435 matches
-
Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te. Rănitul se mișcă și gemu. — Moare? — Luminează aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede rănile. Văzu cicatricele de pe piept, de pe șolduri și de pe coapse. Se aplecă din nou deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii. Îi apucă încheieturile puternice, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
priveau, înainte de idele lui ianuarie, ca pe oponentul și succesorul lui Galba. Se așeză lângă foc, cu o cupă de vin în mână; ridicându-și privirea, îl observă pe bătrânul așezat în fața sa, înfășurat într-o mantie neagră cârpită. Barba neîngrijită aproape că îi ascundea chipul. Ochii lui orbi, albicioși, erau fixați asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
patimile oamenilor, câte au existat, «niciuna din ele n‐a putut păta haina cea albă a femeii românce, ci ea a rămas tot curată și neprihănită». « și de unde vine aceasta, de la educație? Nicidecum! Educația femeilor la noi e atât de neîngrijită încât nici trebuie a 34 mai pomeni de ea. Vine de la natură, această învățătoare a lumii în toate; de la natură care a sădit în inima femeii acea dragoste de familie, acea abnegație de sine pentru a se consacra soțului, părinților
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de oameni În conversații pe mobil de trei-minute-sau-chiar-mai-puțin. Din moment ce acum nu putea fi vorba despre așa ceva, mi-am odihnit capul pe bucata de vinilin Împuțit, unde atâtea alte capete unsuroase, nespălate, pline de ulei, năpădite de păduchi și În general neîngrijite se odihniseră Înaintea mea și am Închis ochii anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un bărbat - sau chiar de o prietenă proaspăt logodită - când exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
privirea mi-a căzut pe o casă care pare că nu prea are stăpân. Nedumerit, îl întreb pe călugăr: A cui o fi această casă, părinte? Mie tare mi se pare că a cam fost părăsită. Nu-i părăsită, dar neîngrijită sigur este...Ca să ne dumirim, amintește-ți ce scrie în zapisul lui Palade Radomeschi din 10 august 1716 (7224). Nu știu de ce, dar prin minte mi-a trecut repede zicala: „Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere”. Eu însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit. Eva scrută locul cu privirea de lângă salcia plângătoare și tocmai se pregătea să-și părăsească adăpostul, când ferestrele franceze se deschiseră și un bărbat ieși pe terasă cu un binoclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
neînsurat. Strângând încă la trupul ei firele de iederă, Eva traversă curtea și se apropie de ușă - adică, evident, de ușa bucătăriei - și ciocăni. Nu-i răspunse nimeni. Se duse până la fereastră și se uită înăuntru. Bucătăria era mare, vizibil neîngrijită și avea toate semnele caracteristice existenței unui burlac. Eva se întoarse la ușă și bătu iarăși, întrebându-se ce să facă acum, când auzi sunetul unui vehicul care venea pe drum. Eva ezită preț de-o secundă și apoi apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa ceva? Probabil a desfăcut-o ea cu privirea. Cred că mi-a făcut farmece, vrăjitoarea. Hopa, spun eu râzând jenată. Mă privește cu răceală și îmi dau seama că o să fiu mustrată degeaba. Nu există nici o scuză pentru un aspect neîngrijit, începe hoașca. Nu trebuie să subliniez că... —Mă scuzați. Eu și Față-de-șarpe ne întoarcem simultan. Zâmbim amândouă și sper că zâmbetul meu arată ceva mai sincer decât al ei. Bărbatul înalt, de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un costum bine croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa. Mă atrage ca un magnet. Oricât aș Încerca să mă concentrez asupra căruciorului pe care se află ceaiul, nu reușeșc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îți dădeai seama imediat că nu mai avea mult de trăit. Cu greu mai distingeai urme de viață în acel trup vlăguit. Arăta ca o casă dărăpănată, golită complet, care nu mai aștepta decât să fie demolată. În jurul gurii, barba neîngrijită crescuse asemenea buruienilor. A, deci barba mai creștea chiar dacă viața era pe cale să se stingă, gândii eu. Midori l-a salutat pe bărbatul solid, între două vârste, care zăcea în patul de lângă fereastră. Se pare că individul nu putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chiar și bărbuța lui Patrick, deși, dacă mă uitam mai atent, a ăstuia era ceva mai deasă. Ochii negri, mari și blânzi, semănau cu ai lui Patrick, dar erau mai rotunzi și mai întunecați. Din păcate, tipul avea un aspect neîngrijit. Patrick se îmbrăca mereu neglijent, dar nu arăta slinos. Individul acesta parcă nu se spălase de câteva săptămâni bune. Vreun student, probabil. Era cu o tipă, iar prezența ei m-a făcut să simt șocul și mai puternic. Toată situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi explică Finn. Și, cel mai important, are gust de limonadă, zic eu. Mai este, dacă vrei. Am o mulțime. Iau o gură de suc și privesc grădina. Acum, că mă uit mai atent, mă gândesc că e totuși cam neîngrijită, dar e uluitoare. E splendid, Finn, îi zic, arătându-i grădina. —Vanessa se supăra pe mine fiindcă nu voiam să tai iarba și să îngrijesc pomii... zice el. — Păi, cam avea dreptate. Finn se strâmbă. Nu începe și tu... Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar ca să-și ducă rolul până la sfârșit, se stăpânește cu greu. — Poftiți înăuntru domnișoară! Intrând în curte,Teofana aruncă o privire parcă să cuprindă totul. Casa este aceeași, dar vremea și-a lăsat amprentele. Florile sunt mult mai puține și neîngrijite.Intrând înăuntru,simte grea povara amintirilor. Sunt poftiți în camera din față unde era pregătită masa. —Aveți multe camere?întreabă Teofana așteptânduse să fie poftită să le vadă ceea ce dorea cu nerăbdare. — Mergeți să vedeți.Până atunci noi vă așezam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ieșind de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț, da’ era și aia tare neîngrijită. Țigănie, ce mai, ca-n tot Bucureștiul ! Mizerie, curățenie, îngrijit... Această viziune urbanistică de gospodine îmi trezește amintiri, îmi evocă alte scene și păreri similare... Nimic nu rezumă mai bine românitatea domestică decît îngrijitul. Cel puțin aceasta este concluzia unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
reluă după o pauză, în curând va trebui să fii evacuat de aici. - Păcat, spuse. Mă învățasem... și-mi plăcea. - Am fost sfătuit să începem deja camuflarea dumitale. Deocamdată, îți lași să-ți crească mustața, cât mai groasă și mai neîngrijită. Mi s-a spus că vor încerca să-ți modifice figura, evident. Îmi închipui că îți vor vopsi părul, îți vor schimba coafura, în așa fel încît să nu mai semeni cu fotografiile care au fost desigur luate în ultimele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbucnit chiar în creștetul capului. Nu știu. Se bănuiește însă că experiențele de electrocutare vor fi făcute cu deținuții politici. Și crima aceasta trebuie cu orice preț evitată... Își lăsase să-i crească mustața, așa cum i se spusese, groasă și neîngrijită. - Modificarea figurii va avea loc mai târziu, îi spuse în seara de 25 septembrie. Își stăpânea greu emoția. - Chamberlain și Daladier sunt la Munchen, spuse intrând. Totul se poate întîmpla de la o zi la alta. Cei care se ocupă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se potolească ! E întuneric în hall, dar întunericul, penumbra nu mă incomodează. Este atât de urâtă lumea în plină lumină ! Și mai ales la noi, când vezi vitrinele așa fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio grijă pentru parcuri, pentru verdeață... Și, dacă într-un loc se plantează iarbă, trec peste ea ca animalele, ca turmele necuvântătoare... Și copacii vechi, care ar mai împrospăta aerul plin de praf, copacii vechi, fără niciun motiv îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta e de fapt o sală cam neîngrijită, zugrăvită într-un verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive simple: ceai, limonadă, batoane de șocolată, sendvișuri și, firește, (în mod absolut gratuit) faimoasa apă minerală. Izvorul tămăduitor țâșnește pe gura de metal a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
datorită lipsei de importanță a localităților nu este prea traficată. Zona este plină de copaci și viță de vie și mă tot întreb ce fac francezii cu atâta vin. Ajung la Bras după două ore de mers. Biserica veche și neîngrijită este închisă, așa că după o scurtă pauză îmi reiau drumul spre Saint Maximin, unde ajung înainte de amiază. Până acum, aceasta a fost distanța cea mai scurtă parcursă într-o zi. Mă impresionează zidurile vechi, înalte, din piatră din apropierea bazilicii dedicate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prăpădească la douăzeci și opt de ani de nefrită, singura dintre surori care n-a ajuns la vârsta de șaptezeci de ani; ca să nu mai spun că cea mai în vârstă, Margareta, a murit la nouăzeci și doi de ani. Curtea era neîngrijită, plină de bălării, iar printre bălării se plimbau și ciuguleau păsări de curte găini și curci. Toți considerau situația un provizorat detestabil și nimeni nu mișca un deget pentru ca lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau lor înșiși. Cei care se ocupă cu distrubuția și procurarea unor astfel de substanțe aproape că își pierd umanitatea, pentru că îi aduc pe cei slabi în pragul comiterii de nelegiuri. Consumatorii de alcool devin în timp irascibili, subordonați viciului, neîngrijiți, nepăsători. În timpurile străvechi, cei care consumau vin în exces o făceau și sub convingerea că acesta îi îmbărbătează, anulându-le sentimentul de frică. Unele varietăți de droguri au capacitatea de a mări artifical masa musculară, motiv pentru care unii
Drogurile, tutunul şi alcoolul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Mocanu Radu-Pavel () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1914]
-
poleții. Școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și dormeam într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
e un oraș interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunțat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se îmbată pentru a-și pierde memoria, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]