971 matches
-
această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin - așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un foarte grosolan contrasens. Înseamnă a anula pur și simplu tocmai elementul pe care o atare înfățișare intenționează să-l exalte, adică sensul metafizic. Forța extraordinară a lui Dostoievski vine tocmai din faptul că în cadrul cel mai cotidian și mai naturalist face irupție fulgerător, abrupt, un sens transcendent. Iar faptul acesta nu modifică nici un moment consistența obiectivă a lumii. Prințul Mâșkin de pildă (fiindcă era vorba de Idiotul) e pe tot parcursul romanului un om de lume, puțin zăpăcit, îmbrăcat după
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prin Maeterlinck și alții au umplut literatura cu năluci vaporoase. Cehov, în Pescărușul, și-a bătut joc de asemenea artă poetică în sălcia alegorie teatrală a tânărului Treplev. Trebuie totuși amintit (și destul de apăsat) că Dostoievski a fost un scriitor naturalist, ca toți marii scriitori ai acelei epoci. Naturalismul ca școală literară a trecut, cum trec toate școlile, dar marea literatură naturalistă a rămas, iar spiritul ei este și va fi totdeauna fecund. Din ignoranță sau din refuzul gândirii, cuvântul „naturalism
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în sălcia alegorie teatrală a tânărului Treplev. Trebuie totuși amintit (și destul de apăsat) că Dostoievski a fost un scriitor naturalist, ca toți marii scriitori ai acelei epoci. Naturalismul ca școală literară a trecut, cum trec toate școlile, dar marea literatură naturalistă a rămas, iar spiritul ei este și va fi totdeauna fecund. Din ignoranță sau din refuzul gândirii, cuvântul „naturalism” e azi, în cele mai opuse tabere, un cuvânt de ocară; deseori e înlocuit cu formula „realism critic”, care face mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
-l facă să pună mâna pe acea carte și chiar s-o citească. Mai am o nedumerire, de ou totul altă natură. N. Manolescu spune: „Proza secolului XX a preferat persoana întâia persoanei a treia de care (ab)uzaseră romancierii naturaliști din a doua jumătate a secolului trecut”. Nu prea înțeleg. De uzat, au uzat de persoana a treia și romancierii romantici din prima jumătate a secolului, și cei clasici din secolul al XVIII-lea și înaintea lor mulți alții. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de divertisment, iar scopul celor ce scriu critică literară este acela de a culturaliza, de a „vulgariza”, pentru a face publicația accesibilă unui număr cât mai mare de cititori. Alături de Mille, adept al criticii lui Gherea, preocupat de evoluția literaturii naturaliste sau de problema imoralității în artă, fac cronică literară C. Bacalbașa, B. Brănișteanu, H. Sanielevici. Cu articole mai cuprinzătoare decât o simplă cronică săptămânală, din care rezultă o înțelegere largă a menirii literaturii, colabora N. Iorga. Se publică și multe
ADEVARUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
N. Gr. Mihăescu-Nigrim, Alexandrina Mihăescu, C. Xeni, C. Sandu-Aldea, P. Vulcan, Adrian Milan, G. Tutoveanu, G. Russe-Admirescu, N. Vermont, D. Nanu, D. Teleor, Eugen Herovanu, C. Z. Buzdugan, precum și St. O. Iosif și Cincinat Pavelescu. Proza din A.i. este vag naturalistă sau de un realism obiectiv: schițele lui Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), I. A. Bassarabescu, C. Mille, portretele lui C. Bacalbașa, povestirile despre ocnași ale lui Gh. Becescu-Silvan ș.a. I. Adam tipărește schițe despre satul moldovenesc, D. Marinescu-Marion încearcă în nuvele
ADEVARUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
fie reproducând articolele lui C. Dobrogeanu-Gherea, fie popularizând ideile acestuia prin articole semnate de Ovid Densusianu și Eduard Dioghenide. În primii ani de apariție cronica literară săptămânală este semnată de C. Mille. Interesul acestor cronici provine din opțiunea pentru estetica naturalistă. Din 1891 cronica literară este susținută un timp de N. Iorga. Argumentate și temperate ca ton, articolele acestuia au sporit prestigiul ziarului prin fermitatea și maturitatea judecăților, fiind ferite de exclusivismul pe care îl dovedise uneori Mille. Cronicile dramatice, semnate
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
43. Ibid., p. 83 (sublinierea Îmi aparține). Lenin, „The Immediate Tasks of the Soviet Government”, martie-aprilie 1918, citat În Carmen Claudin-Urondo, Lenin and the Cultural Revolution, traducere de Brian Pearce, Harvester Press, Sussex, 1977, p. 271. Merită să remarcăm imaginile naturaliste asociate aici cu „democrația de miting”, deoarece ele sunt aproape sigur inspirate de lucrările Rosei Luxemburg (pentru traducerea În limba română, vezi Lenin, Opere complete, volumul 33, Editura Politică, 1965, pp. 211 și 214). Vezi David Harvey, The Condition of
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
magic marquesian, construcția narativă urmează mai degrabă un model faulknerian, prin jocul perspectivelor și al discursurilor, prin amalgamarea planurilor temporale și dramatizarea narațiunii. Pe de o parte, scriitorul continuă cu succes, în nuvele precum Răbojul, linia unui onirism cu tușe naturaliste, pe de altă parte însă, prin savoarea limbajului regional (narațiunea este atribuită aproape mereu personajelor, care vorbesc în grai maramureșean), el aparține familiei de scriitori savant-„populari”, înrudindu-se de aproape cu moldoveanul Ion Creangă. Doar că I. este un
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
ziarul a editat și un număr duminical intitulat „Independentul literar ilustrat”, sub conducerea lui Ilie Dimitrescu-Ghiocel. I. a publicat multă literatură, nu însă de cea mai bună calitate, aici fiind prezenți de obicei autori mediocri. Domină schițele, cele mai multe de factură naturalistă, printre colaboratorii cu lucrări de acest gen numărându-se V. Alecsandrescu, Gr. Mărunțeanu, Eugen Vaian, Al. Castriș, G. Russe-Admirescu, M. Leon, I. Dragomirescu-Ranu. Povestiri a dat și Traian Demetrescu. În foileton sunt găzduite romane de Gr. Mărunțeanu și Eugen Vaian
INDEPENDENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287545_a_288874]
-
pătrundere în universul lucrurilor mărunte, Dramă banală, impunătoare prin pictura de moravuri și tipice tablouri de interior, și prima parte a romanului Thalassa (în 1893). Proza colaboratorilor - poem (Mircea Demetriade, Bonifaciu Florescu), schiță de moravuri (D.D. Racoviță, D. Teleor), observații naturaliste (Th. M. Stoenescu, Șt. Vellescu) - nu se ridică la același nivel. Duiliu Zamfirescu are în L. o nuvelă sentimentală, Cum a iubit Depărățeanu. După 1900 colaborează I. Peltz și Tudor Vianu. Prin traduceri, L. îi face cunoscuți pe romantici (Murger
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
micile manii, tabieturile sunt semnele sclerozării plurale. Proza din volumele următoare marchează un reviriment. Acum, viața în orizont rural e văzută sub specia durității morale, a împietririi sufletești. S-a vorbit chiar de pesimismul lui G., legat poate de influențe naturaliste prin intermediul lui Maupassant, din care și traduce. Câteva narațiuni, de un realism crud, Punga, Înecatul, Nucul lui Odobac, Ochiul lui Turculeț, au drept protagoniști rurali aspri, în genere lipsiți de emotivitate. Nuvela Punga, reprezentativă prin poetică, alternând între ironie tăioasă
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
În mod conversațional, de a detalia modul de manifestare a oamenilor prin recursul la „poveste”. John Van Maanen 1 a identificat cel puțin trei tipuri de „voci narative” utilizabile În studiile calitative: realistă, confesivă și impresionistă. Prezența autorului În textul „naturalist” este extrem de importantă: autorul nu studiază fenomenele din afară, ci din interiorul lor, iar „autoritatea” sa provine tocmai din implicarea cât mai profundă. Această implicare trebuie să se reflecte și la nivel stilistic: consemnarea termenilor așa cum apar ei, exprimarea cât
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Petőfi, Vörösmarty Mihály, Arany János, Jókai Mór ș.a.). Cele mai multe tălmăciri s-au făcut însă din literatura franceză. În lista scriitorilor traduși sunt incluși autori de orientări variate și din epoci diferite, începând cu marii scriitori clasici și sfârșind cu romancierii naturaliști: La Fontaine, Corneille, Racine, Molière, Rousseau, Voltaire, Beaumarchais, Lamartine, Balzac, Al. Dumas, Al. Dumas-fiul, Victor Hugo, Ponson du Terrail, Jules Verne, François Coppée, Guy de Maupassant, Émile Zola, Anatole France, Alphonse Daudet, Sully Prudhomme ș.a. F. a ilustrat, pe întinderea
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur al instinctului, prins în Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de fapt la una din fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează în nota de idealitate a speranței, care renaște și crește în suflete cu impetuozitatea și
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului. Al. Macedonski dezlănțuie în L. o. o violentă campanie antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului” și de surparea Bisericii Ortodoxe. În foiletonul literar el publică poezii contestatare (Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul” într-o perioadă în care revista nu a apărut. L. o. a continuat pledoaria pentru simbolism începută de „Literatorul”. Poezia era definită ca
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
stimuli: dacă motivația de adâncime ne dictează să nu avem relații sexuale cu cei din familia noastră consangvină, de ce e nevoie de o interdicție exterioară? De notat deci că deși acest mecanism poate fi prezent, la fel ca și concepția „naturalistă”, el nu explică de ce este nevoie de interdicție dacă nu există atracție. Cauzele tabuului sunt intim legate de mariaj și familie. Una dintre ele ar consta în faptul că prin reglementarea relațiilor sexuale din interiorul familiei se elimină o sursă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în numărul 112-113/1912 se reproduce Noapte de mai de Al. Macedonski, căruia îi apăruseră aici, în numărul 1/1900, și câteva pagini de jurnal ficțional (Din caietul unui dezertor). Proza din R.i. se revendică de la modalitatea realistă sau naturalistă și este profund moralizatoare. O ilustrează autori precum Valeriu Bernard, I. Neagu. În mod oarecum surprinzător - dată fiind epoca literară pe care o traversează -, publicația cultivă reportajul, fie prin traduceri, fie realizat de autori români (Gh. Mărculescu ș.a.). Apar (frecvent
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]
-
centrală electrică etc. Conceput ca rememorare autobiografică a personajului principal, romanul are, pe suprafețe mici, virtuți întâlnite în prozele anterioare, mai ales în componenta psihologică, dar în absența unor semnificații mai adânci, Fluxul apei dulci rămâne un aliaj de pictură naturalistă a unui mediu și de biografism romanțios. Reale calități de meșteșug (inventivitate, iscusință în declanșarea și complicarea intrigii, introducerea surprizelor, prelungirea suspansului, întârzierea deznodământului) caracterizează teatrul lui L. Dar motivația funcționării mașinăriei dramaturgice nu este pe măsura tehnicilor folosite. Variantă
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
răspândirii informațiilor științifice, în scopul înlăturării prejudecăților și superstițiilor. De aceea, în revistă au și fost incluse unele articole de popularizare a științei. Influența naturalismului este evidentă în toate colaborările apărute la partea literară. A. Lupu-Antonescu publică schițe după rețete naturaliste, pe care încearcă să le respecte și unii autori de versuri, precum C. C. Pleșoianu. I. Găvănescul scrie meditații ori versuri de dragoste. Tot el semnează și primele pagini teoretice asupra naturalismului (Scrisori către un amic din Paris), în care se
STIINŢE SI ARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289930_a_291259]
-
Sue și Victor Hugo (al cărui roman Mizerabilii este definit, cu un călinescian curaj al expresiei, drept o „caricatură genială”) la François Mauriac și Michel Butor. Centrul de greutate îl constituie interpretările referitoare la romanele lui Émile Zola și curentul naturalist, privite din unghiul receptării lor în Franța și în România, apoi cele despre Marcel Proust și destinul capodoperei sale în literatura română interbelică sau despre relațiile marelui scriitor cu românii. În ce privește receptarea lui în spațiul românesc, romanul lui Proust va
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
reabilitare socială în fața socrilor, pe Domnița, soția lui Anton, încheind în stilul acelor personaje imune la real, saga realistă a mețienilor. Urmează cîteva proze ale sărăciei (cu păguboasa angelizare a copiilor zdrențăroși din Peisaj cu îngeri) într-o vagă descendență naturalistă (remarcăm un excelent personaj fellinian, Valeria din Duminica la rude). Una din temele de legătură ale acestor nuvele este balansul între austeritatea cvasi-medievală în care ne situează primele pagini și un soi de libertate haotică, nepăsătoare și strălucitoare, ca un
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
lui Auguste Comte, el și-a sprijinit opiniile pe cercetarea evoluției artei începând din comuna primitivă, analizând pe rând „arta simbolică” (a popoarelor orientale), „arta imitativă și ideală creatoare” (a Antichității greco-latine), arta religioasă (a Evului Mediu), arta romantică, arta naturalistă. Concluzia sa este că arta a rezultat din prisosul energiei umane și ar fi „un joc neinteresat” al facultăților sufletești. Rezultat al muncii artistului, opera conține în sine frumosul, care se distinge prin ordine, proporție, armonie și seninătate - ideal în numele căruia
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]