447 matches
-
două state membre. Astfel Iugoslavia și Cehoslovacia nu puteau să stabilească relații diplomatice cu Uniunea Sovietică fără acceptul României, fapt care oferea un plus de securitate statului român în privința statului sovietic 28. Chiar dacă Titulescu nu a dorit încheierea tratatului de neagresiune româno - sovietic, în forma stabilită în 1929, aceasta considera că negocierile dintre cele două state trebuiau reluate la momentul oportun. În privința Conferinței dezarmării, Nicolae Titulescu a subliniat legătura dintre problema 27 A.N.I.C., fond Casa Regală, dosar nr. 173 / 1932
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
cu acestă ocazie, diplomatul român preciza că: “Tratatul ce am semnat azi are o 30 Nicolae Titulescu, op. cit., p.492. 31 Relațiile româno-sovietice. Documente, vol 1, 1917-1934 , p.411413. 24 21 importanță considerabilă, deoarece instituie obligația absolută și perpetuă de neagresiune“32. A doua Convenție a fost semnată, în aceeași localitate, la 4 iulie 1933 de către Mica Înțelegere, Uniunea Sovietică și Turcia 33. Acestea au contribuit la “organizarea păcii” , formulă folosită de multe ori de Titulescu. Astfel acestea înlocuiau războiul cu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
în competența Turciei 87. Titulescu considera Convenția , un instrument juridic necesar pentru funcționarea alianțelor și acordurilor regionale încheiate de România în spiritul prevederilor Pactului Societății Națiunilor 88. Trebuie menționat faptul că România avea încheiat cu Turcia un tratat de amiciție, neagresiune, arbitraj și conciliațiune la 17 octombrie 1933 89. La 18 iulie 1936 , Titulescu declara că își dorea ca între România și Germania să existe relații de prietenie: “...dacă ea dorește pacea, nu văd de ce nu aș avea pentru Germania sentimente
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
exemplar, (coord. Laurențiu GuțicăFlorescu, Dorin Teodorescuă, Slatina, Editura Fundației “Universitatea pentru toți “ , 2005 , p. 122. 6 I. Ciupercă, op. cit., p. 39. 7 4 În această direcție, diplomatul român a decis să negocieze cu Uniunea Sovietică în vederea încheierii unui tratat de neagresiune; să semneze la Londra, la 3-4 iulie 1933,Convențiile pentru definirea agresiunii; să reia relațiile diplomatice dintre cele două țari, la 9 iunie 1934, în urma unui schimb de scrisori cu M.M. Litvinov, comisarul sovietic pentru Afacerile Externe; să semneze la
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
de a soluționa problemele existente 7 . Principalul obstacol care conducea la eșuarea negocierilor româno - sovietice era reprezentat de problema Basarabiei. Deoarece era adepta sistemului de securitate colectivă, România a încercat să rezolve aceast diferend prin încheierea unui tratat general de neagresiune. Astfel, la 27 august 1928 a fost semnat la Paris de către 15 țări, între care România și Uniunea 7 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe a României (în continuare: A.M.A.E. Ă, fond 71 Uniunea Sovietică , (1928 - 1929Ă, vol. 79, f.
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
clarificare a relațiilor româno - sovietice 10. În acest sens, G.G. Mironescu declara: “Pactul Kellogg care are un caracter general aplicat cu precădere în această regiune limitată, capătă un înțeles și o eficacitate specială. Protocolul echivalează cu un pact reciproc de neagresiune”11. Într-o discuție pe care a avut-o cu Carol Davilla, reprezentantul României care a semnat 10 Ibidem, p. 122. 11 Ion Bitoleanu, Politica externă a României Mari în dezbaterile 12 9 Protocolul de la Moscova, Litvinov considera că reluarea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
putea realiza dacă România accepta organitzarea unui referendum în Basarabia după care ar fi urmat o conferință bilaterală 12. Teoretic, prin semnarea celor două documente, Uniunea Sovietică renunța la folosirea forței în problema Basarabiei. Sovieticii doreau încheierea unor tratate de neagresiune cu Franța și Polonia. În privința Franței, sovieticii aveau în vedere o refacere a alianței franco - ruse anterioară Marelui Război, prin care își puteau asigura sprijinul francez în cazul unei agresiuni germane. Franța avea încheiate tratate de alianță cu Polonia și
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
în vedere o refacere a alianței franco - ruse anterioară Marelui Război, prin care își puteau asigura sprijinul francez în cazul unei agresiuni germane. Franța avea încheiate tratate de alianță cu Polonia și România. În consecință a condiționat semnarea tratatului de neagresiune cu Moscova de încheierea unor documente similare cu cele două state aliate. Datorită faptului că relațiile diplomatice Parlamentului 1919 - 1939, Constanța, Editura Mondograf, 1995, p. 226. 12 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.Ă, fond Casa 13 10
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
imposibil pentru guvernul sovietic să accepte dorința noastră de a desfășura negocierile și a încheia un pact în care poziția sa principală în problema Basarabiei să nu fie menționată și că Rusia Sovietică nu va semna niciodată un pact de neagresiune cu România care să conțină următoarele trei cuvinte: 1Ă integritate; 2Ă inviolabilitate; 3Ă suveranitate”19. Răspunsul ministrului român de externe era următorul: “constat 19 Ibidem, p. 70. 16 13 că reușita negocierilor pare a fi cât de poate de îndoioasă
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
reușita negocierilor pare a fi cât de poate de îndoioasă“20. Drept urmare, negocierile dintre cele două state au fost întrerupte. În schimb, Polonia și Franța, urmărindu-și propriile interese, dar ignorându-le pe cele ale românilor, au încheiat pacte de neagresiune cu Moscova la 25 iulie, respectiv 29 noiembrie 1932. Ne exprimăm opinia potrivit căreia chiar dacă Varșovia a anunțat că va ratifica acordul cu sovieticii doar atunci când România va semna unul similar cu aceștia, inițiativa sa și a Franței nu reprezentau
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Doru Dina, Ion Ivașcu, Dorin Teodorescu, Ecouri internaționale la demiterea lui Nicolae Titulescu, Slatina , Editura Fundației “Universitatea pentru toți ”, 2004, p. 5. 18 15 și-a prezentat demisia din funcția de ministru al României la Londra. Titulescu considera pactul de neagresiune cu Uniunea Sovietică unul umilitor pentru România deoarece Moscova condiționa semnarea acestuia de recunoașterea existenței litigiului basarabean. Diplomatul român respingea propunerea Franței care dorea includerea în tratat a formulei “litigiu existent” și a Poloniei care sugera ca prevederile Pactului Briand
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Moscova condiționa semnarea acestuia de recunoașterea existenței litigiului basarabean. Diplomatul român respingea propunerea Franței care dorea includerea în tratat a formulei “litigiu existent” și a Poloniei care sugera ca prevederile Pactului Briand - Kellogg să fie înlocuite cu o obligație de neagresiune. Punctul de vedere exprimat de Titulescu avea susținerea guvernului și a regelui Carol al IIlea 23 .Deoarece acest conflict a fost puternic mediatizat în presa internă și internațională, Vaida - Voevod a fost nevoit să prezinte demisia guvernului său 24. Este
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
României deoarece acest domeniu nu trebuie să reprezinte apanajul unui singur om. Desemnat în funcția de ministru de externe la 21 octombrie 1932, în cadrul guvernului condus de Iuliu Maniu, Titulescu a primit libertate de acțiune în problema încheierii tratatului de neagresiune sovieto - român. Diplomatul român își exprima punctul de vedere în această direcție: “România și Uniunea sovietică au semnat împreună la Paris Pactul Briand - Kellogg, care era un pact de neagresiune pe o durată nelimitată. Prin acest pact, Moscova își lua
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
a primit libertate de acțiune în problema încheierii tratatului de neagresiune sovieto - român. Diplomatul român își exprima punctul de vedere în această direcție: “România și Uniunea sovietică au semnat împreună la Paris Pactul Briand - Kellogg, care era un pact de neagresiune pe o durată nelimitată. Prin acest pact, Moscova își lua angajamentul să nu recurgă la război pentru soluționarea eventualelor diferende. Dacă Kremlinul ar propune României un pact bilateral de neagresiune care ar aduce o garanție suplimentară sau cel puțin egală
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
la Paris Pactul Briand - Kellogg, care era un pact de neagresiune pe o durată nelimitată. Prin acest pact, Moscova își lua angajamentul să nu recurgă la război pentru soluționarea eventualelor diferende. Dacă Kremlinul ar propune României un pact bilateral de neagresiune care ar aduce o garanție suplimentară sau cel puțin egală cu cea dată de Pactul Briand - Kellogg, atunci guvernul român îl va semna. Dacă însă guvernul 2007Ă,București,Editura Fundației România de Mâine, 2007, p.70. 20 17 sovietic propune
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
două state membre. Astfel Iugoslavia și Cehoslovacia nu puteau să stabilească relații diplomatice cu Uniunea Sovietică fără acceptul României, fapt care oferea un plus de securitate statului român în privința statului sovietic 28. Chiar dacă Titulescu nu a dorit încheierea tratatului de neagresiune româno - sovietic, în forma stabilită în 1929, aceasta considera că negocierile dintre cele două state trebuiau reluate la momentul oportun. În privința Conferinței dezarmării, Nicolae Titulescu a subliniat legătura dintre problema 27 A.N.I.C., fond Casa Regală, dosar nr. 173 / 1932
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
cu acestă ocazie, diplomatul român preciza că: “Tratatul ce am semnat azi are o 30 Nicolae Titulescu, op. cit., p.492. 31 Relațiile româno-sovietice. Documente, vol 1, 1917-1934 , p.411413. 24 21 importanță considerabilă, deoarece instituie obligația absolută și perpetuă de neagresiune“32. A doua Convenție a fost semnată, în aceeași localitate, la 4 iulie 1933 de către Mica Înțelegere, Uniunea Sovietică și Turcia 33. Acestea au contribuit la “organizarea păcii” , formulă folosită de multe ori de Titulescu. Astfel acestea înlocuiau războiul cu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
în competența Turciei 87. Titulescu considera Convenția , un instrument juridic necesar pentru funcționarea alianțelor și acordurilor regionale încheiate de România în spiritul prevederilor Pactului Societății Națiunilor 88. Trebuie menționat faptul că România avea încheiat cu Turcia un tratat de amiciție, neagresiune, arbitraj și conciliațiune la 17 octombrie 1933 89. La 18 iulie 1936 , Titulescu declara că își dorea ca între România și Germania să existe relații de prietenie: “...dacă ea dorește pacea, nu văd de ce nu aș avea pentru Germania sentimente
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
la Roma și mai apoi în Suedia trebuia să blocheze posibilele negocieri de căsătorie între Ludovic al XIV lea, regele Franței și regina Cristina a Suediei. Spania era interesată de o alianță cu adversarul său secular, Franța. Acest acord de neagresiune teritorială putea fi parafat printr-o căsătorie între infanta spaniolă și Ludovic al XIV-lea. Din acest motiv, Don Antonio Pimentel a depus eforturi susținute în a o sprijini pe regina Cristina în decizia sa de a renunța la tronul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
până când fiul său ajunge la vârsta de treisprezece ani. Pe parcursul regenței, Maria de Medici a adoptat o poziție politică precaută, respectând Edictul de la Nantes. Dorința Reginei era să armonizeze relațiile dintre Spania și Austria, iar pentru a cimenta pactul de neagresiune cu aceste țări, a decis ca Ludovic al XIII-lea să se căsătorească cu infanta Spaniei, Ana de Austria. Următorii ani au fost tulburați de lupte politice și intrigi, atmosfera de la curtea regală marcându-l pe Ludovic, un copil timid
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Mării Negre lucrurile păreau limpezi. În primii ani de după crearea Tratatului de la Varșovia în afară de Turcia (membră NATO) statele riverane Mării Negre aveau aceeași direcție a politicii externe. La 24 mai 1958 la Moscova a fost elaborat un proiect al unui Pact de neagresiune între statele Tratatului de la Varșovia și statele Pactului Nord-Atlantic. Explicația unui asemenea pact în concepția Uniunii Sovietice era foarte simplă: „considerând că, în condițiile existenței în Europa a două grupări de state opuse una alteia, o mare însemnătate pentru însănătoșirea
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
evenimente situația internațională este mai curând confuză, într-o vastă regiune a lumii și anume tocmai în aceea în care se credea că pacea este mai fragilă, s-a stabilit în chipul cel mai armonios, obligația absolută și perpetuă de neagresiune. Cu cât această definițiune va fi acceptată de un mai mare număr de state, cu atât va fi lucrat mai mult pentru consolidarea păcii generale”. Convențiile de definire a agresiunii, referindu-se în primul rând la prohibirea războiului, act statuat
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
să creeze noi divizii de blindate, decât să furnizeze tancuri armatei române. Generalului Ion Antonescu nu i-a mai rămas decât alternativa sporirii numărului diviziilor de infanterie.1 La 22 iunie 1941, fără declarație de război și încălcând Pactul de neagresiune încheiat la 23 august 1939 și Tratatul de Prietenie, precum și frontiera stabilită la 28 septembrie 1939, Germania a declanșat războiul împotriva Uniunii Sovietice. Alături de trupele germane au fost angajate în operațiuni și contingente militare din Ungaria, Finlanda, Italia și România
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
lui Hrușciov* în India, Birmania și Afganistan*, în noiembrie 1955, URSS susține cele „cinci principii” considerate a sta la baza relațiilor dintre „țări cu sisteme sociale diferite” și prezentate drept contra-modele la imperialismul occidental: respectarea integrității teritoriale și a suveranității, neagresiunea, neamestecul în treburile interne, egalitatea și avantajul reciproc și, în sfârșit, coexistența pașnică. Acest dinamism sfârșește prin a neliniști Statele Unite care, în 1954, provocaseră căderea guvernului progresist al lui Arbenz, în Guatemala, în numele „apărării integrității politice a statelor americane contra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezarmării, Marcel Cachin dezvăluie sensul manevrei -, operațiunea anti-Geneva antisocialistă” - care preconiza presiuni asupra guvernului francez, caracterizat în continuare ca pericolul nr. 1 pentru pace în Europa, asta în momentul în care stânga aflată la putere la Paris pregătea acordul de neagresiune cu URSS, semnat pe 29 octombrie 1932. Chiar și după accederea lui Hitler la putere, cuvântul de ordine „Contra naționalismului antifascist care pregătește războiul” figurează printre sloganele difuzate cu ocazia zilei de 1 august 1933. După apropierea antigermană dintre URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]