433 matches
-
pasiune în tot ce făceau, acea totală dăruire acestei nobile profesiuni în care, asemenea slujitorilor altarului, cei lipsiți de har sunt tot de prisos? Fire voluntară, energică, harnic și devotat slujitor al școlii, profesorul MIHAI ALEXANDRU se bucura de un neștirbit prestigiu de educator, fiind preferat de autoritățile vremii pentru pasiune și perseverență, regăsite în toate întreprinderile sale. Era un „manager” iscusit, fără măcar s-o știe. Privindu-l cu ochii inocenți ai copilului de odinioară, respectul pe care i-l
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
au devenit maturi și responsabili, bine integrați în viața socială și gata să lupte cu greutățile, convinși că dacă vrei învingi. Așa se explică respectul adânc și admirația fără umbre, pe care cei ieșiți de pe băncile acestei școli le păstrează neștirbite. Și dacă iubirea mișcă soarele și celalelte stele, cum să nu îndrepte aceste suflete de copil un gând de recunoștință pentru cea care le-a fost ca o adevărată mamă? Această școală a renăscut prin vrednicia ei; a dovedit o
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
în familia mea de proveniență, numeroasă și cu mijloace modeste de trai, s‐ a înfăptuit o educație aleasă, orientată de o pedagogie a bunului simț, o pedagogie a dragostei și a exigenței iscusit îmbinate și măsurate, o pedagogie a cinstei neștirbite și a muncii. Pentru onestitatea și trudnicia lor, pentru inestimabila avere sufletească pe care mi‐au transmis‐o, pentru povățuitoarele lecții și modele de viață pe care mi le‐au oferit, le sărut mâinile înțelepților mei părinți și mă închin
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spre răul lor dacă nu se duc nici la ore, că s-au lins pe bot de bani de buzunar și de ieșit în oraș, și tot așa, lasă-i și lasă-i, păstrându-ți cumpătul și mila, și iubirea neștirbite de zbieretele lor, lasă-i să facă ca toți dracii, să se bată ca să se întărească pentru viața grea de afară, fiindcă aici, de bine, de rău, au un pat și un castron cu fiertură și înlesnirea asta de ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau trebuie exploatat cu Încetul... Iar direcțiunea secretă a Templului, căreia de-acum toți Îi recunosc existența...” „Toți?” „Desigur. Nu-i de crezut că un ordin atât de puternic ar fi putut supraviețui Îndelung fără existența unei reguli secrete”. „Argumentu-i neștirbit”, zise Belbo, aruncându-mi o privire piezișă. „De aici”, zise colonelul, „și concluziile, tot așa de evidente. Marele maestru, desigur, face parte din consiliul director secret, dar el trebuie să fie doar acoperirea exterioară a acestuia. Gauthier Walther, În La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acestuia aceeași expresie de încordată, îngândurată anxietate. Își mută privirea spre fața palidă, calmă a lui William Eastcote, așezat în fața ei. Eastcote îi zâmbi. Tăcerea respira prin exalări prelungi, lente și mute, în ritmuri și mai lente, adânci, părând de neștirbit în profunzimile ei, de parcă, în curând, toți cei de față aveau să se oprească de tot, să ajungă, poate, la o moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pălăria lui Greg. Le ridică, ieși în stradă și trânti ușa după el. După câțiva pași, se opri în tăcerea străzii iluminate de felinare. Rămase locului, așteptând cu groază să audă un înfiorător țipăt de moarte. Dar tăcerea rămase neștirbită. — Haide fetițo, poți să ieși de după pian. Diane se ridică și făcu un pas. George se așeză pe canapea, scoase o scrisoare din buzunar și începu s-o citească. Îi spuse: — Vrei să-mi dai ceva de băut? Diane îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
începu să urce spre islaz. De acolo se vedeau pietrele Inelului din Ennistone proiectate pe orizont, așa cum sunt reproduse pe cărțile poștale ilustrate. George porni spre Inel. Dincolo de pietre, cerul strălucitor al asfințitului de vară părea să vibreze de albastrul neștirbit al fericirii pure. George se simți scuturat de un hohot de plâns. Începea durerea: o simțea răspândindu-se în el, durerea mutilantă, sfredelitoare, a remușcării. Și începu să se roage: „Fie ca să mor acum, fie să mor, fie să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest lucru, ai înțeles că nu există Dumnezeu. Cine are nevoie să vadă realul și adevărul, să se uite la aceste pietre, la această pâine, la izvorul de apă limpede, la valurile mării, la orizontul acesta cu linia lui pură, neștirbită. Percepeți cu puritate, și atunci lumea spirituală și cea materială vor deveni un singur tot vibrant. (Acesta este adevărul care mi s-a relevat la Delphi.) Forța menită să ne salveze sufletele este infinit de simplă și infinit de la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
momentul să-mi arăt... erudiția. Sărmanul dascăl s-a văzut silit să adauge: ― Trebuie să știi, Petrican, că aici eu nu predau cursuri universitare. Era o punere la punct care îl salva. Cu toate astea, triumful meu rămase în picioare, neștirbit. În recreație, am surâs superior colegilor care s-au strâns cerc în juru-mi ca să mă felicite pentru "știința mea". Vorbind de profesorul nostru, le-am declarat cu toată obrăznicia: ― Habar n-are de istorie! Astfel de scene se repetaseră și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o face cu naturalețe. Nu se numără printre acei bărbați care cred că, făcând asta, se lipsesc pe ei înșiși de ocazia de a-și da măsura în carieră, nu e obsedat să lase, cu orice preț, o amprentă de neștirbit a marelui său eu. Își dorește succesul profesional și muncește pentru asta. Dar nu ne aruncă pe noi în gura ambițiilor sale. Nici nu e preocupat să-și întrețină imaginea de măreție masculină. Starea de gravidă își reintră în drepturi
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
a determinat această punere în scenă a împrejurărilor. Fire hipersensibilă, Ladima se simțea rușinat de iubirea înjositoare, pentru vulgara Emilia și împrumutase cei 1000 de lei pe care-i pusese în buzunar, astfel ca demnitatea lui de om să rămână neștirbită, fiind unica lui mândrie în viață, singurul ideal: " Aflat într-o stare de deznădejde cumplită, Ladima n-a găsit înțelegere la nimeni, nici măcar la cei pe care-i credea prieteni: Toate acestea sunt relatate în "Epilogul I". Fred își continuă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
excesului de căldură. La umbra storurilor mari, candidații la hrană își așteaptă rândul pe marginea străzii care trosnește din cauza soarelui. Dacă restaurantele sunt invadate, se întâmplă doar pentru că astfel se simplifică pentru mulți problema aprovizionării. Dar teama de contagiune rămâne neștirbită. Consumatorii petrec minute lungi ștergându-și cu răbdare tacâmurile. Nu de mult, unele restaurante afișau: Aici tacâmurile sunt opărite". Dar încetul cu încetul au renunțat la orice fel de publicitate fiindcă clienții tot erau siliți să vină. Clientul, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apoi se ridică În picioare. — Cred c-am să merg la o plimbare. Mă Întorc la prânz. O strânse de braț. Am nevoie de-o plimbare, doar atât. Se uită În depărtare peste acoperișurile orașului. Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar fi mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și-aceasta din simplul motiv că tu, creștin autentic, Îl afirmi pe Dumnezeu Încontinuu, În vreme ce politrucii din editurile actuale Îl neagă cu diabolică perseverență ca foarte devotați discipoli ai lui Satan ce sunt. Ca lucrarea aceasta-ți excepțională să rămână neștirbită, chiar nepătată, se impune cu necesitate și absolut obligatoriu să-ndepărtezi dintr-Însa tot ce-ai scris despre așa-zisa „bruta brună” și În apărarea de acuzația de misticism pe care i-o aduc lui Ion Barbu toți cei ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că va fi iubit mai puțin, că va trebui să Împartă jucăriile cu noul născut și altele cam de același fel și, În consecință va simți că a apărut un «concurent» cu care va trebui să «lupte» ca să-și păstreze neștirbite acele avantaje de care se bucura pînă la apariția acestuia. Și va fi din ce În ce mai convins de asta, cînd va vedea că părinții acordă o atenție mai mare celui nou născut. Pentru că de multe ori copilul nu Îndrăznește să-și manifeste
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ele nu trebuie decretate; oamenii nu au nevoie de o lege pentru a fi determinați să facă un profit. În altă ordine de idei, acest punct de vedere înghite și întunecă mult ideea de fraternitate. Să-i lăsăm sacrificiului caracterul neștirbit, care este conținut în aceste cuvinte: Sacrificiu voluntar determinat de Sentimentul fraternal. Dacă faceți din fraternitate o prescripție legală, ale cărei acte ar fi prevăzute și făcute obligatorii de Codul industrial, ce rămâne din această definiție? Nu rămâne decât un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dovada că, în ciuda restriștilor nesemnificative ale unui destin care ne ținuse departe unul de altul, eu eram un tată minunat și cu drepturi depline, care, iată, se întrupa în cele din urmă descinzând direct din cerul transcendental al unei paternități neștirbite, dintr-o relație care ne preceda și care exista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în fața altuia. Dar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese relegat în idealitatea lui suspectă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care era Elenco Manu, în popor fiind cunoscută de către localnici până foarte târziu cu numele de „cucoana Mănoaia”. Ea a dat dovadă de pricepere, energie și perseverență, pentru buna stăpânire și administrare a averii atât de ușor dobândită, păstrându-o neștirbită până la decesul ei, survenit în 1875, la respectabila vârstă de 85 de ani. Ba mai mult, încă înainte de 1817, pe când era „postelniceasa Elinco Mavrogheni”, profitând de înrudirea soțului său cu domnitorul Scarlat Alex. Callimah, căci doamna Smaranda, soția domnului Moldovei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unind diferite elemente de legendă și baladă, acreditându-se și ideea că la desăvârșirea lui au colaborat, în fapt, mai mulți poeți. Se știe că el modifică adevărul istoric al faptelor, exagerând episoadele sângeroase pentru ca "gloria viteazului suveran să rămână neștirbită". Ce s-a întâmplat însă cu această glorie și cât a mai rămas din ea în poemele umaniștilor italieni, vom vedea în continuare... Până să apară prima capodoperă cultă de gen, parodia "era în aer, în clipa în care instituția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
între diferiții soldați creștini. În unele acte ale martiriului soldaților întâlnim mărturia de credință a unor soldați creștini care, la momentul oportun se apropie și cu riscul vieții, îl întăresc pe cel condamnat să moară cu curaj, păstrându-și credința neștirbită. O altă situație ce reflecta îndatorirea soldaților creștini o întâlnim în asistența pe care aceștia o ofereau camarazilor de aceiași credință în închisori, anterior judecății. Această asistență era comună în toată Biserica. Putem vorbi și despre inițiativa unor episcopi de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care Sfântul Niceta o recomandă fiilor săi duhovnicești ca pe o pavăză care îi va apăra împotriva celor care îi îndeamnă spre învățături greșite. Sfaturile pe care Niceta le dă credincioșilor săi, privind atitudinea lor practică pentru a păstra neștirbită credința în Treimea Sfântă sunt pătrunse de dragoste pentru pace și unitate, elemente de bază ale ecumenicității patristice dar și ale ecumenismului actual. Unitatea Bisericii se arată și prin credința în unitatea de ființă a Tatălui și a Fiului și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de faptul că predestinaționismul Fericitului Augustin n-a fost acceptat oficial decât de Biserica reformată, au susținut acest predestinaționism mai departe de-a lungul istoriei Sfântului Cassian. Această polemică n-a putut să umbrească autoritatea sa duhovnicească, care a rămas neștirbită. Iar în vremea noastră, problema importanței operei Sfântului Cassian pentru spiritualitatea creștină i-a dat un nou avânt, discuțiile asupra originii sale arătând o activitate absolută a spiritualității Sfântui Cassian pentru teologia creștină universală. Sub formă de sentințe monastice, traduse
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]