9,821 matches
-
zi, împreună cu alți 30 de colegi jurnaliști austrieci - originari din Austria, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria, membri ai IN PRESS (International Press Organisation Vienna) - organizație internațională de Presă cu sediul la Viena, condusă de experimentatul jurnalist Michael Kress -, am vizitat orașul natal al lui Mozart, Salzburg. Programul zilei a cuprins o vizită la „Castelul plăcerilor” Hellbrunn - construit de episcopul Markus Sittikuk von Hohenems, între anii 1613 și 1615, în urmă cu 400 de ani -, cu vestitele „jocuri de apă” și un„teatru
Jurnaliştii vizitează oraşul lui Mozart, Salzburg [Corola-blog/BlogPost/94000_a_95292]
-
în educarea patriotică și culturalizarea locuitorilor de pe teritoriul județului Maramureș. La Chelința vede lumina zilei, în anul 1915, Emil Gavriș, unul din cei mai importanți rapsozi ai cântecului popular românesc, interpret al multor melodii de pe Valea Someșului și din satul natal. Este fiul învățătorului Vasile Gavriș, dascălul școlii din Chelnița în perioada interbelică, începând cu anul 1924, când a fost organizat învățământul școlar românesc din localitate. Din anul 1955, în clădirea Căminului Cultural a funcționat, până în urmă cu mai mulți ani
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
să fie pusă sub protectoratul Ungariei”, sau când Kelemen Hunor, președintele UDMR, era de acord cu ideea unui zărghit, ca „României să i se ia Ardealul”, el preluând o mai veche dorință a lui Marko Bela, care cerea „Patria, pământul natal de la 1918, înapoi!”. Râvnitori la pământul Ardealului, ei devin „recuperatori ai pământului natal”, lovind în unitatea statală și în siguranța noastră națională. Suntem ziarul care nu am uitat de Basarabia, de frații noștri români de peste Prut. Ar fi doar câteva
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
de acord cu ideea unui zărghit, ca „României să i se ia Ardealul”, el preluând o mai veche dorință a lui Marko Bela, care cerea „Patria, pământul natal de la 1918, înapoi!”. Râvnitori la pământul Ardealului, ei devin „recuperatori ai pământului natal”, lovind în unitatea statală și în siguranța noastră națională. Suntem ziarul care nu am uitat de Basarabia, de frații noștri români de peste Prut. Ar fi doar câteva realități-argumente, pentru a oferi suficienta dovadă că noi, toți, cei de la „Cuvântul liber
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
pe activitatea muzicală, care îi exprimă cu fidelitate tinerețea sufletească și energia care o însoțesc și în prezent, dar și despre valorile artistice actuale și tezaurul folcloric de care dispunem în momentul de față. Ați crescut și copilărit în Toracul natal. Se spune că în anii aceia, pe scena muzicală cântau artiști de muzică populară românească din Banat. Prin ce era Toracul așa de deosebit? - Așa este. Am avut fericita ocazie să mă profilez și să mă formez în cadrul S.C.A
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
și Lazăr Ocolișan. Căsătorită cu Mircea Baba. Au două fiice, pe Mirela și Alina. Mirela e căsătorită cu Daniel Beja și au două fiice, pe Emma și Nina. Alina e cu prietenul ei, Damian. Școala elementară o termină în satul natal, Școala Normală la Vârșeț și Școala Pedagogică Superioară la Zrenianin, Despărțământul educație muzicală. A fost membră a S.C.A. „Flacăra” din Torac, a cântat împreună cu sora ei, Anișoara, în perioada de aur a Orchestrei de muzică populară „Lira”. A participat
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
după care se întoarce în Basarabia unde pune umărul la înfăptuirea unirii provinciei cu restul țării. Odiseea familiei sale (aflată ulterior de scriitor și descrisă cu mare forță de evocare în romanul din 1943, Pe urmele destinului), începe din satul natal, trece prin Buzău, București, Galați și Iași, de unde autoritățile hotărăsc evacuarea refugiaților de diverse naționalități dincolo de Nistru, în Ucraina. Cu smerenie, răbdare și o uimitoare capacitate de adaptare, membrii familiei Cioflec parcurg, cu trenul, apoi cu vaporul, distanțe și rute
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
prin Japonia, China, Singapore, Sri Lanka, India, Marea Roșie, Canalul de Suez, Port Said și-i va debarca pe continent la Raguza, astăzi Dubrovnic. După un astfel de periplu, li se pare o nimica toată să străbată, pentru a ajunge în satul natal, Herțegovina, Bosnia, Croația, Ungaria și apoi Timișoara, Piatra Olt, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Brașov și, în fine Araci, locul de unde fuseseră siliți de vremuri să plece în bejenie. Revenind la Romulus Cioflec, el rămâne aproape un deceniu în Basarabia, predând în
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
capăt. Profesorul face parte din acel grup de cetățeni români care ar fi putut părăsi oricînd țara, din 1947 și pînă astăzi; ar fi putut-o părăsi cu acte în regulă, oficial, ba chiar cu posibilitatea revenirii periodice în locurile natale. împinși de suferințe, de mizeria generalizată de marginalizarea căreia îi căzuseră victime, mulți au emigrat; foarte puțini dintre cei aflați în situația lui Paul Cornea au rămas pe loc, neclintiți; imensa majoritate s-a expatriat, salvîndu-se individual, dar penalizînd grav
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din cer flautele, iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
sisteme totalitare). Volumul se alcătuiește din mărturii minore și semnificative despre curaj și lașitate, opoziție și supunere, într-o viață care trebuie trăită și visată. Alvis și destinul, 1993, pleacă de la remușcările unui evreu român oarecare, care își părăsește țara natală abia după ce a fost marginalizat de sistem, așadar după o existență înfrântă, cu regretul mărturisit în sfârșit de a-și fi trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia accidentală a
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
și lipsit de vigoare" (Oscar Han) �pe care nu putea să-l urască nimeni" (G. Călinescu), Gib Mihăescu duce o viață exterioară lipsită de �întîmplări". Asemenea lui Ionel Teodoreanu, trăiește din avocatură și din scris, profund devotat familiei și locurilor natale, unde se întorsese încă din 1924. Pasionat de astronomie în felul profesorului Miroiu din piesa lui M. Sebastian, își instalează pe acoperișul casei din Drăgășani un telescop deosebit de puternic, spre admirația nedumerită a localnicilor. În 1930 se stabilește cu familia
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
versului românesc într-o altă limbă e “o traducere de gradul al doilea”. Cele trei secvențe ale prefeței răspund curiozității lectorului francez de a se informa. Cea dintâi conturează personalitatea scriitorului, operele, epoca, problemele de limbă și istorie a provinciei natale, Transilvania sfârșitului de secol XVIII. Sunt implicate, totuși, numeroase trimiteri, fie și sumare, la conținutul operei literare: modele epice, idei-ecouri ale doctrinei luminilor, tratate cu luciditatea îndurerată a ironistului, personaje, comentarii din infrapagină etc. Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Aburul lor pătrunde în lucruri/ Până departe./ Cei care vin în trecere pe la noi/ Cu ceasurile îngropate în mâna stângă/ Și umerii plini de bătrânețe/ Se minunează ca în paradis.” În Ca în paradis, Ioan Alexandru prezintă cimitirul din satul natal în trei grupe de versuri: întâia privește peisajul de la o modestă înălțime, apropiindu-ni-l grabnic; am lăsat de-o parte mențiunea unor hoți de cruci, pe care autorul îi învăluie într-un romantism nemeritat: ,,și vin niște bărbați ciudați
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
pasărea dădea din aripi în aer, peștele înota tăcut în ape. Întunericul se umplea, luminând. Ecouri în presa suedeză "Românca ne arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu marțial». Regele Karl al XII-lea joacă un rol esențial în carte - ca ființă umană nu ca războinic, el reunind pasiunea și marea libertate." Metro * "O carte minunată. Sentimente
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
și fără abecedar". Asta a fost clasa I-a urmată la Moroeni. Școala primară o face însă la București, unde se plictisea "de moarte" și moțăia, întrucât asista la o simplă repetare a programului din anul trecut parcurs în satul natal. Cum drumul de acasă până la școală i se părea lung, lua cu el o carte pe care o citea mergând, spre uluirea trecătorilor. Încă înainte de a intra în liceu, precocele elev devorase colecțiile "Biblioteca pentru toți", "Căminul", "Minerva", aflate în
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
care o viață trăită într-un secol sângeros, și îndeosebi viața din acele celule ale universităților mele subterane, mi-o dăruiseră. De aceea, azi, când privesc spre viitorul Universității " și, înainte de toate a Universității mele de origine, din Clujul meu natal, a Universității care îmi face azi această înaltă onoare " mă surprind visând ca la începuturile mele (poate cu ceva mai multă doxă, dar nu cu mai puțină ardoare) la un univers cu desăvârșire deschis, în expansiune continuă. Sunt fericit, mărturisesc
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
rotund Sigur, nu chiar tot românul e poet. Din doi, să zicem că doar unul le are cu versificatul, celălalt fiind bun la fotbal. Geme România de fotbaliști, pe bune! Din păcate, cei mai mulți n-au șansa de a părăsi localitatea natală și de a afla că există metrou, internet și curent electric, deoarece evoluează la echipe precum Voința Cio-răști, F.C. Ploș-cuțeni, Unirea Pufești, Voința Cârligele, A.S. Bucecea și Building Vânju Mare. Asta are, asta n-are, asta e câștigătoare Mai e
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
Dragoș Bucurenci veam 8 ani la Revoluție. N-am înțeles mare lucru din ce s-a întâmplat. De atfel, nici n-am fost la București. Eram la țară, la Lerești, satul natal al lui Vasile Milea. Tot ce mi-aduc aminte e ziua când l-au înmormântat. Dealurile erau albe de la caschetele forțelor speciale, mormântul era din marmură neagră, întreaga solemnitate cu care Vasile Milea era condus pe ultimul drum avea pentru
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
vă spun câteva cuvinte despre , cea mai ecologistă dintre ecologiștii de la MaiMultVerde. Este dintre acei oameni care s-au lăsat aleși de destin. Se pregătise să devină traducător interpret, dar accidentul cu cianură din anul 2000 de la Baia Mare, orașul ei natal, i-a schimbat definitiv viața. A fost atât de impresionată de impactul devastator pe care accidentul l-a produs în bazinul hidrografic al Dunării, încât și-a dedicat carieră protecției mediului și în scurtă vreme s-a alăturat echipei Greenpeace
Anamaria by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82477_a_83802]
-
unei cauze sociale în care cred. O listă cu organizații unde poți face voluntariat găsești aici. o , doamne , alta campanie ! Minunată idee! Am crezut că-mi aparține! Vreau să fiu parte din proiecte de acest gen inclusiv în orașul meu natal Galați. Deja am văzut că și acolo s-a luat atitudine. Eu fac voluntariat în Germania! Anul viitor voi fi în țară și mă voi dedică acestui proiect! România are nevoie de voluntari Români și trebuie să ne punem pe
„Voluntar de profesie” pe două roţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82555_a_83880]
-
Dragoș Bucurenci Aveam 8 ani la Revoluție. N-am înțeles mare lucru din ce s-a întâmplat. De atfel, nici n-am fost la București. Eram la țară, la Lerești, satul natal al lui Vasile Milea. Tot ce mi-aduc aminte e ziua când l-au înmormântat. Dealurile erau albe de la caschetele forțelor speciale, mormântul era din marmură neagră, întreaga solemnitate cu care Vasile Milea era condus pe ultimul drum avea pentru
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]