617 matches
-
ridica orice poză la măsura de aur a lirei". Poezia sa se îndreaptă către altceva: "Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
amplificare a sunetului melodic, o agresiune asupra urechii, menită să contracareze indiferență auditorului, textul are o fonetica turbulenta de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu Și comun, De aiurări de clopot Și
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
nostru? Am fi categorisiți ca egoiști. Cred că unii gândesc de-ar avea toate bogățiile lumii și tot ar mai dori ceva. Am cunoscut pe drumul vieții o imensitate de tipuri de oameni. Unii se iubeau doar pe ei până la narcisism. Pentru ce i-ar iubi pe toți la fel? Doar pe cei care i-ar fi adus vre-un folos. Apoi, iubim proverbele. Sunt pline de înțelepciune. Iarba din curtea vecinului totdeauna ni se pare mai verde. Nu suntem toți
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
dacă te cunoști așa cum ești cu adevărat, cu limitele, defectele și urâțeniile tale, nu așa cum ai dori să fii și cum te amăgești singur că ești de-adevăratelea. Pentru aflarea sinelui adevărat, trebuie să alungi din tine orice urmă de narcisism, de auto-admirație și de mulțumire de sine. Orice concesie pe care o faci propriei idealizări este o piedică în calea adevăratei autocunoașteri. Pe măsură ce înaintăm pe drumul vieții, ni se oferă alte și alte ocazii de a pătrunde în ascunzișurile propriei
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
dar și la o revoltă personală, în care președintele blazat și nostalgic încearcă să eradicheze răul genetic din istoria spiritului, dar, el însuși, este prins între două lumi, ale căror nevoi nu sunt legate de tradiție, ci de vanitate și narcisism. Avem în fața noastră pe unificator, o ființă de confluență, de generozitate și modestie divină, ale cărui priorități nu sunt populiste și exaltate, ci oneste și lucide. Președintele divin : Tuturora ne revine marea datorie de a ne afla în serviciul Logosului
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului liric“. Ultimul vers, Pasul trece, eu rămân, detașat de cele cinci catrene, reverberează din paremiologie un adevăr autohton-solarian: apa trece, pietrele rămân. Iar prin acest stih „de închidere“, eroul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
nu îți pasă de sentimentele, dorințele, visurile celor din jur? Pentru că nu te iubești, în realitate, decât pe tine. Îi privești pe ceilalți în funcție de cât anume îți pot oferi... Cum anume te pot răsfăța mai mult. Ești un monument de narcisism, Deborah!". "Iubesc în măsura în care sunt iubită. Sau ai fost prea ocupat, în tot acest timp, să te dărui altcuiva?", mă întrebă, vădit iritată. "Nu meriți să-ți mai dau vreun răspuns! Mori, ființă egoistă și lipsită de sentiment!", am rostit și
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
Theodor Codreanu). Intrarea dumneavoastră în literatură în anul 1975, cu ,,Ochiul al treilea” (sintagmă care a fost atribuită generației ´70 al cărei lider recunoscut sunteți) a reprezentat poarta prin care ați pătruns dincolo de aparențe, de tenebrele lumii, sub spectrul unui ,,narcisism cosmic”, o nouă viziune asupra realului, ,,adevărata răsturnare a clepsidrei lirice prin care se poate vedea nevăzutul și auzi neauzitul” (Daniel Corbu)... Nicolae DABIJA: Când cineva l-a rugat pe Brâncuși să-i explice ce reprezintă o anumită lucrare, marele
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
RÂNDUL MEU, UITAT DE MOARTE ÎN TURNEU Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului „Exist pentru că mă iubesc și am mare grijă de mine !„ - mi-a spus cineva astăzi. Poate fi considerat narcisismul o modalitate de a te păstra sănătos și curat în lumea asta ? Se pare că da ... Încă marcat de cele spuse de colegul meu de serviciu, mă îndreptam spre casă călare pe motocicleta mea. Soarele dogorea puternic, erau peste treizeci
AM FOST ȘI EU, LA RÂNDUL MEU, UITAT DE MOARTE ÎN TURNEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348539_a_349868]
-
căteva bârfe Schimonosite-n vorbe otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu narcisismul lor caracteristic, În soare lenevesc suficiențe Hohot nătâng răzbate de acolo Blocând răutăcios omnipotențe Rătăcitoare suflete de vată Trec fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
linie de gândire, forțând oarecum nota, Brâncuși sau Einstein ar fi și ei, narcisist vorbind, „efigii”, ceea ce este, cel puțin, stânjenitor. Cum personajele lui sunt și femei, diferite chiar (a se vedea Miss Pogany, 1912-1913 și Miss Pogany, 1930), dilatarea narcisismului ar șterge toate limitele identitare. O asemenea linie interpretativă este neîndoios absurdă și contradictorie, dacă contrastăm „supoziția” cu realismul tehnic al pictorului. Iată de ce cred că avem de-a face, în mod necesar și evident, cu un triunghi. Priviți, ca
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
intenție, acuzându-l pe Al. Florin Țene că se cultivă pe sine prin apelul la ficțiune. Dar titlul indică, irefutabil, că romanul are caracter autobiografic. Și orice autobiografie constituie, într-o măsură mai mare sau mai mică, un act de narcisism. Oglinda nu-i oferă scriitorului prilejul de a se privi pe sine întru adorație, ci calea de a privi în sine. Personajul mitologic Narcis semnifică indubitabil căutarea perfecțiunii. În cazul unui artist, creația este oglinda în care acesta se reflectă
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
adolescentă, se privea cu ochii aceia albaștri cu gene lungi pe care îi moștenise de la bunicul ei ... -Ești încă frumoasă, doamnă, gândi Gențianne admirându-și picioarele albe, fără vinișoare sparte, cu pielea fină de catifea... Se rupse din momentul de narcisism care o euforizase și plecă în fugă pe scări...urcă în mașina proaspăt spălată și demară în trombă...cine mai era ca ea? Orașul o primi cu străzile curate, cu lume puțină pe străzi, dar cu o circulație infernală; vara
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
abia îmi înmoi buzele. Absența ei mă transformă într-o entitate a singurătății în Univers. Prezența ei îmi toarnă în tiparul carnal partea perfectă a personalității sale cu cili care depășesc marginile cunoașterii. Ea există numai ca oglindire tridimensională a narcisismului meu. Defectele mele îi imprimă virtuți ale negației, o susțin ca pilonii unui templu lacustru, o fac adorabilă în autoadmirația în care se cufundă. După ce tatăl tău a paralizat, oamenii te roagă să le repovestești anumite pasaje ale basmului său
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
admirație proprie pentru propria persoană, a uitat a se mai uita în apa lui Narcis, văzându-se prea gras..dar, a pus tot pe seama ondulării apei.. Culmea admirației e să trăiești în devoțiune pentru o amintire de mult uitată.. Culmea narcisismului - să fie atunci când vrei să-i spui pe nume, da să-l strigi pe numele tău..mic? J Culmea frumuseții e ca perfecțiunea cuiva fizică să fie întocmai tuturor canoanelor și rigorilor prescrise de specialiști, dar cel mai urât om
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
și se aruncă într-un râu ), tulburarea bipolară ( alternanța stărilor de depresie și exaltare, întâlnită la Hemingway ), obsesia ( Byron simte o atracție irezistibilă pentru femei, F. Scot Fitzgerald pentru băutură și pentru picioarele femeilor, Dostoevsky pentru jocul de cărți ), alcoolismul, narcisismul, sentimentul vinovăției față de ceva sau cineva ( Tolstoi, față de săraci, Hemingway față de tatăl său, pe care-l omoară simbolic înainte ca acesta să se sinucidă! ), ideile fixe ( Kafka era nemulțumit de cum arăta și nu se dezbrăca niciodată complet, Faulkner, pe vremea
MATERIE & SPIRIT ȘI CANTACOMBELE INCONȘTIENTULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352735_a_354064]
-
revoluție din Est, nu am obținut încă libertatea de creație și legi care să ne asigure o protecție a statutului acestor categorii sociale. În Occident, acest motiv al lumilor alternative a fost într-o bună măsură compromis de iluminism, pozitivism, narcisism, psihanaliză și în final de așa-zisa doctrină economică a globalizării forțate, care este cea mai mare capcană întinsă omenirii prin “viclenia rațiunii”. Globalizarea aceasta forțată și mascată estenici mai mult, nici mai puțin decât o metaforă a destinului occidental
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
Platon Ei, da! „Pentru 50.000 de euro nu mă dau jos din pat!”Asta probă de cinism! Iată omul nou creat de aceste vremi post - revoluționare! Ăsta da, sentiment de superioritate, de încredere exagerată în propriile capacități! Ăsta, da, narcisism! Om care și-a văzut imaginea reflectată în nu știu ce oglindă și s-a îndrăgostit de ea... Ăsta da, orgoliul - manifestare exagerată a egoului care se dorește superior celorlalți! Asta da, neobrăzare - lipsă de cuviință, poate chiar impertinență? Cu adevărat omul
CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357861_a_359190]
-
nedesăvârșita frumusețe par socluri ce strigă sau susura după cum le îngăduie un vânt fără milă Timpul se revarsă și dorul nemuririi le înfioară NADA Permanezco en silencio esperando nada No es un poema sobre la muerte Tampoco de erotismo El narcisismo nunca me trasmite euforia Mi ironía es el decorado pară una película Una maqueta La sala de cine está vacía Otro día que pasaré inadvertido NIMICUL Continui să tac neașteptând nimic Nu-i un poem despre moarte Nici despre dragoste
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
Trăim cu adevărat o perioadă în care societatea este invadată de o epidemie a narcisismului? Răspunsul depinde de unghiul din care privim oamenii și contextele de viață ale acestora. Am putea spune: „Da” - în cultura contemporană sunt promovate cu precădere valori de genul „trebuie să fii cel mai bun”; „nu ai nevoie de nimeni și
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
zecile de citate și poze cu oameni care se postează în chip și fel, și care parcă țipă din toți rărunchii să le oferi atenție și așteptatul „îmi place”. În tot mai multe contexte reale sau din online, acuzațiile de narcisism sunt la ordinea zilei: „Cu toții se cred atât de speciali...”; „Nu-și mai cunosc lungul nasului...”; „Cred că totul este despre ei și pământul se învârte în jurul lor.” Le întâlnești la locul de muncă, la școală, în familie și din
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
și pământul se învârte în jurul lor.” Le întâlnești la locul de muncă, la școală, în familie și din păcate și la biserică sau în sistemele menite să promoveze sănătatea psihică și spirituală. Mă tem, însă, că am ajuns să confundăm narcisismul cu suferința, anxietatea, rușinea, neîncrederea și lipsa prețuirii de sine. În calitate de om care lucrează în slujba psihicului uman și al conexiunilor interpersonale, de ani buni, am început să cred că toate aceste manifestări comportamentale, care ne par deranjante și pe
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
păcate, critica și judecata nu se opresc la granița dintre noi și ceilalți, acestea sunt ca rugina și ne acoperă inclusiv pe noi) și putemsă vorbim inutil despre cât de perfectă este lumea noastră. Revenind la așa-zis epidemia de narcisism, răspunsul meu este „NU”. Nu trăim o epidemie narcisică în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă suferim de un deficit major al prețuirii de sine și al acceptării imperfecțiunilor umane. Mai mult decât atât, cu toții avem nevoie de o
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
neajutorării, epuizării, autosuficienței, a dorinței de a fi populari și iubiți de toată lumea. În mod cert, fiecare dintre noi poate trece dintr-o categorie în alta, noi toți putem renunța la a-i mai vedea pe semenii noștri prin lentila narcisismului și a judecății critice - doar că avem nevoie să știm că se poate și altfel, să avem intenția de a ne transforma și răbdarea de a înțelege că încrederea în noi și relații nu se dobândește peste noapte, ci atunci când
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
spre o nouă specie literară,face aluzie în denumirea lor la numărul de versuri.Clasicismul promovat de poetă este o formă de domesticire a trăirilor lăuntrice, un act de exorcism .Voluptatea irepresibilă a exprimării și dicția incantatorie este cizelată până la narcisism.Poeta „arde” pentru fiecare durere a semenului, dând carnație obsesiilor închise în versuri rafinate, în exerciții de virtuozitate,fără a cădea în decorativism:Fruct din floarea dorului.../ Din durerea viului/ Ard în ceara gândului,/Flacăra cuvântului.(Dor).Pentru a materializa
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]