801 matches
-
interpretarea unui text pe baza descrierii acelui text poate fi dedus și discutat autorul implicat. Mai mult, noțiunea de autor implicat nu se limitează doar la textele narative, ea putînd fi aplicată oricărui text. De aceea noțiunea nu este specifică naratologiei, care are ca obiectiv, așa cum am specificat, aspectele narative ale unui text narativ. Cu toate acestea, noțiunea de narator cere poziționări suplimentare. Nu mă refer la un povestitor, la un "eu" vizibil, fictiv, ce intervine în povestire după bunul plac
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de focalizare. Delimitări Rîndurile 11-15 de la Danny Goes Shopping au fost caracterizate ca fiind descriptive. Deși pasajele descriptive par a avea o importanță marginală în textele narative, ele sînt de fapt necesare, din punct de vedere logic și deopotrivă practic. Naratologia, deci, trebuie să țină seama de aceste segmente ale textului. a) Bob Assingham se distingea prin înfățișarea sa oarecum diferită de robustețea, totuși fizică, dar la limita anormalului; i se trăgea această uscățime, probabil, din atitudinea sa față de mijloacele de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
discuta despre monlog aici. Aș alege o teorie completă a textului pentru a discuta toate felurile de texte-în-ramă. Pentru textele dramatice în ramă, ar trebui consultată teoria dramei și semiotica generală. Pentru a oferi o idee a felului în care naratologia se transformă aici în semiotică, iată un exemplu. * * * Să ne imaginăm că surprindem următorul dialog din sala de așteptare a unui spital: Ai avut vreodată scarlatină cînd erai mic? Nu, domnule doctor. Pojar? Nu, domnule doctor. Ra...rahitism? Ei...nu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu o privire mai mult tehnică și naratologică. Multe dintre problemele din acest capitol, în secțiunile finale în mod special, se reunesc într-o lucrare despre artele vizuale, acum în fază finală. Această vinietă reprezintă un preludiu pentru remarcile despre naratologia vizuală pe care o voi prezenta la sfîrșitul Capitolului 2. Figura 1 Recent, am văzut într-o galerie de artă din Soho o lucrare gigantică de Ken Aptekar din 1996: Am șase ani și mă ascund după mîini. Măsura cam
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acestei continuități. Deși tabloul lui Boucher nu este de obicei văzut ca o narațiune, aș vrea să precizez că, prin intervenția lui Aptekar, cîștigă un statut narativ. Această analiză nu reprezintă o expropriere literară a artelor vizuale ci o adevărată naratologie picturală, care întregește aspectul vizual al lucrării. Începînd din fundal se poate observa că naratorul-pictor a subliniat, ca și Borges, că și cele mai fidele còpii trebuie să difere de original. Structura picturii (pe mai multe nivele) începe cu nuanțele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
limitat cînd a fost vorba să aleg subiectele pentru acest capitol. Am discutat doar statutul instanței narative și relația sa cu ceea ce se narează. Această restricție este efectul deciziei, emisă deja în Introducere, de a limita subiectul nostru de discuție. Naratologia studiază texte narative doar în măsura în care sînt narative; cu alte cuvinte, prin prisma narativității lor. Mai exact, subiectul acestui capitol, textul, apare și în alte locuri, din alte unghiuri. Disciplinele de natură lingvistică, precum stilistica dar și gramatica, sintaxa și semantica
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
s-a inspirat din Musser (1984). Conceptul de autentificare este discutat într-un articol foarte util semnat de Dolezel (1980). Conceptul de naratar este asociat cu numele lui Prince, care l-a integrat în mod decisiv în cartea lui despre naratologie (1982). Despre Bahtin, o colecție excelentă de studii a fost editată de Hirschkop&Sheperd (1989). Un eșantion al gîndirii lui Bahtin, în Bahtin (1981). Introducerea lui Todorov la lucrarea lui Bahtin este de asemenea utilă (1984). Despre interesul actual privind
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
despre exemple ficționale ce pot fi explicate în diferite moduri. Deseori, neînțelegerile actorilor care nu dețin informația corectă sînt "după aceea" clarificate și explicate în acest fel. Dar problema cronologiei nu este o unealtă folosită pentru a decide calitatea literară. Naratologia ajută la înțelegere, nu la evaluare. Nu există o relație directă între "jocul" cronologic și complexitatea intelectuală. În cartea pentru copii Something Very Sorry, deja menționată, vocea copilului care este narator are nevoie de devieri cronologice pentru a exprima sentimentul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
abstract și general, de "actor", și cel mai specific de "personaj". Pentru început, se întîmplă destul de des ca un personaj să se asemene cu o ființă umană, pe cînd un actor nu are această obligație. Ce înseamnă această asemănare în naratologie și care sînt limitele ei se va discuta mai tîrziu. Deocamdată, să presupunem că un personaj este efectul care apare atunci cînd un actor este înzestrat cu trăsături umane distincție. Din această perspectivă, un actor este o poziție structurală, pe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fapt acestui FP i se transmit toate elementele din cîmpul Focalizatorului Extern. Prin urmare, FE își păstrează întotdeauna focalizarea, în care poate fi încadrată și focalizarea Focalizatorului-Personaj ca obiect. Și acest fapt poate fi explicat prin aplicarea principiilor generale ale naratologiei. În încercarea de a reflecta punctul de vedere al altcuiva, avem succes doar în măsura în care cunoaștem și înțelegem acest punct de vedere. De aceea nu este nici o diferență de focalizare între așa-numita "narațiune la persoana întîi" și o "narațiune la
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Aptekar și atunci cînd m-am referit și la alte imagini vizuale, nu există nici un motiv să limităm analiza naratologică doar la texte. Narativitatea filmelor este evidentă, chiar dacă cea mai bună metodă de a le analiza nu este la fel de evidentă. Naratologia filmică este un domeniu bogat și divers, pe care nu îmi propun să îl prezint aici. În domeniul istoriei artei, însă, naratologia nu este foarte populară. Acest lucru este de înțeles, întrucît interpretarea în istoria artei s-a axat adesea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
texte. Narativitatea filmelor este evidentă, chiar dacă cea mai bună metodă de a le analiza nu este la fel de evidentă. Naratologia filmică este un domeniu bogat și divers, pe care nu îmi propun să îl prezint aici. În domeniul istoriei artei, însă, naratologia nu este foarte populară. Acest lucru este de înțeles, întrucît interpretarea în istoria artei s-a axat adesea pe narațiunile pe care imaginea se presupune că le "ilustrează", subordonînd astfel narațiunea vizuală celei literare. Deși focalizarea nu este prin definiție
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
axat adesea pe narațiunile pe care imaginea se presupune că le "ilustrează", subordonînd astfel narațiunea vizuală celei literare. Deși focalizarea nu este prin definiție vizuală, ea reprezintă punctul cel mai potrivit de unde se poate încerca o introducere a elementelor de "naratologie vizuală". Ceea ce s-a spus despre narațiune în general este valabil și pentru imagini: conceptul de focalizare se referă la povestirea reprezentată, iar conceptul de narator la reprezentarea lui, funcționînd ca o perspectivă ce controlează evenimentele (sau fabula). Deși transpunerea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
conceptul de narator la reprezentarea lui, funcționînd ca o perspectivă ce controlează evenimentele (sau fabula). Deși transpunerea conceptului în domeniul vizualului pare ușoară pentru că acesta este strîns legat de noțiunea de perspectivă, o asemenea transpunere pune anumite probleme. Sensul unei naratologii vizuale Aș vrea să sugerez ideea de povestiri vizuale citînd nu atît nenumăratele interpretări ale picturilor clasice drept traduceri "cuvînt cu cuvînt" ale unor povestiri biblice și istorice binecunoscute o tradiție cunoscută în general sub numele de iconografie, ci o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu vorbesc despre ea și nici nu îi preiau temele. Ele creează povestiri care într-un fel emană aceleași calități vizuale ca și opera lui Muñoz: izolare, finețe, ceea ce editorii numesc "posibilități în-scenate"; episoade în care "sculptura este implicată". În afara naratologiei filmice, mai văd trei arii specifice în care o naratologie vizuală poate fi îmbrățișată. În primul rînd, analiza imaginilor vizuale ca narațiune în sine, dar și despre ele însele poate revela un aspect al imaginilor și al efectului pe care
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ele creează povestiri care într-un fel emană aceleași calități vizuale ca și opera lui Muñoz: izolare, finețe, ceea ce editorii numesc "posibilități în-scenate"; episoade în care "sculptura este implicată". În afara naratologiei filmice, mai văd trei arii specifice în care o naratologie vizuală poate fi îmbrățișată. În primul rînd, analiza imaginilor vizuale ca narațiune în sine, dar și despre ele însele poate revela un aspect al imaginilor și al efectului pe care ele îl pot avea și pe care iconografia și orice
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dintre narațiunile filmice și cele literare pe care se bazează se poate dezvolta ca o formă de critică culturală ce nu privilegiază "sursa" literară. În al treilea rînd, poate într-un mod neașteptat, atenția acordată vizualului îmbogățește analiza narațiunilor literare. Naratologia vizuală pe scurt Ca să facem conceptul operațional pentru arta vizuală, este mai potrivit să uităm pe moment de fabula mitică sau biblică și să începem cu opera în sine, ținînd cont de următoarele aspecte: 1. În discursul narativ focalizarea este
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu cea a romanului. Pentru a evalua cît de eficientă este această transpunere, este nevoie din partea criticului de o analiză naratologică, ca și de o relație intimă cu filmul ca mediu vizual. Următorul exemplu propune o reflecție asupra relației dintre naratologie și iconografie. Prin acest exemplu, sper să sugerez o modalitate de a articula un demers critic în acest domeniu fără a subscrie prin aceasta la plasarea într-o poziție inferioară din punct de vedere ierarhic a elementului vizual față de elementul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și sclavie sînt golite de conținutul lor critic, sînt doar repetate, preluate fără subtilitate, simț al umorului sau perspectivă critică; mai mult decît atît, ele sînt reluate fără a fi subliniată rezonanța lor cu celelalte texte. Dacă respingem ideea unei naratologii vizuale, putem ajunge să argumentăm că mediul vizual al cinematografiei de asemenea caracterul popular al filmului lui Spielberg face imposibilă inserarea aluziilor critice din textul lui Walker. Nu cred că o asemenea afirmație se susține. Ignorarea acelor elemente care îi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai largă. În privința distincțiilor dintre genuri, romanul a fost pus în contrast, după caz, cu dramaturgia, cu poezia, alteori cu proza scurtă. Folosind termenul de "teoria romanului" pentru a indica uneori (dar nu întotdeauna) o sferă mult mai largă a naratologiei, criticii au complicat și mai mult poziția romanului în relație cu alte genuri și tipuri de text. Ca urmare, uneori este destul de dificil să se identifice cărei sfere i se aplică aceste delimitări. Pe de altă parte, termenul de "teoria
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
apreciabil de elemente interesante și pătrunzătoare. Distincția dintre narațiune și focalizare este introdusă de Genette în 1972. O discuție critică și o argumentare teoretică a ideilor prezentate aici poate fi găsită la Bal (1991). O bună trecere în revistă a naratologiei, bazată pe o distincție (oarecum diferită) cu trei nivele și care discută în mod foarte interesant personajul și focalizarea este cea a lui Rimmon-Kenan (1983). Utilizarea de către Lanser a termenului de "focalizare" este destul de imprecisă (1981). Un important studiu recent
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
imprecisă (1981). Un important studiu recent, care prezintă o cuprinzătoare trecere în revistă și o analiză a multora dintre subiectele din acest capitol, a fost publicat de Fludernik (1996). Chatman, care propune o abordare diferită de a mea, oferă o naratologie a filmului (1990). El preferă să utilizeze un termen diferit pentru focalizarea prin agentul exterior fabulei decît pentru cel intern. Pentru a indica primul tip de focalizare, el vorbește despre "oblicitatea" naratorului, iar pentru a indica al doilea tip de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și narațiunii este volumul lui Rimmon-Kenan (1996). Pentru o prezentare clară referitoare la memorie și traumă în legătură cu incapaciateta de a produce narațiune, vezi Van Alphen (1997), în special Capitolul 2. Acest studiu, la rîndul său, e îndatorat lui Hartman (1966). Naratologia filmului se leagă de nume precum David Bordwell (1985; 1989) și Edward Branigan (1992), ale căror scrieri nu sînt totuși compatibile cu tematica acestei cărți. Diferită, dar compatibilă este analiza făcută de Kaja Silverman (1983), care explică conceptul de "sutură
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
compatibilă este analiza făcută de Kaja Silverman (1983), care explică conceptul de "sutură", o versiune cinematografică a focalizării interne. În lucrările sale ulterioare (1992, dar mai ales 1996), ea dezvoltă termenul de "identificare heteropatică". Scrierile sale sînt puternic legate de naratologie așa cum este ea concepută aici, deoarece concentrarea asupra subiectivității din cartea mea este înrudită cu orientarea sa psihanalitcă. O bună punere în discuție a chestiunilor legate de proiecția naivă a narativității în artele vizuale o oferă Alpers&Baxandall (1994). Lucrarea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că aș dori să stabilesc, mai ales în acest capitol, diferența dintre prezentarea "ustensilelor" și demonstrarea utilității acestora. Această diferență este asemănătoare cu cea dintre loialitatea culturală față de structuralism și convingerea, la fel de puternică, cu privire la faptul că trebuie să evidențiez scopurile naratologiei, altele decît pura rigoare intelectuală. Acesta va fi un interludiu de stabilire a unei scene ușor diferite, pe care ulterior vom prezenta o serie de noi concepte. Într-o încercare de a demonstra punctul unei analize distincte aplicată fabulei, voi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]