414 matches
-
-se după închiderea fabricii Relaxa. Marea majoritate a acestora fac naveta cu trenul, orele când sosesc trenurile de dimineață și de după-amiază, respectiv 5,30 și 16,30, fiind considerate de vârf pentru circulația bicicletelor spre și dinspre gară. Câțiva navetiști utilizează însă microbuzele pentru drumul zilnic către locul de muncă. La intrarea în sat există gară (de fapt este o simplă haltă), iar trenurile care trec pe acest tronson de cale ferată fac legătura între București/Ploiești și Moldova. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
decât al celui la microbuz, însă acestea din urmă sunt mai frecvente. Se pot face abonamente la microbuz, prețul unui astfel de abonament lunar fiind de 650.000 lei. Bicicletele au reprezentat în trecut un mijloc tradițional de transport pentru navetiști, existând și un garaj pentru acestea, încă în funcțiune la gara Tomșani. Numărul de biciclete din acest garaj a scăzut proporțional cu restrângerea volumului de activitate economică din Ploiești care a determinat diminuarea numărului de navetiști, însă chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
tradițional de transport pentru navetiști, existând și un garaj pentru acestea, încă în funcțiune la gara Tomșani. Numărul de biciclete din acest garaj a scăzut proporțional cu restrângerea volumului de activitate economică din Ploiești care a determinat diminuarea numărului de navetiști, însă chiar și acum există acolo câteva zeci de biciclete în permanență. După expresia plastică a unuia dintre cei intervievați, înainte de 1990 erau atât de mulți navetiști încât „când se oprea trenul în gară, orizontul se înnegrea și suspensiile înălțau
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
restrângerea volumului de activitate economică din Ploiești care a determinat diminuarea numărului de navetiști, însă chiar și acum există acolo câteva zeci de biciclete în permanență. După expresia plastică a unuia dintre cei intervievați, înainte de 1990 erau atât de mulți navetiști încât „când se oprea trenul în gară, orizontul se înnegrea și suspensiile înălțau trenul câteva zeci de centimetri după ce se dădeau jos oamenii din tren”. În sat nu există o asociație agricolă, în general oamenii muncindu-și pământul în familie
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
hrană care nu pot fi ușor înlocuite prin mecanisme moderne, „urbane” de schimb, în Tomșani am întâlnit câțiva tineri care, având salarii relativ bune, au renunțat la a mai crește măcar un porc în propria gospodărie. De fapt, situația de navetist la oraș este incompatibilă, din lipsa timpului, cu o activitate solicitantă pe durata întregii zile, precum creșterea animalelor. Gospodăriile relativ înstărite dețin portofoliul de activități amintit mai sus, cu combinația de venituri corespunzătoare (salarii, pensii, agricultură, autoconsum). Pentru aceasta ele
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
oamenii, deși nu știu prea bine ce presupune integrarea, nu fac demersuri organizate să afle, simțind însă nevoia să fie ajutați în acest sens. Discută rar despre astfel de probleme pentru că „au altele pe cap”; cei care o fac sunt navetiștii care mai discută la serviciu despre astfel de lucruri. Cei care discută sunt cu preponderență bărbații de vârstă medie sau, în mai mică măsură, tineri cu un nivel de educație mai ridicat. Femeile cu un nivel de educație sub cel
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în vara anului 2000, a avut ecouri considerabile, pro și contra. Adrian Marino adunase la un moment dat peste cincizeci de recenzii și cronici, în presa scrisă și în mediile electronice, care ar merita cândva adăugate eventualei ediții a doua. Navetiști în Castalia. „școala” lui Noica : cultură și putere în România comunistă*tc "Navetiști în Castalia. „Școala” lui Noica \: cultură și putere în România comunistă*" La începutul toamnei lui 1983 a apărut în România o carte care avea să modifice timp
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
adunase la un moment dat peste cincizeci de recenzii și cronici, în presa scrisă și în mediile electronice, care ar merita cândva adăugate eventualei ediții a doua. Navetiști în Castalia. „școala” lui Noica : cultură și putere în România comunistă*tc "Navetiști în Castalia. „Școala” lui Noica \: cultură și putere în România comunistă*" La începutul toamnei lui 1983 a apărut în România o carte care avea să modifice timp de circa un deceniu dezbaterile din țară legate de cultură, politică și ceea ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
temă; cea mai interesantă mi s-a părut lucrarea lui Till Kinzel, Platonische Kulturkritik in Amerika. Studien zu Allan Blooms The Closing of the American Mind, colecția Studien zur Literaturwissenschaft, Duncker & Humblot, Berlin, 2002. Lista primelor aparițiitc "Lista primelor apariții" „Navetiști în Castalia. «școala» lui Noica: cultură și putere în România comunistă” a apărut în Studii culturale, 1, 2000, pp. 61-81 (efemerida editată de Fundația Culturală Română). A fost republicat, într-o versiune revăzută și cu un aparat critic prescurtat, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
n-a adus Times acasă. Incredibil cum știi cuvinte. Timp de câteva luni Wallace chiar practicase avocatura. Tatăl lui Închiriase biroul; mama lui Îl mobilase, chemându-l pe Croze, decoratorul. Timp de șase luni Wallace se sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins pe sofaua din piele. Atâta tot. Nu, și Încă ceva: descheia bluza stenografei și-i examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce-mi dau târcoale. Și-am tot sperat că n-o să mă mai doară pasul Când îl strecor pe străzi și printre oameni triști Că n-o să-mi mai hrănesc cu vorbe grele glasul Fără să-mi pierd iubirea printre navetiști. Însănătoșirea îngerilor (a opta coloană) La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Brahms. Îngerii, căutându-și pașii de odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau și ei la locul lor, În fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care EL dispăruse. La fereastra ei atîrnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este să îi încurajăm pe alți pui de ceva să nu se creadă loseri a priori, așa cum și noi am fi fost tentați cândva. Nu uita de vremea când pretindeai că ești magaziner ca să-ți crești standingul în comunitatea de navetiști spre Turda. Noi începem deja să mirosim a trecut. Până și tu, om tânăr, bărbat întreg și intelectual întreg, tocmai fiindcă refuzi cunoașterea întreagă și pretinzi că te pricepi doar la câte ceva. Și mirosim a trecut fiindcă fiecare este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
merit moral. În privința dreptului liber de circulație a vacii pe șoseaua națională, deep-ecology e mută. După cum se vede, scrisul nostru e tipic pentru înlocuirea bonjurismului cu helloismul. Așa am învățat noi în tranziție, când am sărit de pe scara autobuzului de navetiști pe cea a avionului. Satul meu, Mircea, nu era încă așa de hibrid proletar ca al tău. Dar era tot Evul Mediu timpuriu. Frumos, nimic de zis. Toate mirosurile lui mi-au rămas în celule. Cel de fân e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trecută În mersul autobuzelor? Poate fi o simplă coincidență! E drept că pe bărbatul care a coborât odată cu tine ai avut curajul să-l Întrebi depsre bătrânul Grințescu, dar explicația lui ți s-a părut nesigură, Înjghebată la repezeală; un navetist obosit care n-avea chef să stea de vorbă cu tine la ora aia În mijlocul drumului plin de noroi; ți-a zis și el ceva să scape de tine și a dispărut aproape instantaneu. Zisese: — Mergi așa pe ulița asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vai de mama lor. Pierdeau toată ziua cu drumul dus-Întors la oraș, cu orele de la școală și ajungeau pe la casele lor numai ca să doarmă. Pe urmă iarăși, trezit la cinci dimineața - autobuz-școală-autobuz-somn. Cam așa era programul de viață al unui navetist. Mulți nu aveau ce căuta În Învățământ: erau lipsiți total de talent pedagogic, țipau la copii și nu știau să explice. Una dintre ăștia era madam Lizi, a cu ouăle lui Tatapopii. Așa zisese chiar ea: „Foarte bune și proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
conflictul, așa că ăia n-au stat prea mult pe gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În zilele noastre. Nițel scrântit, cum am zis, omul ăsta, dar avea un suflet mare. Ceilalți navetiști abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții meteo neprielnice, parcă Îl apucau pe Dumnezeu de picior. Într-o iarnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târziu, nu? Nu, nu aș prefera. Doamne, nu. —Bine, sigur. Doamne, ce naiba spun? Prea târziu. — Sigur, repet în timp ce simt cum mi se învârte capul. Apăs butonul roșu ca să anunț șoferul că o să cobor, apoi îmi croiesc drum pe scări, împing navetiștii înghesuiți și nervoși și mă dau jos din autobuz. Gata. Acum sunt pe Baggot Street și trebuie să chem un taxi să mă ducă înapoi în oraș ca să mă văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă târâi dinspre Babadagul meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-i prea bine să-i stârnești dacă n-ai o armă. șase În trenul de opt, plin de moldoveni cu aer de rackeți, aglomerația ne-a îndepărtat pentru vreo patru ore. În sezon, cu toaleta tot timpul blocată, trenul de navetiști se transforma într-un veceu lung, nesfârșit. Băltoace de vin cu urină își fac drum pe culoar printre picioare, dacă-ți vine să vomiți depărtezi picioarele și-i dai drumu’, vrei să cobori - tragi alarma și cobori, exact ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se refugia timp de vreo trei zile la vreo plăcintăreasă de la Chimie. Cam atât le lua navetiștilor să-și găsească o cameră ieftină, cu pat și chiuvetă, la subsolul unei case din centru. Neapărat trebuia să fie în centru - nervii lor sensibili nu rezistau la tărăgănelile transportului în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ale precogniției... În fine: Mi se părea că merg, în dimineața prospătă de iunie, echipat cum se cuvine, ca pentru o drumeție montană premeditată, pe un traseu bătut și răs-bătut. În gara Slănicului de Prahova, cobor din trenul vetust, de navetiști și mă îndrept, la pas, înspre zona din dreapta munelui de sare numit Grota Miresei, pe drumul turistic marcat și betonat. Urc printre case tot mai rare și, de pe o culme cu livezi de pruni, o iau în jos, la vale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și din luna de dinaintea aceleia. Numai să nu se pornească ninsoarea și cu viscolul! Nu acum... Mă voi echipa cum se cuvine și voi porni în călătorie. Pe un drum bătut și răs-bătut. De dimineață, voi lua trenul vetust, de navetiști, până la capătul liniei, în gara veche a Slănicului. Voi coborî și mă voi îndrepta, la picior, înspre partea dreaptă a muntelui de sare zis Grota Miresei, pe drumul turistic betonat, apoi pe cel forestier, către Scurtești și către Steiul Grohotișului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe fruntea ta și nu prea te mai întîlneai în restul vieții cu nesiguranțe majore ! A, da, mai era loteria repartiției (poate singura mea „frică” de care îmi aduc aminte), care te așeza după niște reguli imprevizibile în trenul cu navetiști sau în tramvaiul cu oameni ai muncii din orașul natal - dar, la vîrsta respectivă, și asta semăna mai mult a aventură decît a angoasă. Și atunci ? — De cînd se pun ștampile pe ouă, m-am învățat să mă uit cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și știi care e culmea ?”, realizează fata într-un tîrziu. „Că și pe mine mă trage curentu’ ! O dată mi s-a umflat și o ureche din cauza asta...” îmi revin în minte zeci și zeci de scene din auto buzele de navetiști din timpul comunismului, cu treizeci de grade afară și oameni claie peste grămadă înăuntru, cărora le curgea sudoarea șiroaie. Dar n-ar fi deschis unul un geam ! Iar dacă, Doamne ferește, cuiva i-ar fi trecut prin cap o asemenea inițiativă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]