462 matches
-
noapte, să pășească împreună cu Doina, vecina lui blondă, a cărei frumusețe o ignorase pur și simplu până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe care el, Albert, a avut neșansa să-l găsească cine știe de unde și cum. A oprit-o în dreptul porții, cu glas șoptit, care s-a pierdut repede în întunericul nopții: - Doina... - Ce este?.. Șoapta de răspuns, chiar dacă exprima o întrebare, avea aceeași tonalitate, astfel încât lui Albert
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
împrejur, amintindu-ți de locul ferestrelor și al ușilor. Stâlpii par a se fi prins în horă și chiar așa și este; rezistența construcției a sporit. Continui să bați lațuri și totul pare a deveni un schelet uriaș. Dacă ai neșansa ca prin apropiere să treacă cumva vreun academician doctor-inginer sau careva înhăitat cu acesta, visul de a avea propiul tău acoperiș deasupra capului îți va fi spulberat căci, ei nu te-ar vedea decât reconstituind scheletul vreunui mamut și categoric
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
unui adolescent nu are margini. Trebuia să prindă macăr ultima oră din acea zi, mai ales că era ora d-nei Iacobini. De servietă nu mai avea nevoie. Trebuia să alerge degrabă, direct la tramvai, căci altfel ar fi putut avea neșansa unei noi confruntări cu dl. Constantin. Fugea ca un nebun, mâncând pământul. Își închipuia că picioarele îi sunt arcuri și că fiecare atingere a acestora cu pământul îl va propulsa cu și mai multă forță spre înainte. Își închipuia că
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
luminează calea și apar, ca din pământ, noi miracole. Știe că viitorul este în om, dar trebuie să cunoști calea, să mergi drept pe magistrala vieții, ca să ajungi la un alt pământ, pe malul celălalt. Își ia repede ochii de la neșansele ivite în drumul său, considerând că, oricum, acestea se topesc în magma timpului. Reîntâlnirea din vara aceastui an, 2016, cu medicul Nicolae Bulumac, mi-a dat o stare de fascinație prin modul admirabil cum a însumat în munca sa speranțele
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu fiecare vizită de seară pe la verișorii mei decurgea la fel. Dacă aveam neșansa ca lea Florica să întârzie a pune masa sau eu mă înființam la ei prea devreme, maică-mea, care-mi prinsese obiceiul, venea de îndată la gardul din spatele curții, care despărțea goaspodăriile noastre, și striga cât o țineau plămânii, întinzându
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
o licărire a aprecierii făcută de președinte, cu ceva timp în urmă, s-ar fi conformat întocmai. Dacă ar fi izbucnit într-un potop de vorbe dând naștere unor discuții aprinse ar fi avut, foarte probabil, câștig de cauză. Spre neșansa lui s-a abținut dar nu pe deplin. Atunci când urma să-și treacă numele, înainte de semnătură, a scris „ Hârțogar, Al Bert ” după care a semnat hotărât. - Așa da ! Satisfacția inginerului, căruia nu i-a trecut prin minte să verifice înscrisul
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
materia, eu o iubesc, constat că o iubesc, și atât. Ceva în mine îmi spune că este bine s-o iubesc. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și o iubesc, și această iubire o pun în operele mele. Atât. Dar asta a fost fie neșansa noastră, fie șansa... Un artist, un artist este ca un topor, el este tăișul, și partea aia de fier, iar coada este filozoful. Nu există artist pur, cât am stat eu și mi-am muncit mintea. Și-n mine este
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
era această țară acum aproape o sută cincizeci de ani, adică așa cum nu ai mai avea niciodată prilejul să o vezi? Nu te cuprinde oare o plăcută senzație că ai călătorit în timp, iar ceea ce tu afli acum are, probabil, neșansa de a fi din ce în ce mai puțin cunoscut în viitor!? Poate da, poate nu, însă fascinația scrierilor cu acest subiect rămâne și nu numai pentru fericita perioadă a primei tinereți. Prin urmare, atunci când am primit cartea „Cipru, corolă de lumină vie”, a
CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345586_a_346915]
-
puțin armonioase, așa că eu doar am încercat să descîlcesc acțiunea, care nu este, pînă la urmă, prea complicată, ba chiar este lineară, aș putea susține! În „Urma sângelui întunecat”, Editura PERPESSICIUS - BUCURESTI „El-Coyote este un justițiar, un suflet chinuit de neșansa de a se fi trezit într-un orfelinat părăsit de Dumnezeu.” și iată de ce: „Începe partea poetică. Mama lui Cosette a murit, mama Marucăi zace în închisoare, nevinovată, bătrîna bunică numără gîndacii de pe pereți!” Și apare personajul cheie, în jurul căruia
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
fiind, în grabă ai vrea să crești, Să știi a lumii taine, să-nveti și să iubești, O viață întreagă mereu înfrunți destinul Și el piedici îți pune în cale cu duiumul. Norocul îți oferă drum drept spre-nalte piscuri, Neșansa te coboară în negrele abisuri. Nimic nu-i întâmplare, e totul drămuit Urmezi în viață drumul ce ție ți-e sortit. Așa că tu înfrunta a vieții tale valuri Și lupta pentru vise și mori pentru idealuri. Mereu alergi în viață
MĂRGELE DE STICLĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355947_a_357276]
-
chiar dacă pasivă, prin viața și activitatea lor, indiferent de resortul care îi susține ori scoate la suprafață, participă la făurirea unor acte istorice. Abia când evenimentele își pierd din incandescența lor, ei își dau seama că au avut șansa/ori neșansa de a participa la un eveniment care le-a schimbat, fără doar și poate viața. Și că acest eveniment devine pentru ei, un reper important, un prag trecut, fie cu ușurință, fie mai anevoie, în funcție de datele fiecăruia. A fi contemporan
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356784_a_358113]
-
povestea că oamenii trăiau într-un al șaptelea ciclu și că nu mai reușeau odată să iasă din tiparele gîndurilor lor negative și porniseră iar pe un drum greșit în urmă cu vreo douăsprezece mii de ani și că aveau neșansa să nu dispună de o memorie a adîncurilor istorice, iar ce se mai țesea din legende erau adevăruri greșit interpretate, ce îi înfricoșau pînă în adîncul sufletului ... De unde știa ea toate astea?! se întreba el, dar durerea de la genunchi era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
unei astfel de lucrări de amploare a căpătat contur mai cu seamă că se împlineau 1750 de ani de la atestarea documentară a acestei așezări. Inițiată, redactată în mare parte și propusă pentru editare încă din 1974, monografia aceasta a avut neșansa de a nu vedea lumina tiparului timp îndelungat, de trei decenii, din cauze care vor fi relatate în cele ce urmează. Pentru a nu se irosi rezultatul unui mare volum de muncă, la care trudise un colectiv extins de autori
MONOGRAFIA MUNICIPIULUI DRĂGĂŞANI ŞI ISTORIA TIPĂRIRII EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356950_a_358279]
-
când ne întreba „Ce vrei să te faci?”. Mi-a plăcut foarte mult medicina și doream foarte mult să mă fac medic. Am învățat foarte bine. Dar a venit examenul de admitere la facultate și în primul an am avut neșansa să cad la câteva sutimi. A fost un an foarte greu, un moment foarte greu, în acel an când nu am intrat la facultate. A fost un moment de zdrobire a inimii mele și a ființei mele. Am plecat în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356618_a_357947]
-
vreo cinci ani. Cele două persoane păreau să existe dintotdeauna pe acele trepte. Făceau parte din peisajul diurn. Aproape că ar fi părut nefiresc să nu le vezi acolo. El-Coyote se opri...” El-Coyote este un justițiar, un suflet chinuit de neșansa de a se fi trezit într-un orfelinat părăsit de Dumnezeu. “Ritualul” semințelor și al banilor se repeta identic în zilele când El-Coyote venea la sală. Bătrâna țigancă și nepoata umpleau, poate, un gol în destinul lui. Iată explicația: Din
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
era să-și apere „sărăcia și nevoile și neamul”, adică să-și afirme statornicia pe aceste meleaguri îndelung jinduite de străini. „Am fost și-om fi” nu numai că s-a dovedit mai tare ca cele trei imperii proptite de neșansa istorică și geografică în coastele Principatelor românești (ele au dispărut, România a rămas), dar ilustrează și deplina încredințare a românilor că evenimentele istorice se derulează în conformitate cu planul și vrerea divină, altfel spus că dreptatea dumnezeiască face de râs orgoliul agresorului
ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369046_a_370375]
-
la fel de mult sau chiar și mai mult de atât (pentru că vom avea la dispoziție atunci nu un număr fix de minute, ci o eternitate întreagă - netimpul divin, cum îmi place mie să-l numesc), despre ceea ce am avut șansa sau neșansa de a trăi în anii ce ne-au fost îngăduiți, Aici, printre umbrele înghețate ale acestui Pământ. Nu știu, drept să vă spun, în ce fel de ecuație ați închis Domnia-Voastră, la final, Viața, dar sigur este una care vă
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
și Flori veninoase (epigrame). Și, spune-se, avea și alte manuscrise, al căror conținut va rămâne pentru totdeauna un mister. De ce? Pentru că autorul Ion Pena, în decursul celor 33 de ani pe care i-a petrecut pe pământ, a avut neșansa de a înfrunta (la propriu și la figurat) cele două valuri de extremism ale secolului trecut. Fascismul și comunismul. Și dincolo de talentul său literar, Ion C. Pena mai avea o calitate, rară pentru un scriitor: coloană vertebrală. O moralitate care
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
familia locuim în Portugalia, într-un mic orășel (fost sat de pescari, odată) cu oameni liniștiți, modești, lipsiți de prejudecăți etnice, oameni care dau atmosferei acel puls regulat și calm, ce te-ndeamnă la activități boeme și visare. Am avut neșansa de a avea unele probleme de sănătate și, în acest context, șansa de a cunoaște starea de umanism a acestor oameni, simpli și idealiști. Pragul cel mai dificil de trecut, pentru mine, a fost și rămâne cel al sentimentului expus
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]
-
un exilat? Elena BUICĂ: Răspunsurile depind de mulți factori: de țara pe care ai ales-o, de departarea până la ea, de temperamentul și educația fiecăruia. Se mai ia în calcul și vârsta și nu de puține ori, de șansa sau neșansa care îți iese în cale, ca să enumerăm doar câteva din cauzele care pot face diferențe substanțiale. Dar indiferent în ce țară te-ai afla, începutul are câteva trăsături comune covârșitoare. Ca să-ți câștigi existența, în Canada, ți se impune experiență
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
a stat acolo circa 10 ani, apoi a revenit în țară. Familia lui a trăit la Săliștea Sibiului, iar el a fost înmormântat tot acolo. Tatăl meu a plecat la copii in Canada. Cum a sosit, a avut o mare neșansă. E probabil primul din neamul nostru care e înmormântat altundeva decât acasă. Mi se pare un fapt semnificativ. Noi aprindem mai des o lumânare la cimitirul Mount Pleasant din Toronto decât la cimitirul din Săliște, unde sunt toți ceilalți, de
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353452_a_354781]
-
ceva pe suflet! Genitorii mei, rămași la stadiul de îndrăgostiți și la maturitate, n-aveau ochi decât unul pentru altul; pe mine m-a crescut Buna, o vecină singură, nefamilistă, ce devenise la pensie bunică-surogat! Ei îi spuneam toate neșansele, chiar și cele de suflet. Dar zi-i mai departe, zi-i! -În fine, speram să revin la ai mei cu aparențe cât mai aproape de firesc, să ne bucurăm împreună de șederea la mare ce fusese programată încă din primăvară
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Articolele Autorului RADU TUDORAN S-a născut în localitatea Blejoi, județul Prahova, la data de 8 martie 1910 Radu Tudoran, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, fratele lui Geo Bogza. Acolo, la Blejoi, poposise tatăl său, un om urmărit de neșansă în viață, căutându-și un rost pentru familia sa alcătuită din 4 copii; Radu Tudoran va culege primele impresii pe care peste 6 decenii le va topii în romanul cu care a deschis ciclul "Sfârșit de mileniu", "Casa domnului Alcibiade
RADU TUDORAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354247_a_355576]
-
conform documentelor, da' cinci la sută din câte avem noi acu' face aproape unu'! Fumul de țigară se opri în gâtul tovului și-i provocă o tuse convulsivă. Se calmă doar când îi trăsni două palme bietului Iftode care avusese neșansa să-și aducă aminte de matematică într-un moment marcat de o uriașă încărcătură politică. - Bă, tu mă bagi în mormânt! Da' până atunci te bag io la chițiboiaca să-ți treacă de glume cu linia partidului! Bă! Zice partidu
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
din 1989, osemintele. A murit la Estorial, în vârstă de 59 de ani, la 4 aprilie 1953. „Regele Carol al II-lea”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României, în cartea „Regalitatea, astăzi” un suveran erudit și inteligent, a avut neșansa de a fi la putere exact în același timp cu Hitler și Stalin, în tragicii ani 1930, și a reușit, uneori împotriva unor realități catastrofale, să construiască un puternic sector industrial românesc, să încurajeze o înflorire culturală, științifică și diplomatică
REGELE CAROL AL II-LEA FILE UMBRITE, UNEORI CHIAR ÎNTUNECATE, DAR ŞI LUMINATE, DE ISTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353233_a_354562]