307 matches
-
din demența senilă, delirul de persecuție sau erotic al alcoolicilor cronici). În sfera instinctuală a personalității, direcțiile de exteriorizare comportamentală sunt de două feluri: conservarea și agresivitatea. Conduitele instinctive de tip conservator sunt și ele de două feluri: de tip narcisic sau de autoconservare și de tip altruist sau de heteroconservare, individuale ori sociale. Conduitele instinctive de tip agresiv, cu caracter deviant, sunt tot de două feluri: de tip masochist sau de autoagresivitate, individuale ori sociale (homosexualitatea, stările ipohondriace, refuzul alimentar
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ce diferențiază bolnavul psihic de deviantul sociopatic. Bolnavul psihic se retrage din lume, își îngustează relațiile interumane, boala psihică rupe contactul vital cu realitatea. Individul se izolează mergând până la închiderea în sine morbidă, autistă și adoptarea unei conduite-atitudini de tip narcisic. Deviantul sociopatic ignoră normele sociale și posibilitățile represive ale societății, utilizând victimizarea celorlalți ca ură a propriilor sale satisfacții, localizând răul în sistemul social și nu în persoana sa. Prin aceasta, el devine atât un dependent social, cât și o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de a se menține în această situație. f) Principiul cooperării. În conformitate cu acest principiu, educația sănătății mintale trebuie să urmărească integrarea persoanei în grup, antrenarea sa în activități colective, evitarea izolării, a conduitelor de refugiu, a inflației sferei imaginarului, a egotismului narcisic. Principiul acesta implică o antrenare a individului, având un caracter dinamic. g) Principiul integrării. Acest principiu orientează educația sănătății mintale în direcția formării unor deprinderi pozitive, a unor modele de comportament care să asigure adaptarea corectă a individului la realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mișcării de separare/ individualizare a micii copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul poate să-și asume separarea și
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Eminescu focalizează drama în planul conștiinței. Întâlnindu-se în planul modernității "omului de litere" și al surselor comune post-kantiene, cu Eliot, Pater, Swinburne, Edgar Poe și chiar cu Marchizul de Sade, Eminescu (în viziunea eseistei, scos din romantismul patetic și narcisic) devine poetul filosof al autonomiei conștiinței. Astfel, marile texte eminesciene pot fi receptate, coform argumentelor autoarei, și ca embleme epistemologice în eternitatea operei de artă. Despre filosofia lui Lucian Blaga, în sincronie cu fenomenologia secolului XX, autoarea scrie cu detașarea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lider delirant și cu veleități de metafizician coborât în cea mai tulbure politică de stradă a vremii, legionarismul. N-a lăsat în urma sa o operă, în afara unei culegeri de articole din presă, "Roza vânturilor" (1937), căci se risipea, rostindu-și narcisic discursurile și vrând să facă istorie cu orice preț. Simpatiile de dreapta ale lui Gabriel Stănescu sunt fățișe, căci ce înseamnă readucerea la rampă a unor lucrări precum Programul statului etnocratic (anexă la volumul "Ordoxie și etnocrație", 1937), "Puncte cardinale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de dragul supraviețuirii, fără însă a avea tăria de a-și recunoaște și dezavua public alinierea la dreapta extremistă. Pentru psihanalist, Cioran este un subiect border, la granița dintre nevroză și psihoză, dar situat între acest tip nosocomic și normalitate. Conotația narcisică nu lipsește din acest tablou, dată fiind năzuința permanentă a autorului "Exercițiilor de admirație" de a fi curtat, celebrat, iubit. Cartea lui Valentin Protopopescu va reactualiza multe idiosincrazii, dar și elogii, fiind prima sinteză în cheie hermeneutică despre viața și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de oameni, cu siguranță (prieteni, scriitori, soții, copii, părinți etc.) dar atipic, exigent, adesea bănuitor și polemic. Cel ce a trecut prin multe și umilitoare încercări până să fi fost omologat ca mare scriitor, nu va fi scutit de puseuri narcisice și autoritare. Coleg de generație cu Geo Dumitrescu, Ion Caraion și Virgil Ierunca, ajutat să supraviețuiască la București de Miron Radu Paraschivescu din munca de corector la "Timpul", Marin Preda, tânărul taciturn obsedat "mai ales de temele sexuale", părând "mereu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nuvela Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana Câmpean prin Le trasmigrazioni del Farone Tlà, aduce în scenă cam toate rețetele epicii postmoderne, începând cu metamorfozele și transformismul personajului, și terminând cu transmigrația sufletului și pierderea identității. Dublul și androginul, protagonismul narcisic, simulacrele, contagiul vampiric, cluburile secrete de inițiere, efectele de licoare magică, iată câteva ingrediente reperabile în romanele gotice de la Arthur Schnitzler și Tolkien la Tournier. Visul romantic, așadar, în ce are el mai ocult, senzațional și tenebros, continuă să însuflețească
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Film, Sylvie Pialat, Les Films du Worso. Distribuit în România de: Independența Film. Filmul lui Porumboiu are în centru o love affair care, însă, nu strânge în ea energia pentru a deveni și o love story între un regizor ușor narcisic, ușor dezabuzat, melancolicointrospectivul Paul (Bogdan Dumitrache) și actrița principală, Alina (Diana Avrămuț), de o senzualitate froide, intelectualizată după gust francez, adică profundă în superficialitate, relație cu parfum de psihodramă profesională. Alina o și justifică astfel, ca pe un fel de
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu necesită așa ceva. Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
ochi, obsedanți, îndrăgostiți. Min și Jing se numesc cele două iubiri ale ei, simultane și complementare, cum altfel, la o descendentă a lui Bouddha? În fața lor, ochii aceștia sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din carența unei vederi coerente. Ele vor stil, deși le-ar trebui muchia unei idei. A cincea trăsătură a autorilor de diapazon este plăcerea de a-și citi propriile producții, sub admirația narcisică a tropilor emiși, de unde și insistența cu care invocă plăcerea de a scrie, cînd de fapt voluptatea vine din amorul de sine. Îți savurezi frazele pe care le așezi în fața oglinzii, contemplîndu-ți legănarea de bazin pe creasta aliterațiilor sacadate. Pas
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
fără ecou într-un plan superior. Din acest motiv, prologul piesei poate lipsi, la fel cum corul antic, ca asistență neutră a întîmplărilor, își pierde rostul, monologurile prelungindu-se uneori pînă la sațietate, din pofta subiecților de a-și zgîndări narcisic slăbiciunile. Astăzi decadența teatrului nu stă în lipsă de talente, ci în îngustarea viziunii. Nu poți face artă scenică acolo unde fundalul spiritului a fost eradicat. E de prisos să ne întrebăm dacă, în lipsa temelor antice, Alexandra Ciocârlie ar fi
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
începe studiul mie consacrat (pp. 114-117) tocmai cu Celălalt - textul a fost difuzat, în 1986, într-o emisiune în limba română a postului de radio BBC: "un poem în care năzuința meditativă heracliteană dureroasă e dureros contrazisă de sentimentul neputinței narcisice. Mă exprim într-o terminologie ce împletește filosofia cu mitul, deoarece poemul lui Ilie Constantin pe care l-am ales mai întâi confruntă, prin imagini trimițând chiar la acea filosofie și la acel mit, ideea curgerii eterne, imposibilă fără credința
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
lirica lui Ilie Constantin, cele două poeme, ambele din 1972 (...), deschid prioritar căile spre înțelegerea cuvenită și adecvată a acestei opere lirice, în întregul ei." Ion Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
simte un iremediabil nerv orgolios: vanitatea de a poza și satisfacția pe care o resimt la gîndul că ochii altora le va admira persoana. Preocupați de ei înșiși într-o măsură ce trece peste pragul obișnuit, artiștii sunt făpturi apăsat narcisice: se iubesc prea mult ca să aibă puterea de a nu se înfățișa direct posterității. Raluca Dună are migală descriptivă și un ochi de acuitate ciclopică față de detalii. Descrie tablouri, comentează documente și urmărește avatarurile prin care trece obsesia de sine
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
ar merita lectura cît mai multor perechi de ochi. Așa însă, înecate cum sunt în pasta cleioasă a verbozității neînfrînate, autorul face figura unui incontinent scrib. Furat de iureșul unor declamații în al căror sunet se pare că se contemplă narcisic, autorul nu poate lua distanța de trebuință pentru a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
din Miez de Zi stai pe malul Nopții și nu/întinzi mâna?/ Crezi că nu trebuie să faci/niciun efort pentru ca literele să/devină un nume?..>". O emoționantă parabolă a deontologiei și rolului poetului în viața semenilor, incompatibilă cu oportunismul narcisic și egolatru al condeierilor de sezon, oferind divertisment și exhibiționism funambulesc, crezându-se inamovibili, de sine stătători și irezistibili. George Vulturescu se arată în acest volum un veritabil exeget al pietrelor și al fulgerului, al stelelor și al arcanelor conexiuni
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Rând pe rând, moartea exotismului, a cărții, a trupului, a geamănului, a intelectualului și a poeziei vor definitiva portretul unui Cărtărescu dezvrăjit, ce îmbrățișează mai mult ca oricând un pesimism devenit funciar. Este limpede că scrie despre renunțarea la starea narcisică de înzeire, altădată constitutivă. Și gestul nu se datorează neîncrederii în critica literară, cu care se războiește prin false voluptăți, ci unui proces ireversibil de detașare. Chiar dacă, la prima vedere textele din Ochiul căprui al dragostei noastre sunt simple apendice
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
Ion Barbu se forța să intre în proletcultism (înainte de a se retrage, cu grabă, la adăpostul meterezelor matematicii!), suceau trilul culturii românești? Resortul psihic compensatoriu în compunerea unor texte lirice "comandate" din prima mea culegere pare să fi fost proiecția narcisică. Somat să glorific mineri, zidari, oțelari și alte categorii de "oameni ai muncii", eu mă proiectam într-o imagine statuară a lor - fără a fi neapărat conștient de această substituire. Cu decenii mai târziu, junele Narcis de atunci îmi apare
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de această substituire. Cu decenii mai târziu, junele Narcis de atunci îmi apare în plină lumină, cu suprafața ce-l reflectă - oglinda -, în elogiul adus unui miner abstract: Cărbunii nu pot să-ți cuprindă Trupul în neagra lor oglindă. La fel de narcisic, Cezar Baltag se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
oglinda -, în elogiul adus unui miner abstract: Cărbunii nu pot să-ți cuprindă Trupul în neagra lor oglindă. La fel de narcisic, Cezar Baltag se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
minerilor din 1929, și nu mi-am permis să uit nici greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau turistic - este acela al sistemului de consum. Teritoriul acesta este altul decît cel al literaturii pure: nu superior sau inferior, așa cum nici ziua nu e superioară sau inferioară nopții. "Totul se reia
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]