creației propriu-zise. În registrul semnificațiilor, povestirile tind spre o unitate de ansamblu la nivelul celor patru volume circumscrise unor labirinturi narative, integrate tehnicii joyceene a romanului. Lectura volumului retrospectiv propune cititorului o retorică a alterității, un act de refacere a relațiilor intersemice subtil sugerate de autor de la o constelație la alta și totodată dezvăluie singurătatea ființei umane în fața propriilor stări, precum și
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
greacă veche, iar pelicula debutează cu fiica lui cumpărîndu-i o litografie cu Leda și lebăda. Apoi ilustrațiile mitologice curg pe fundalul acțiunii, de la decorațiuni interioare la modelul unei cești, fără însă a se restabili vreo legătură între ele și fluxul narativ. O să mă fac ecoul unui critic de la "The Guardian" pentru că pune punctul pe "I". Și Nora, și Ismael, sînt purtătorii unei intelectualități difuze și rafinate, cum arareori găsești în filme. Le vine natural. Însă doar personajul principal masculin face rolul
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
la o apropiere, prin mimare, de tată sau de mamă. Acum, e greu să pui degetul pe poveste, pentru că e structurată tot în modul de acumulare de incidente fără climax (sau cu, dar acela nu funcționează. Revin), dar principala linie narativă pe care o descifrez e aceea de revenire la mamă, cel puțin pentru unul dintre fii. Ceea ce frapează în acest lungmetraj este refuzul - generalizat la părinți și copii - de a se autoanaliza, lenea de introspecție pe care te chinui să
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
tip revelație. Cel ales de Noah Baumbach păcătuiește prin facilitate, dar și prin faptul că este extrem de inadecvat și îi succede unei secvențe extrem de reușite, care le va merge la inimă tuturor cinefililor. Vestea bună este că îmi confirmă linia narativă pe care o bănuiam. Un film pe care încă îl găsiți prin cinematografe. Last, but not least: Thumbsucker (2005), noutate DVD. Măcar pe acesta l-au lăsat cu titlul original. Și el are o recoltă de premii - Lou Pucci, interpretul
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
alt pariu, care ar putea da un subtitlu al filmului - "Mărirea și decăderea postmodernismului". Cum autorul îl aplică la sînge, se văd și niscaiva puncte slabe ale comediei, mai exact fragmentarea obligatorie, inerentă unei trame care merge pe două cărări narative. Legătura dintre episoade e fragilă, și sutura nu o poate susține. Motiv pentru care unii spectatori au reacționat nu ca la un tot corent, ci ca la o succesiune de scheciuri, pe care tocmai conexiunea casantă le făcea redundante. Cu
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
teme morale și de cultură: Drumuri prin memorie (1972), Mitologii subiective (1975), Apărarea lui Galilei (1978), Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Viața ca o coridă (1987) ș.a. Romanele Viața pe un peron (1981) și Un om norocos (1984) sunt construcții narative complexe, cu încărcătură simbolică, trimițând străveziu către formele sistemului totalitar, dar și deschise meditației existențiale. Semnificațiile critice nu le-au fost trecute cu vederea de către regimul ceaușist care a supus romanul Un om norocos unui simulacru de proces public, în
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
noaptea ce urma să vie. Făcu un efort, se concentră - nimic! Pur și simplu, golise burduful cu povești. Inspirația îi secase; nu-i mai venea nimic nou în minte. O apucă panica. Se concentră. Nimic. Făcu apel la diferite trucuri narative, la structurile imaginarului colectiv, la arhetipuri (avea deja o bogată experiență), la naratologie. Consultă Propp, frații Grimm, Ispirescu. Pauză. Nimic. Musai să facă ceva! Dacă nu găsea pînă la venirea nopții o nouă poveste, Riar-șah era în stare să cheme
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc generator de reminiscențe livrești, dar și de dor de un loc fără nume, de un timp
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
trimisă prin poștă la Tarascon, îi asigură expeditorului o întoarcere triumfală. Aclamat de întreaga populație a orașului, eroul se îndreaptă liniștit spre casă, începînd chiar din mers povestea marilor lui întîmplări: "- închipuiți-vă într-o seară, în plină Sahara..." Lanțul narativ dobîndește astfel o nouă verigă, Tartarin relevîndu-se ca un vrednic discipol al romancierilor lui preferați. Literatura naște vînătoare și vînătoarea literatură.
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
lui V. Havel), un dosar de existențe. Sau de inexistențe? Mărturiile, scrise, înregistrate sonor, transcrise din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist ori echivoc. Capătă cuvânt aici și negaționismul antisemitismului, falsificarea, reinventarea trecutului. O formă atenuată a acestora ar
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
mesajul este livrat în cadrele unei povestiri și, de aceea, textele lui despre fotbal funcționează după legile purei narațiuni. Cine are răgazul de a privi naratologic aceste articole, va descoperi cât de sofisticat sunt construite. O serie întreagă de strategii narative sunt folosite dezinvolt și cu precizie. La sfârșitul unei scurte monografii a lui Waldir Pereira, celebrul Didi, fotbalist brazilian din anii ’50, jurnalistul recunoaște că nu l-a văzut niciodată jucând. Unde se termină datele reale și unde începe, așadar
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
toate meridianele, în America, dar și în Asia, în Europa ca și în Africa. Societățile contemporane, asemenea celor tradiționale, sunt creatoare și purtătoare de folclor” (p. 15). Având la dispoziție un material impresionant, aproximativ 2000 de texte, toate de factură narativă, culese „de studenții care au urmat, între 1986 și 1996, cursul de folclor literar european sau cel de narațiuni populare rusești la Rhode Island School of Design, un colegiu de artă din Providence (USA)” (p. 21 - 22), dar și inspirat
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
structura cea mai intimă a frazelor pe care le-am scris, câteva invariante ale acestora. Observ, mai întâi, că în fiecare dintre cazuri a fost suficient să recurg la un singur subiect pentru a descrie desfășurarea acțiunii. Traducând pe plan narativ, rezultă că legenda urbană se dezvoltă pe seama actelor unui singur personaj, acesta, însă, clar definit. Mai apoi, constat și că majoritatea conspectelor mele se structurează ca o relație de adversitate, ca și când partea a doua a întâmplării pare neașteptată și nefirească
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
imaginile de la sfarsit care completează cuvintele. Totul este concret, dar tocmai prin această concretețe pot construi în mintea mea, cât de cât, un Sân Marino al meu, pe jumătate real (grație datelor informative din carte), pe jumătate imaginar (grație pretextelor narative folosite de Andrei Pandrea; trebuie să precizez că nu contest realitatea acestei călătorii, atunci când folosesc sintagma pretext narativ nu mă refer decât la text și la disponibilitățile lui). Este o călătorie care își are contradicțiile și ciudățeniile sale, prin faptul
Monte Titano by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13158_a_14483]
-
mea, cât de cât, un Sân Marino al meu, pe jumătate real (grație datelor informative din carte), pe jumătate imaginar (grație pretextelor narative folosite de Andrei Pandrea; trebuie să precizez că nu contest realitatea acestei călătorii, atunci când folosesc sintagma pretext narativ nu mă refer decât la text și la disponibilitățile lui). Este o călătorie care își are contradicțiile și ciudățeniile sale, prin faptul că există o ușoară impresie de deformare a timpului, a timpului real, simultan micșorat și dilatat, având, bineînțeles
Monte Titano by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13158_a_14483]
-
fotografie ștearsă de vreme. Arta de a reconstitui pe un ton în același timp dubitativ și precis o ambianță de neuitat și de a-l atrage pe nesimțite pe cititor, în ciuda aparentei detașări reflexive ori tocmai datorită acestei eficiente strategii narative, în spațiul vertiginos al amintirilor din copilărie (pe care am avut ocazia nu de mult să o cunoaștem prin intermediul frumoasei versiuni a romanului ,,Întoarcerea caravelelor” semnată de Micaela Ghițescu) posedă aceeași irezistibilă forță de convingere, indiferent de dimensiunea scrierilor, fie
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
actul V”, „Hugo o salvează pe Cosette în volumul I”, în naratologia modernă și, în cazul de față, „genettiană”, metalepsa asumă toate practicile transgresive prin care povestirea de ficțiune poate să treacă propriile ei praguri, interne și externe: între actul narativ și povestirea pe care el o produce, între acestea și povestirile secundare pe care ea le înglobează și așa mai departe. Cu o plăcere și ingeniozitate parcă mai mari ca oricînd, Genette parcurge, antrenîndu-l și pe cititor în această aventură
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este compensat la Teodor Scorțescu nici de performanța expresivității, ca la Mateiu I. Caragiale, nici de interogația problematică sau de inovațiile narative, ca în proza lui Camil Petrescu. Pe deasupra, titlurile celor două romane ale lui Teodor Scorțescu sunt neinspirate, pentru că favorizează conexiuni nefericite. Popi nu e pluralul ușor depreciativ de la „popă”, cum greșit s-ar putea înțelege înainte de lectură, ci e numele
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
o tradiție în acest sens (veche de aproximativ două decenii) conturată la noi de Ioan Petru Culianu, Matei Călinescu, Gheorghe Glodeanu și Ion Neagoș. Secretul este simplu în aparență și constă în poziționarea inteligentă a lecturii pe cele două paliere narative, unul exoteric și altul ezoteric. Aceasta este de fapt teza eseului. Respectând schema dualismului clasic gnostic, Eliade creează un eșafodaj narativ care mimează semnificația profundă și poziționează centrifug lectura în marginalitate, în secund; sunt coduri care colportează înșelător sensuri de
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]