558 matches
-
creatoare a lui Mihail Sadoveanu există o falie între operele tinereții și cele de maturitate. De la Hanu Ancuței - operă de răscruce - până la Creanga de aur, Ostrovul lupilor sau Divanul persian, imaginarul sadovenian ar evolua pe un traseu conducând lent, dar neabătut, de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
moment dat, vaga senzație că băncile, catedra, fruntașii comuniști aliniați pe perete, gata de marș... totul se învârtea în jur, ca la „roata norocului”... ritmat... „Tră-ias-că...tră-ias-că!.. Stă-pân... pe ...destin e..! ... Cu un nou imn, în marș „triumfal”, Republica pășea neabătut pe drumul înfăptuirilor „democratice”,călcând peste cadavre... semănând întuneric și groază... Capitolul VIII ÎN ȚARA ASTA, SUNT PREA MULTE COZI DE TOPOR... În prima sâmbătă, după Bobotează... A doua zi era Duminică și, deșteptarea se prelungea cu o oră.. așa că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Este interesant că Ceaușescu a creat, la rândul său, un șantier al tineretului, cu caracter concentraționar (păzit de forțe M.I.), atunci când a inaugurat lucrările la noul Canal Dunare-Marea Neagră, două decenii mai tarziu. Semn că reeducarea prin spălarea creierelor continuă, neabătut, în România. 2. EXPERIMENTUL "STATIILOR-PILOT": 25 DE ANI DE EXPERIENȚE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA "OMUL NOU" La mijlocul anilor '60, Ceaușescu a declanșat un experiment care urma să conducă la crearea, pe cai științifice, a ceea ce el numea omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
puțin de vorbă cu Cel de Sus. Poate pentru ultima oară. Cine știe? Doamne, știi cât de mult Te iubesc, cu câtă frică și cutremurare am pășit întotdeauna pragul sfintei Tale biserici, cât de mult m-am străduit să urmez neabătut îndemnurile și sfaturile Tale. Ai spus că nu avem dreptul să judecăm, că Tu singur ești îndreptățit să-i pedepsești pe cei care au încălcat poruncile Tale. A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti... (Romani 12:19) Bine, Doamne, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-lea; venit din Franța și naturalizat român, el a fondat Învățământul medical și a organizat serviciile sanitare românești. Bucureștiul este și un oraș cultural. Încă din secolul al XIX-lea, bucureștenii s-au pasionat de teatru și tradiția a continuat, neabătută, până azi. Actorii de teatru sunt printre personalitățile cele mai cunoscute din România; repertoriul este variat, iar experimentele scenice adesea Îndrăznețe. Și Opera se bucură de o bună reputație, ca și sălile de concert (Ateneul Român, Sala Radio). Probabil Însă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În mîhnire de pe mare.“ E un capitol inexorabil care, precum un fulger tragic, iluminează În fața ochilor noștri „spațiul sacru“ aflat În străfundurile sufletului celui care se numea pe sine „mic soldat al secolului XX“. Al celui care, conform speranței noastre neabătute, pornește din nou „pe drum“, cu scutul În mînă și simțind „coastele lui Rocinante“ sub călcîie. JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎNSEMNĂRI DINTR-O CĂLĂTORIE PRIN AMERICA LATINĂ ENTENDÁMONOS Să ne Înțelegem Aceasta nu este istoria unor fapte eroice sau simpla povestire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și viața de tine. Bolile fundamentale, moartea pe care o ducem cu noi peste tot În viață, se dezvoltă din aceste două extreme. — El a studiat medicina, Îi șoptesc trăgându-mă prin iarbă mai aproape de ea, În timp ce Andrei Își articulează neabătut rahatul de teorie. — Bolile fundamentale și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant. Ispita-i peste tot prezentă În jurul nostru și ne ademenește necontenit. Viclenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la ușă Eu tot ceea ce-am fost rămân. Aceste versuri mă duc cu gândul la părintele Oprea Crăciun, căruia numeroșii ani de temniță nu i-au diminuat simțul umorului, manifestat pe fondul unei înalte duhovnicii ca și a manifestării neabătute conform principiilor în care a fost educat. La un moment dat, l-am invitat la un eveniment, iar dânsul răspunde: „Știi, am o vârstă (avea 85 de ani) și mi-e mai greu să vin, drumul fiind lung.” Eu, încercând
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
eficace doar dacă este membru al Parlamentului și dacă este interesat nu doar de Brest, dar și de întreaga circumscripție. Am primit o corespondență voluminoasă și am scris 15.680 de scrisori către corespondenții mei din Meurth-et-Moselle. De patru ani neabătut, devotamentul meu s-a orientat către comune: toate cele 97 au fost vizitate în fiecare an, peste 400 de vizite de lucru, acordând sprijinul meu fiecărui primar și fiecărui consiliu municipal. Prin intermediul contactelor personale zilnice sunt informat în întregime de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
raportează și cea pe care o vede În Muntenia nu sunt pur și simplu diferite, ci clar ierarhizate, departajate valoric, În funcție de un europocentrism funciar de tip occidental, de situare a lor pe acea traiectorie a progresului În care Ürmösy crede neabătut. Toate aceste motivații se intercondiționează și se stimulează În mod reciproc. Dacă, uneori, resentimentul național, imaginea preexistentă, Îl determină pe Ürmösy să vadă un aspect mai negru decât este el „În realitate”, alteori, o realitate cu adevărat deplorabilă este cea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
monumentele mărimei străbunilor noștri”;ale lui Papiu XE "Papiu" , către Simion Balint XE "Balint" : „Îți scriu această carte din Italia, din pământul cel sacru al străbunilor noștri”. Aceste formulări evidențiază existența unui adevărat clișeu verbal al epocii, care se atașa neabătut, printr-un automatism mental, numelui Italiei. În mod relevant, ardelenii de acasă, care Îi scriu lui Papiu XE "Papiu" În Italia, folosesc aceleași expresii, dovadă a răspândirii generale a clișeului. Zece corespondenți diferiți ai lui Papiu, din Ardeal, folosesc, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pierdea vremea" soția sa.) Da, dar doamna Rafila, după două eșecuri la examenul pentru obținerea cetățeniei, era în pericol să fie expulzată și despărțită de soț și de copii. Așa că tocește și în continuare, cu disperare și cu o voință neabătută, economia, istoria, geografia și producția de boia din Republica Vandana de Nord. Și are toate șansele să se încadreze între cei 4,98% de fericiți apți de a deveni cetățeni ai mirificului stat... Condițiile sunt egale pentru toată lumea! 42. Minunata
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
să afle dacă nu cumva s-a forțat hotarul în scopuri dușmănoase, cum ar fi un atentat, trafic de substanțe interzise sau de boia, constituirea unui grup organizat în vederea spionajului industrial și câte și mai câte...) Iar anchetatorii își fac neabătut datoria. După rețeta binecunoscută: anchetatorul dur și anchetatorul înțelegător. Când Frank Weiss a fost prins în tentativa sa de a trece ilegal din Republica Umanistă Vandana în Republica Democratică Vandana, s-a pus și problema de unde avea pașaportul cu viză
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
român arăta că executarea regulamentelor alcătuite de CED trebuie să le fie încredințată în exclusivitate statelor riverane, acesta fiind, în concepția sa, "un drept inerent al suveranității statelor liberale și independente"55. Comandamentul suprem al guvernului român, care trebuia respectat neabătut, era sintetizat de Mihail Kogălniceanu în următoarele fraze: "Pe luciul Dunării, a cărei întindere este a se reglementa, suntem cu țărmurile cele mai întinse. Avem așadar și dreptul de a vorbi și de a fi ascultați cu mai multă tărie
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
o Austro-Ungarie având acordul celorlalte puteri europene înfrunta o Românie izolată. Este inutil a mai menționa faptul că, în permanență, în toate demersurile ei, Reichul german al kaiserului Wilhelm I și al cancelarului Otto von Bismarck a susținut constant și neabătut Austro-Ungaria. La 13 noiembrie 1880, Comisia Europeană a Dunării a remis o notă Serbiei și Bulgariei, prin care invita autoritățile acestor state să trimită, la 29 noiembrie, delegații pentru a participa la ședințele comisiei consacrate elaborării regulamentelor de navigație și
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
oricare perioadă a existenței sale, constituie numai și numai căutarea lui Dumnezeu“1. În materialele pregătitoare ale romanului, aceeași idee este exprimată mult mai laconic : „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i‑a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
în 1124, împăratul Henric V, exasperat de sprijinul pe care Ludovic VI i-1 dăduse Papei, crede că poate invada Champagne, trebuind, însă, să se resemneze a ceda în fața ripostei unanime a baronilor. Succesorul său, Ludovic VII (l 137-1180), continuă neabătut aceeași politică ajutat de Sugcr și-i susține, împotriva seniorilor, pe țăranii care vor să se elibereze de serbie și pe burghezii orașelor angajați în mișcarea comunală. Căsătoria sa cu Aliénor, fiica ducelui de Aquitania și moștenitoarea acestui imens ducat
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
două elemente fundamen-tale ale doctrinei creștine - deplinătatea divinității Mântuitorului șideplinătatea omenității Sale -, punea în discuție însăși ființa creștinismului ca religie a mântuirii.Sfântul Atanasie cel Mare a văzut cu desăvârșită claritate toateacestea și a fost tot timpul vieții sale luptător neabătut împotriva arianismului în întregimea lui, nu numai împotriva vreuneia dintre în-vățăturile acestuia. Dar cum învățătura ariană despre trupul fărăsuflet al Domnului nu era decât o consecință a învățăturii greșitedespre divinitatea Lui, despre raportul Fiului cu Tatăl, mai ales aceas-ta din
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aveți, vedeți că să cere să arăt care bisărică una, care doao cere; și de vrea altcineva una sau doao să ia, a seri. Eu în robrică vă arăt unde trebuie să scriți, una au doao, 1 a 2 și neabătut curând unul altuia o trimiteți”. Se vede că o colaborare strânsă între intelectualitatea ecleziastică și aceea laică, între profesorii școlilor orășenești și educatorii satelor pregătește momentele mai bune ale vieții culturale: deplasarea interesului spre acea diversitate tematică afină enciclopediștilor. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tuturor drumurilor; nu drumul fundătură, care se împotmolește în ținta sa, căci "pentru veșnic călătorul nu există drumuri, ci un singur drum, drumul care nu se închide niciodată", "drumul Iubirii"6. "Calea artei este calea Inimii"7, singura care duce neabătut la izvorul de unde țâșnește creația, calea întoarsă spre originar. Drumul cuprinde în sine sfârșitul spre care înalță, dar și începutul revelator al facerii, imaginea care nu se re-prezintă pe sine, nu e reflectarea mimetică a vreunui lucru existent, ci se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le "magnetizează": icoana desăvârșirii, Imaginea fără imagine în care înaltul și adâncul, văzduhul și abisul își corespund 58. Este calea spiritului drept, a ochiului neabătut care nu are altă perspectivă decât cea deschisă în el de imaginea însuflețirii. În sufletul gol, nimic de văzut care să fie al sufletului; sufletul nu e prezent în imaginea de sine, dezertată, evacuată până la neantizare. Sufletul e în transparența
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
6 Vol. Poezia, ed. cit, p. 136. 7 Trecerea e chiar forma în care se manifestă urma fără formă, extensia ce face posibilă urmarea, "trecerea ca formă pură a ființei" (Morții, în Poezia, ed. cit., p. 95); semnul ei trimite neabătut spre esența în care ceva se formează, originându-se în purul și simplul inaparent al acestei forme de manifestare: "Simplă însă se află a fi forma esenței noastre" (Aparență, în Pasărea Phœnix, ed. cit., p. 73). 8 Adică, subliniază Emmanuel Lévinas
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aceasta nu se mai poate realiza cu legile științei, ci doar cu filosofia. Spre deosebire de științe, cu care te mai poți înșela uneori, cu filosofia nu te poți păcăli niciodată. Ea îți este mereu credincioasă, cu ea poți parcurge viața neclintit, neabătut, după voia ta și gândul tău. Știința aceasta, mai mare decât toate celelalte, nu o poți găsi decât acasă, întorcându-te la origini, așezându-te temeinic în locul din care ai purces. Nu pentru o nevastă credincioasă se întoarce Ulise acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
614.000, consumând sărmanele rezerve alimentare ale lumii satului, jefuind, violând și asasinând pe oricine le ieșea în cale. În primul volum al acestei lucrări, am scris (strict după documentele arhivistice) despre grozăviile de atunci. Imperturbabili, comuniștii vasluienni își urmau neabătut drumul trasat punct cu punct de la Moscova, via București. Scopul final al acestei adevărate bătălii duse împotriva propriului popor era câștigarea definitivă și de-a pururi a puterii absolute și instaurarea „dictaturii proletariatului”. După cum se știe, pentru un răstimp de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]