1,059 matches
-
o mulțime entuziastă la inaugurare, s-a izbit în scurt timp de stupiditatea masivă a realismului socialist, s-a sfărîmat și s-a scufundat în adîncurile amneziei colective. A trebuit să treacă mult timp pentru ca scafandri curajoși să identifice locul naufragiului și să înceapă să aducă la suprafață fragmente din glorioasa epavă". Ar mai trebui spus, însă, că, prin chiar efectul arheologiei marine, vasul în cauză nu va mai putea fi niciodată adus la suprafață și împins din nou pe valurile
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
prin chiar efectul arheologiei marine, vasul în cauză nu va mai putea fi niciodată adus la suprafață și împins din nou pe valurile oceanului. O dată descoperită, epava poate cel mult răspunde exact la întrebările: De ce și cum s-a petrecut naufragiul? E ceea ce criticul face, reproducînd portretul lui Petru Dumitriu schițat de Monica Lovinescu: ""Nici nu vă puteți închipui - ne spunea el cu delectare (Petru Dumitriu către Monica Lovinescu și Virgil Ierunca - n.n.) - ce canalie am putut să fiu, mult mai
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
Anca Murgoci Tragedie în Coreea de Sud după naufragiul care s-a produs miercuri. Directorul adjunct al liceului unde studiau adolescenții aflați la bordul feribotului naufragiat în Coreea de Sud și-a pus capăt zilelor. Bărbatul nu a putut suporta să știe că elevii săi au avut parte de un astfel
Un director s-a sinucis pentru că i-au murit elevii by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36261_a_37586]
-
prețuirea unora dintre confrați. Cărțile sale, Doamne, ajută-ne! (1907), Lacrimi călătoare (1920), Pe urmele Basarabiei. Note și impresii din revoluția rusească (1927), Cutreierând Spania. Impresii de călătorie (1928), Sub soarele polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin (1930), Vârtejul (1937), Românii din secuime (1942), Pe urmele destinului. O goană în jur de sine însuși. Volumul 1-2 (1943) și Boierul (1957), se impun a fi recitite, reinterpretate și restituite integral spre a observa, cu luciditate
Însemnări despre scriitorul Romulus Cioflec by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4053_a_5378]
-
îl sufocă pe conservator, de aceea se străduiește să-i descrie răul, urmarea fiind o carte tipică pentru umoarea în care se scaldă spiritele reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și implicit la terfelirea valorilor clasice: sacrul devine o fantasmă, noțiunea de valoare devine ilicită, fiindcă se sprijină pe discriminare, biserica e un
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
urmarea fiind o carte tipică pentru umoarea în care se scaldă spiritele reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și implicit la terfelirea valorilor clasice: sacrul devine o fantasmă, noțiunea de valoare devine ilicită, fiindcă se sprijină pe discriminare, biserica e un cuibar de vicii, tradiția e un mănunchi de constrîngeri, autoritatea intelectuală e
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea sfâșiere bine condusă a materialului (concepția noastră despre lume) și cufundarea artistului în vârtejul propriilor imagini nu se regăsește în poezioarele croșetate săptămânal. Singurele fragmente care se salvează de la naufragiul editorial sunt acelea în care a căzut un strop de umor intelectual ori, dimpotrivă, de melancolie dureroasă. Un text precum Sans rime ni raison aduce o inteligentă confruntare între grila corectitudinii politice și perspectiva bunului simț: ,îți arătam, de bucurie
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
sale, în versuri sau în proza explicativă, este aceea a logoreei suficiente sieși, fără suport într-o realitate propriu-zisă ori într-una vizionară. Singura excepție de la regula jenantă a volumului o constituie poemul Profil, scăpat, nu se știe cum, din naufragiul editorial: ,Să îmi fie cald cu tine în jurul gâtului cu fibrele tale/ musculare întrețesute pe coaste, cu pielița subțire/ întinsă peste creier și sângele reluând același și același traseu// să-mi fie cald în coloana vertebrală// aș transpira și picături
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
folosește adeseori pentru a face ture în largul Noii Anglii. Poate o să ajung să-l conving să navigheze spre orizonturi mai largi. Ar fi oricum mai bine decât să mă afund în plictiseala marii noastre case familiale. Visez la alte naufragii decât la cele care mă împresoară, între Porto și Brandy...” (Pratt, Pierre, 1994: 11). Cele două denumiri sunt, desigur, numele băuturilor care-i țin companie frumoasei femei marcate definitiv de aventura din adolescență pe apele magnetice ale Pacificului. După ce a
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
fără greșeli în fața mormântului lui Ibn’Arabi într-o suburbie a Damascului, trupul Manuelei întins printre trestiile din Doñana, cafeneaua aceea din Bogotá unde mergeam adesea cu prieteni care au murit, gemânda încordare a velaturii în volta aceea înainte de primul naufragiu... Asemenea lucruri simple și minunate. Dar din toate acestea ce-aș mai putea salva, păstrând în amintire după atât de volubilele apariții ale uitării? Nimic decât o umbră încrucișându-se în noapte cu umbra mea. Din Manual de infractores (2005
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
mai departe asemenea bunuri culturale, cu o mare valoare de schimb pe piața românească a bunurilor simbolice pentru că, iată, de la apariția cărților sale - Semnele lui Hermes (1993), Cordonul de argint (1997), Efectul de prismă (1998), Faldurile Mnemosynei (1999), Pluta de naufragiu (2002) și Filtru -, în rubrici de reviste continuă ridicarea Monumentului Scriitorului Necunoscut în trei schimburi, fără vacanțe, sărbători, week-end, călătorii "cu pașaport": e unul dintre baronii locali ai istoriei noastre literare, cu afaceri importante "la centru".
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
agățate de-un cui mai sănătos ce nu se clatină chiar dacă vor să stea lungite,sau tolănite sau naiba știe cum. În seara aia ,una stătea singură în fața barmanului și părea că toate corăbiile ei pieriseră undeva departe, într-un naufragiu. - Ce pot să fac să te înveselesc ? am întrebat-o direct,mie nu-mi plac ocolișurile ,dacă vreau ceva,o spun direct în față. - Nu știu exact,dar cred că poți să-mi iei o vodcă... Aha ,tărie ! Am nimerit
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
autor s-a încercat a se găsi un anume substrat, o motivație de natură existențială, psihologică, de temperament. L.Ulici remarca bine că poetul „are oroare de dramă”, dar vede refugiul poetului în acest tip de poezie ca pe un naufragiu frustrant, un soi de exorcism menit să atenueze inadaptarea. E.Negrici se întreba dacă nu cumva e vorba de „un disconfort al conștiinței”, o tristețe profundă care dezvoltă recompensatoriu „organe pentru voluptate”. Sub titlul Falsul poet minor, G.Grigurcu încearcă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
Peste ani de zile s-a nimerit să fim colegi într-o anumită piesă de teatru.A fost foarte surprins(cum sunt și eu însămi în secunda asta) că mi-am reamintit acele naive versuri. Considerăm școală aceea un total naufragiu,din elevă premianta devenisem cineva care lua note bune doar pe ceea ce reținea în clasa doar pentru că profesorii o simpatizau.Mecanica ,tratamentele termice și tehnologia materialelor nu mă încălzeau prea tare.Noroc că un anumit diriginte mă ghicise din primele
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
A fost arestat și închis doi ani în Cezareea Palestinei. Fiind în această primejdie, cere să fie judecat de împăratul de la Roma, întrucât era cetățean roman. Cu multe primejdii, călătorește sub escortă, la Roma, scăpând cu mare greutate dintr-un naufragiu. Ajuns la Roma, petrece acolo aproape doi ani, până când a fost judecat, dar a fost găsit nevinovat. În acest răstimp, a predicat neîncetat Evanghelia în capitala Imperiului roman. Tot acolo scrie patru Epistole, zise ale „captivității“ (către Efeseni, către Coloseni
Agenda2005-26-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283876_a_285205]
-
la summitul GUUAM, un organism de colaborare economică, fondat la inițiativa S.U.A. , ce reunește Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Armenia și Moldova. La această manifestare a participat, ca invitat, și președintele Traian Băsescu. l Zece dintre cei 12 marinari români supraviețuitori ai naufragiului navei Lujin 2 au părăsit teritoriul Algeriei pentru a reveni în țară. l Guvernul a anunțat că așteaptă un punct de vedere din partea Comisiei de la Veneția și a Înaltului Comisariat pentru Minoritățile Naționale al O.S.C.E. asupra proiectului de lege
Agenda2005-17-05-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283615_a_284944]
-
despică Neputința mă irită...Timpul verdelui se surpă... XXV. LA MARGINE DE TIMP, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016. La margine de timp căzută Văd lumea toată în derută, Perdeaua clipelor de fum... Un naufragiu parcă-n ceață Se rupe firul scurt de ață... În mijlocul acestui drum... Deșertăciuni cu gust de miere Mi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum... Pământul tot de sub picioare Simt cum se crapă și mă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mai frumoasă, Când mă întorc din nou “acasă”! Senină-i zare și-al meu drum! Doar seva ce s-a scurs din mine ... Citește mai mult La margine de timp căzutăVăd lumea toată în derută,Perdeaua clipelor de fum...Un naufragiu parcă-n ceațăSe rupe firul scurt de ață...În mijlocul acestui drum...Deșertăciuni cu gust de miereMi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum...Pământul tot de sub picioareSimt cum se crapă și mă doare!Doar rugăciunea
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DE CE TACI? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului DE CE TACI? Oprește-te și privește-n jurul tău! Suntem într-un naufragiu, --ca o frunză pe apă-- alunecând în tăcere. Totul e gol în viața boemă. De ce taci? Spune-o vorbă și-mi ajunge. Nu pot nici să plâng. Doar o lacrimă îmi cade pe o pagină de dor.. Privesc în depărtare
DE CE TACI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384664_a_385993]
-
spiritual. Nu în zadar se spune că o persoană înzestrată cu această calitate reușește să te atragă din primul moment în care o întâlnești. Omul caută dreptatea și dacă o găsește se liniștește; este ca și cum ar fi scăpat dintr-un naufragiu. Evident că dreptatea este și cel mai de preț lucru al unei societăți, fără de care nu poate exista echilibrul în acea societate. Ar fi ... Citește mai mult „Dreptatea e ca sănătatea lumii.” - Nicolae IorgaCred că omul se naște cu simțul
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
spiritual. Nu în zadar se spune că o persoană înzestrată cu această calitate reușește să te atragă din primul moment în care o întâlnești. Omul caută dreptatea și dacă o găsește se liniștește; este ca și cum ar fi scăpat dintr-un naufragiu. Evident că dreptatea este și cel mai de preț lucru al unei societăți, fără de care nu poate exista echilibrul în acea societate. Ar fi ... XXV. BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
și necunoscuți, pierduți în mulțime, dar cu suflet, asemeni nouă... Așa a fost de când lumea și pământul și așa va fi până-n sfârșitul veacului, ce nu ne va fi dat a-l cunoaște pentru a ne feri barcă vieții de naufragiu pe coaste... Publicat de TĂUNUL (Marian Malciu), joi, iulie 26, 2007 Vine vremea... Curând va ninge peste lume real sfârșit... Cand va veni îl vom vedea pe cel cu nume izbăvitor, căci va sosi... Și s-o crapă văzduhul să
TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383634_a_384963]
-
la exterior. Deasupra acestora se dezvolta un al doilea nivel, Împărțit În cubiculumuri restrânse. Intrară În străvechiul impluvium, transformat În adăpătoare, pășind peste resturile pardoselii. Sub picioarele lor, o corabie Înconjurată de delfini negri sfârșea prin a le dezagrega În naufragiul ei secular, călcată de copitele cailor purtători de clienți. Iar În jurul fântânii, pe jumătate șterse de timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele șapte planete cu orbitele lor. Un Întreg zodiac În descompunere, care se Întindea pe toată suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbe nedeslușite. Pentru o clipă, crezu că era o halucinație și se Întoarse. Văzu, de dincolo de colțul străzii, un curios șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
purtând vălul, era absolut de nerecunoscut, Dante pătrunse În curtea interioară, Îndreptându-se către vechiul impluvium, transformat În adăpătoare pentru caii clienților. Străvechiul mozaic de pe pardoseală, o corabie Înconjurată de delfini, continua să se ruineze sub copitele animalelor, Într-un naufragiu fără sfârșit. De acum, doar umbra formelor de odinioară mai apărea ici și colo, printre porțiunile desfundate, unde buruienele creșteau În voia lor. Aproape că ajunseseră la scara din partea opusă, când un glas batjocoritor Îi răsună În urechi. - Oh, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]