329 matches
-
sau de imaginați. Povestea de dragoste cu Tudor trece prin toate etapele, de la îndrăgostirea violentă până la plictiseală și despărțire și, de fapt, ea ar putea fi la fel de bine o poveste de dragoste ipotetică. Irelevant, pare a ne sugera eroina noastră naratoare, care e vaccinată contra tuturor iluziilor și pare a ști de la bun început, ca Gheorghidiu al lui Camil, că „iubirile sunt trecătoare”. O imagine foarte specială și o strategie textuală interesantă în același timp este „femeia din tavan”, un soi
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
grele de balet își găsesc corespondentul pictural în Degas (un tablou a lui Degas se intitulează chiar Balerina verde), nebunia de la bistro are dinamismul din scenele lui Toulouse-Lautrec, iar mama bătrână și cicălitoare nu poate fi decât mama lui... Whistler. Naratoarea spune la un moment dat: "M-am înstrăinat de realitate. N-o mai percep decât printr-o transparență mișcătoare; este imaginea unei boli amânate [...] mi-am cam terminat cuvintele"(p.77). Sunt câteva momente în roman de o încremenire melancolică
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
nici de gen, nici de sex. Cititorul e conștient de prezența sa pentru că i se adresează direct atunci când comentează ironic dificultățile inerente scrierii unei biografii. Vocea face anumite aluzii la viața Virginiei Woolf, dar o asociere directă între ea și naratoare nu este încurajată de text. Întrebarea care se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
la viața Virginiei Woolf, dar o asociere directă între ea și naratoare nu este încurajată de text. Întrebarea care se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă suprapusă peste imagine, "voice-over". Prima e un ecou parțial al vorbelor emise de narator în roman, a doua n-are prea mult de-a face cu romanul. Cea de-
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
Calipso, Nausicaa, sirenele, coborîrea în Infern) și reîntoarcerea în Itaca (proba arcului, pedepsirea pretendenților). Acestei ultime instanțe îi este rezervată o funcție importantă în structura romanului: delimitarea ficțiunii de viață (mai exact a două nivele distincte de ficționalizare). În cuvintele naratoarei, întoarcerea lui Odiseu marchează sfîrșitul poveștii făcute cu cuvinte, în care intervin personajele de epopee și începutul adevăratei vieți, a unui Odiseu și a unei Penelope ,din carne și oase". Mitul clasic este prezent ca palimpsest, evocat retrospectiv, invocat ca
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
a putea sugera ceva profund despre dramele reale ale ființei." Apoi: "O auto-ficțiune transpare în orice discurs confesiv. În Jurnal suedez, însă, premeditarea artistică mi se pare evidentă. Una dintre marile reușite ale acestei cărți este fascinantul personaj feminin al naratoarei care știe să desprindă una de alta identități fluide, permanent interșanjabile: iată o fascinantă Lorelei, locuită de însuși Zeul suprem." Odată acceptate, concluziile acestea merită împinse ceva mai departe. Redactate cu intenția de a deveni, mai devreme sau mai târziu
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă la un moment dat naratoarea: "... de ce nu pot să văd viața dincolo de tot ce mi s-a întâmplat." Ștefania nu este doar o tânără plecată la studii și trezită dintr-odată față cu alteritatea Occidentului, Ștefania este femeia-heterosexuală - ortodoxă, masterandă venită din Balcanii postcomuniști să
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
fi radical în sensul gender-textualism, însă deseori autosuficient printr-un soi de snobism conceptual, discursul Ștefaniei Mihalache este cam tezist și excesiv de narcisiac. Înainte de a fi realitate individuală, faliile despre care vorbește Ștefania sunt și ele un construct. Or, pretenția naratoarei este tocmai una de natură deconstructivistă. Avem aici un fel de existențialism ŕ rebours, căci esența precede existența și, într-o oarecare măsură, o și provoacă. Est-falia nu este un roman despre ruptură și sincopă, ci o carte despre renunțarea
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
pentru a pune capăt tuturor speranțelor: „Epoca de fier. După care vine epoca de bronz. Cât va trece, oare cât va trece până când se întorc în ciclurile lor epocile mai blânde, epoca de argilă, epoca de pământ?”, se întreabă retoric naratoarea, pentru că răspunsul îl cunoaște deja. Pe măsură ce boala avansează, ca o armată invadatoare, cucerind celulă după celulă din corpul femeii, violențele și crimele din Cape Town se extind și ele, lăsând urme adânci pe trupul orașului. Cancerul metaforic este agresiunea Omului Alb
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
Cancerul metaforic este agresiunea Omului Alb, ura și fărădelegile la care acesta se pretează. „Îi împușcăm pe oamenii ăștia ca și când ar fi rebuturi dar de fapt noi suntem cei ale căror vieți nu merită trăite”, constată la un moment dat naratoarea, referindu- se la atrocitățile burilor și urmașilor acestora. Deși ar mai vrea să trăiască („am fost vie și am fostă răpită vieții”, se lamentează ea), deși sunt clipe când nu înțelege de ce trebuie să treacă prin tot calvarul durerilor atroce
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
rămasă însărcinată în urma unui viol, alege să păstreze copilul și să nu depună plângere în semn de penitență și reconciliere pentru/ cu/ cei abuzați timp de secole de coloniștii europeni a căror urmașă este. Conștientizând că în curând va muri, naratoarea încearcă să-i facă pe cei doi mari dușmani, Omul Alb și Omul negru, Stăpânul și Sclavul, să înțeleagă că poartă un război absurd, grotesc și inutil. Doar că nimeni, nici de o parte, nici de alta, nu pare s-
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
Constantin Țoiu Cea dintîi naratoare pe care o cunosc de la vîrsta de cinci-șase ani este țața Lixandra. O analfabetă, o Se-herazadă rurală. Era mică, slabă și purta mereu pe cap o basma neagră legată strîns sub bărbie cu un nod dublu. Anevoie reușea să-l
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
sarmale ai mai făcut (fățarnicul!)... Și cum ospăta el, buf! Cade fără sine în groapa cu jăratec... mă pîrlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! * După ce am ascultat pînă la capăt povestea aceasta cumplită, i-am pus în vedere naratoarei mele: data viitoare, lupul să nu mai strănute, și prostul ăla de sub covată să tacă naibii din gură! Anticipam rolul de mai tîrziu al redactorilor de editură, printre care aveam să mă număr și eu, subjugați de ideea finalurilor fericite
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
presa literară germană, înregistrînd recenzii în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Neue Zürcher Zeitung”, în „Neues Osteuropa”, în revista online „literaturkritik.de” etc. Majoritatea comentariilor semnalează detabuizarea curajoasă a legăturii dintre sexualitate și vîrsta a treia, apreciind „taifasul neobișnuit și seducător” al naratoarei, verva introspecției și „covorul lingvistic policrom” pe care-l închipuie stilul autoarei. O parte dintre recenzii se opresc și asupra fundalului cărții - Harald Hartung de la „Frankfurter”, de pildă, vede în carte mai puțin un roman și mai degrabă o imagine
Ecouri internaționale ale unor scriitori români () [Corola-journal/Journalistic/5550_a_6875]
-
îi aduce pare-se pocăința, căci din spusele lui Marcian aflăm decizia lui de a se întoarce la repetiții. Pe flușturatecul Lică îl regăsim tulburat: de remușcări? de golul lăsat de pierderea Siei, "camarada credincioasă și arțăgoasă ca un câine-lup"? Naratoarea încearcă s-o definească: "O legătură prin suflet, fără ca Lică să fi știut ce e sufletul. O legătură nedeslușită, ce se rupea acum din unele rădăcini, cu o smulsoare care poate că era durere". Cea mai bine plasată în a
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care i-o livrează (și pe care, în fond, ne-o livrează!) e cu totul sinceră. În orice caz, ea nu este o povestitoare neimplicată, o naratoare neutră, un cronicar impasibil, ci și eroina principală a poveștii. Este chiar o eroină în înțelesul propriu, fiindcă este o victimă, cel puțin aceasta e ipostaza în care se proiectează. Victimă, în primul rînd, a unui accident dubios, dar și
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
distincția între chip și mască. Este, pe de altă parte, o încercare de a culege clipa, un soi de carpe diem greu de pus în practică, neconvingător. Imaginile, familiare, pot să spună multe sau pot să tacă, frumoase și obosite. Naratoarea vorbește în jurnal despre jurnal, devenind pe alocuri livrescă: Fiecare are un spațiu „cetate de scăpare”, potrivit cu sine, în care se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
istorisirea, care e miza și finalitatea ei. Aici e și partea șubredă care face ca acest roman să se clatine la fiecare pagină. Cartea începe abrupt cu călătoria la Paris și imediat este găsit și pretextul narativ: odată ajunsă aici, naratoarea descoperă că ar putea căuta o fostă prietenă devenită cocotă celebră, sub numele de Licorna. Prilej de considerații eseistice pe marginea semnificațiilor erotice ale celebrei tapiserii. Mai mult de jumătate din roman sunt, de fapt, note de călătorie prelucrate stilistic
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
serios efectul și chiar obosesc la lectură. Până la urmă toată savoarea primei părți este inventarul excentricelor cabarete pariziene (nu știu dacă reale) prin care este căutată Licorna, cunoscută de toți dar - previzibil - de negăsit. În partea a doua a cărții, naratoarea se preface o Alisă modernă în țara minunilor new yorkeze de tot felul, trecute toate, cum altfel, prin filtrul sexualului. Orice e susceptibil de a fi un simbol sexual. Imaginația lucrează febril și exclusiv în această direcție, totul intră forțat
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
cu transcrierea brută a inscripțiilor și mesajelor sexuale din toalete. Cobra, bărbatul șters care o însoțește în primele două călătorii, este doar o proptea narativă și nici măcar atât, căci nu lui îi dă Alisa replicile. Pentru a mai învia atmosfera, naratoarea dialoghează fantezist cu motanul Alleng (spiritul lui Ginsberg) și cu Ezra (Pound), apoi cu De la Vega, în timp ce toți cei care mai apar în carte sunt botezați pe loc: Socrate, Cercelatul, Pișat Rece, Girlie, Tarzan cel Gureș etc. Sunt surprinse, ca
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
care poate fi și mir sfânt, forma corpului nostru. Abjecție, pentru că suntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în centru, relația și reproducerea la extremități. Un maț plin de fecale între un creier și un sex” (p.62) și scrie naratoarea Cuferelor...: „Dacă mai sufeream pentru trupul meu, chiar și după ce-i senzualitatea, aceasta pentru că nu izbutisem să-i descuamez puținele piei scârboase pe care le mai avea. Nu reușisem să-i extirp pestilențele. Trupul meu era, oricât aș fi vrut
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
lipsește acel feeling inefabil care face pagina să vibreze. E mult artificial care sufocă senzualul. În câteva cuvinte, trei cărți distincte alipite forțat - având ca alibi imperfect principiul fragmentarismului postmodern -, cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton, de atitudine, de viziune creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de viață, exterior, paralel cu un cinema interior care scoate la suprafață răni necicatrizate, are originalitate stilistică și construcție epică pe contrapuncte și complementarități. Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan și Băgău au multe în comun: și Vlada și Andreea sînt studente la Litere cu pulsiuni nevrotice și derive marginale, ambele sînt îndrăgostite fără speranță, imaginează relații hipersexuale, se dedau unor explorări frenetice ale simțurilor. Vitalității
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
în apropierea biograficului, aspect modificat în Evadarea imposibilă, unde lumea femeilor încarcerate ia locul intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]