221 matches
-
este însă un intelectual, divorțat, consumă băuturi fine, are tabieturi, dulapuri pline cu costume de haine impecabile și un acvariu în care picură alcool pentru a observa comportamentul peștilor și pentru a-i căli. Acestea sunt personajele cărții, foarte generoase naratologic în tipologia lor insolită, deși, în acest prim volum ele nu interacționează, iar aportul lor la narațiune se rezumă la descrierea ciudățeniilor de comportament și de caracter. Acesta este și principalul neajuns al romanului: lipsa de inițiativă. Personajele sunt pitorești
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
sesizând imediat punctele lor slabe, Erasmus are și capacitatea de a se detașa de sine însuși și a se studia cu egală obiectivitate. Răul făcut de el nu este amestecat cu binele, într-o perspectivă morală ambiguă și într-una, naratologic confuză, de martor necreditabil. Dimpotrivă, răul e clar disociat de binele la care personajul nu vrea să contribuie; și explorat, așa-zicând, pe întregul plan de incidență cu viața propriei familii. Înainte de a pleca în lungul său exil occidental, Petru
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
formulă experientalistă sau a autenticității, care cultiva jurnalul ca modalitate de expresie, M. Blecher a creat, prin cele două romane ale sale (Întîmplări în irealitatea imediată, 1936, și Inimi cicatrizate, 1938), un univers al său, terifiant. Cum întreaga această formulă naratologică dezvăluia trăiri intime, la Blecher această trăire e înfricoșătoare prin tragedia ei insolită. Născut în 1909, după ce-și ia bacalaureatul și începe medicina la Paris se îmbolnăvește de morbul lui Pott (tuberculoză osoasă), petrecîndu-și tinerețea prin sanatorii în Elveția
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
a vorbit, de altfel, despre un exemplu tipic de construcție narativă postmodernă în această carte din 1970 a peruanului Alfredo Bryce Echenique și majoritatea studiilor despre el (pentru că s-au scris deja zeci de cărți despre opera sa) discută aspectele naratologice. Traducătorul face cu această carte o operă de mare finețe, reușește să transpună foarte bine topica ciudată, repetițiile, stranietatea infantilă a unor observații, trecerile fine de la un registru la altul. Nu l-am văzut pe Andrei Ionescu nominalizat pentru această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la fel de agreabile, rotindu-se în jurul cometei Hale-Bopp, al destinului familiei Teleki, al celor patruzeci de ani de comunism, dar și în jurul unor întâmplări pe cât de „banale“, pe atât de semnificative. Asta nu înseamnă că Daniel Vighi renunță la experimentele sale naratologice, căci unele pagini din acest „roman“ fragmentar pot fi considerate adevărate demonstrații teoretice. Ne sunt povestite copilăria și adolescența unui personaj-narator al cărui nume rămâne necunoscut cititorului, tocmai pentru că aceste întâmplări pot fi ale multora dintre cei care au trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Se auzi, în fine, soneria (a telefonului, a celui fix, — iar nu aceea de la ușă). Acest „în fine“ e expresia oftatului de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
al amândurora. 4. O originală proză polițistă. Fără Îndoială că, răspunzând mai ales pasiunii cu care Borges și Bioy au citit, comentat și antologat de-a lungul Întregii lor vieți proză polițistă, căci aceasta răspundea cel mai adecvat exigențelor lor naratologice, Șase enigme pentru don Isidro Parodi constituie punctul culminant al colaborării simbiotice a celor doi prieteni. Simptomatic pentru Borges și Bioy, ei datează prima narațiune-problemă cu subtilitate: 27 decembrie 1941, adică ajunul Zilei Inocenților, care, chiar dacă ține trează În memoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oglinda celui românesc este mai puțin familiar cititorului de la noi, deși opera se găsește de mult timp în bibliografia obligatorie a programelor de literatură comparată oferite de universitățile occidentale (nu vă temeți; nu am intenția să inițiez o plicticoasă dispută naratologică, ci doar să clarific, pe un ton cât se poate de clar și de simplu, datele problemei). Povestea lui Genji este o scriere masivă, de peste o mie de pagini, numărând cincizeci și patru de capitole centrate pe detaliile vieții aristocratice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cap. VII din manuscrisul romanului Ceață, deja încheiat în acel an). Căci ideea de bază a narațiunii Cum se face un roman nu se reduce, repet, cum greșit s-ar putea interpreta după titlu, doar la o problemă de tehnică naratologică, ci este „cum se face un romancier, adică un om. Și dacă eu nu mi-l dau mie pe cititor, nici el nu mi se va da mie“, scrie Unamuno într-o scrisoare din Hendaye, din 27 iunie 1927). „Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală“. Lăsând la o parte orice convenție naratologică, mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tot ce precede criza sentimentului (povestea moștenirii neașteptate, schimbătoare de destin, viața cuplului în perioada fericită, de armonie și puritate) este pregătire <ref id="13"> 13 Crețu, Nicolae, Constructori ai romanului , Editura Eminescu, București , 1982, p. 143. </ref> Adevărata problemă „naratologică", în cazul nostru e: „cu ce alege să rămână consecvent Camil Petrescu?" Dacă ținem de finalitatea relatării sale, a clarifica o experiență existențială înțelegem și motivul recurgerii la anumite forme verbale ca prezentul istoric, care îi creează dificultățile semnalate. Ștefan
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
său prin acest labirint, tocmai pentru a se apropia de ipostaza acelui cititor model pe care îl presupune, la modul ideal, opera literară. Paginile de față propun abordări variate ale operelor care fac obiectul analizei (de la cea tematică la cea naratologică), încercând să pună la dispoziția cititorului o gamă cât mai largă de posibile lecturi ale unor opere despre care s-a scris deja foarte mult în critica literară. Autoarea Ion Creangă - basmul cult (mărci ale originalității în povești) De la momentul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Un alt motiv este că nu atît literatura franceză rămîne importantă astăzi, cît discursul francez despre literatură. Antoine Compagnon, Jacques Rancière, William Marx sau Lionel Ruffel sînt astăzi autorii unor volume care nu abordează literatura din perspectivă structurală sau istoricistă, naratologică sau semiotică, ci din perspectivă culturală. Fiecare dintre ei Încerarcă să explice un fapt peste care postmodernitatea trece destul de grăbită : ce a dus literatura În mijlocul scenei cunoașterii, În secolul al XIX-lea și cum se face că astăzi ea coboară
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc en fanfare În proza franceză odată cu acest roman. “Mai degrabă istoric decât tragic” el are scenariul unui bildungsroman pesimist până Înainte de epilog, fiind foarte aproape de celebrul de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
coerență, pentru că sentimentele se macină odată cu destructurarea fizică a lumii Înconjurătoare, singurele soluții salutare ale personajelor sunt anamneza (care eșuează) și, mai radicală, dar și infinit mai grea, adaptarea. Registrele discursive alternează, la fel și vocile. Nu există o unitate naratologică, lipsește, aparent, “autorul”. Adică principiul discriminant: prezent și trecut, viață și moarte, discursuri, sens și non-sens, totul se acumulează monstruos ca Într-un cazan infernal pe punctul de a deborda. Le nom des singes (Numele maimuțelor, 1994) brodează pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revenit Monica Gafița-Vasiliu aducînd ordine și stil n-am găsit cuvinte să-i mulțumesc îndeajuns, din nefericire. Prefața Autorului În dicționarul de față definesc, explic și ilustrez termeni care sînt specifici naratologiei (de ex., narem, extradiegetic), termeni a căror accepție naratologică diferă de alte accepții (de ex., voce, transformare) și termeni al căror înțeles tehnic sau "uzual" aparține unui domeniu semantic esențial pentru descrierea și argumentația naratologică (de ex., cod, regula rescrierii). Lista mea nu este exhaustivă. Am reținut numai acei
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ilustrez termeni care sînt specifici naratologiei (de ex., narem, extradiegetic), termeni a căror accepție naratologică diferă de alte accepții (de ex., voce, transformare) și termeni al căror înțeles tehnic sau "uzual" aparține unui domeniu semantic esențial pentru descrierea și argumentația naratologică (de ex., cod, regula rescrierii). Lista mea nu este exhaustivă. Am reținut numai acei termeni care se bucură de largă circulație în naratologie termenii folosiți de naratologi cu preferințe teoretice sau metodologice diferite -, ca și unii pe care îi consider
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor "francezi" sau "de inspirație franceză". În sfîrșit, am lăsat deoparte mulți termeni care vor fi fiind pertinenți pentru analiza narațiunii, dar pe care eu îi văd mai curînd figurînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
deja înregistra amploare în zilele de glorie ale structuralismului. Dar, mai presus de orice, mi-am dorit să ofer un ghid accesibil pentru termenii, conceptele și tendințele care jalonează analiza narațiunii, ca și un stimul pentru dezvoltarea și rafinarea uneltelor naratologice. A abordare emică [emic approach]. O abordare internă și funcțională (opusă uneia ETICE, sau externe și taxonomice) a unor situații și produse (umane). Abordarea emică definește și descrie constituenții unui sistem în raport cu poziția și funcția atribuită lor în sistem de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
traducere, având - cel puțin în opinia mea - nevoie și de o traducere culturală. În mod ideal, intervențiile mele liminare trebuie citite împreună cu operele care leau prilejuit, precum și cu acelea pe care le mobilizează. Toate, dacă mi se permite o pedanterie naratologică, formează un vast metatext interactiv, indispensabil înțelegerii unor problematici atât de complexe și dificile ca acelea dezbătute de mine. Pentru a nu adăuga o coerență post festum volumului, textele au fost revăzute numai atunci și acolo unde trebuiau corectate, nuanțate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare) se regăsesc deci frecvent și în programele de televiziune analizate în cadrul acestui proiect. ● O altă trăsătură pe care o subliniază mai
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică "punere pe coloane"18 ar rezulta că scenariul biblic definește: arhetipul pe fundamentul căruia s-a construit, într-o manieră inconștientă probabil (ignorînd matricea originară), structura naratologică a oricărui tip major de poveste 19; ecoul unor motive mitice protoarhaice pe care omul religios cultivat n-a considerat că mai trebuie să le ia în seamă, ignorîndu-le adesea prezența în textul biblic; succesiunea logică a principalelor momente ale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982) o sinteză, preocuparea lui cea mai insistentă rămânând aceea de a identifica miturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
spre viziunea clasică a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează o biografie fabuloasă, proiectată pe un fundal epopeic al lumii și pe o mitologie particulară în care elementul fundamental este pământul. Ca prozatoare, I. tratează îndeosebi o mare temă a literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]