6,250 matches
-
relațiile cu Franța și Rusia solicitîndu-le, în vederea alianței, ajutorul în tehnică de război. Disputat și tergiversat, acest ajutor sosea intempestiv, după ocoluri costisitoare care-l făceau încă și mult neînsemnat. Pe de altă parte, nu se putea refuza austriecilor și nemților anumite concesii. În primele zile ale încleștării chiar, un tren militar german transportînd marinari în Turcia trecu prin țară. Întîmplarea stîrni proteste și vii reproșuri în gazete. Pricepînd sensul curentului principal de conștiință, austriecii și nemții întăriră activitatea de prozelitism
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
putea refuza austriecilor și nemților anumite concesii. În primele zile ale încleștării chiar, un tren militar german transportînd marinari în Turcia trecu prin țară. Întîmplarea stîrni proteste și vii reproșuri în gazete. Pricepînd sensul curentului principal de conștiință, austriecii și nemții întăriră activitatea de prozelitism. Prin persuasiune și corupție ei își atingeau adesea scopul. Activau deschis, la lumina zilei, astfel că scandalurile se țineau lanț. Contele Czernin, minisitrul Austroungariei, avea misiunea să-l înduplece pe rege însuși. El îi solicita audiențe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare, tocate în picioare. "Vasăzică am pornit cu stîngul, se gîndi el. Ce era cu netoții ăia, de ce săreau toți în apă? Să-i fi înghesuit neamțul și bulgarul? Dar erau mulți, mulți, ar fi putut să se-ngroape în pămînt și să reziste ori să se repeadă ei înainte, cu baionetele. Poate ar fi răzbit! Și noi acum ce facem? Încotro ne duce domnul colonel? O
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Se gîndea, își făcea toate aceste socoteli, dar în adîncul lui nu se tulburase. Parcă nenorocirea la care asistase fusese numai o nălucire, o aberație a vederii. Ca să se liniștească și mai bine își făcu semnul crucii. După cădearea Turtucaiei nemții pătrunseră în țară de la sud. Forțînd din nou trecătorile Jiului, acolo unde prima oară dăduseră greș, intrară apoi și de la nord. Diviziile lor efectuau un marș convergent spre București. După abia trei luni de la începerea războiului situația se contura disperată
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
nu se mai isprăvească. O mulțime de chichițe nu se potriveau. Ofițerul înțelese că nu e bine s-o lungească. Acum oamenii se bucurau. În sfîrșit, își ziceau, avem și noi "cățele", se cheamă că ne putem măsura cu sculele nemților. Văzînd însă că întrebuințarea acestora depindea de nenumărate clenciuri tehnice, atît de multe că-ți albea părul din cap, s-ar fi putut scîrbi. Ducă-se naibi, și-ar fi spus, mai bine ne lipsim. Ca să nu mai vorbim despre
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
negre. Nimeni nu auzi cum scrișînind din dinți le poruncește celor doi să dispară dracului cu ele cu tot. Întors spre trupă, i se adresă flegmatic, tărăgănat: "Ei băieți, astea-s mitralierele. De acum înainte să-l ferească Dumnezeu pe neamț. Rupeți rîndurile..." Chiar dacă nu-l prindea, o asemenea purtare era prea obișnuită și prea pe placul soldaților ca ei să se mire. Lui însă, lui îi venea să-și bage unghia în beregată de furie. Se duse direct la colonel
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Dar îi căzu înapoi la loc, treptat, fir cu fir. Deși nu era cu nimic vinovat, prin ochii bătrînului trecu o licărire gălbuie de remușcare. "Lasă frățioare, zise în șoaptă, dacă noi omorîm mai puțini dintr-ai lui, poate și neamțul omoară mai puțin de-ai noștri..." Satul Bălăria era așezat între dealuri. Pe culmea dealului de apus se săpaseră tranșee de apărare. Locuitorii, cei mai mulți, plecaseră în refugiu. Cei rămași roboteau pentru armată. Dimineața, după ce-și încălzea mai întîi vatra
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci părea să le folosească. Apoi o luară la fugă înapoi. Tocurile scîlciate ale cizmelor li
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
-i poate opri. Își țineau armele lîngă șold, îndreptate înainte, iar picioarele și le tîrau ca și cum ar fi fost prinse în schiuri. Între timp, apărătorii din tranșee se răriseră. Unora, obuzele le venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat. Unii mergeau șchiopătînd pe picioarele lor, servindu-se de puști ca de cîrje, alții erau tîrîți în pături de sanitari. Ultimele plutoane odihnite le luau locul. Soldații teferi își priveau camarazii schilodiți fără să încerce
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
trecut prin minte văzînd fețele mînjite de sînge și de noroi și auzind gemetele care ar fi fost urlete dacă nenorociții nu s-ar fi abținut, rupîndu-și uniforma petice cu degetele crispate. Ajuns în dispozitiv aruncă o privire asupra văii. Nemții nu se retrăseseră dar nici nu mai înaintau. Se îngropaseră în pămînt, ca și cum ar fi avut să rămînă acolo pentru totdeauna. Gloanțele rădeau coama dealului. Ilie vru să-i spună o vorbă cuiva și abia datorită acestei nevoi observă pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
noapte poate că or să încerce." Chelul de lîngă el nu-i răspundea. Răsufla doar des, din fundul plămînilor. Lupta dură pînă seara în acest fel relativ liniștit. Poziția îi avantaja pe români. De cîte ori încercau să pornească asaltul, nemții erau repede culcați cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
-l cînd îi mai rămînea timp și în capul pieptului. Atîta insistă fără nici un rezultat în chestia asta, încît începu să-i placă. Silit să se oprească din cauza acceselor de tuse, o lua de la capăt cu o sete sporită. Somația neamțului îl trezi parcă dintr-o beție.
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
se manifestă, desigur, și în domeniul declarațiilor de dragoste. Iată, de exemplu, o declarație pe care am găsit-o pe un site specializat și pe care n-ar fi putut s-o compună niciodată un englez, un francez sau un neamț: “Te crezi frumoasă și drăguță, dar nu știi că bântui visele unui baiat mai rău ca o stafie, nu știi că dorul de tine i-a supt toată puterea mai rau ca 10 vampiri, nu știi că-i torturezi inima
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
un drept. Mai zic și că aia de afară au condiții deoarece sunt civilizați, nu sunt civilizați deoarece au condiții iar din păcate, această civilizație nu văd să apară la noi decât făcută “cu bată”. Și nu trebuie să fii neamț să ai o mentalitate și atitudine corectă. Sunt și mulți români care o au numai că ei nu sunt promovați. @Alexandra, mea culpă, m-a luat germanofilia pe dinainte. Am corectat. Acum sună și mai bine încheierea De acord până la
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
în care s-a retras din Basarabia. Un an mai târziu însă, la ofensiva din 1941, Antonescu decide că în 48 de ore trebuie expulzați 175.000 de oameni. Bătrâni, femei, copii au fost trimiși peste Nistru fără nicio pregătire. Neamțul, cât a fost de crud, îi caza în bărăci și le servea supă seară. Noi i-am trimis în deșert. Pentru a-i salva, consideră foarte mulți astăzi. Lasă-mă-n pace. E ceva absolut impardonabil. În cele cinci luni
Pogromul românesc de la Odessa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82672_a_83997]
-
a beneficiat de serviciile a 3000 de oameni. Știți câți oameni valizi mai erau la final? 92. Dacă ai dezvălui asta unui american, ar spune ca nu se poate. Uite că în armată română s-a putut! Se pare că nemții au vrut doar încercuirea orașului, dar ambiția lui Antonescu a impus cucerirea. Noi de fapt nici n-am ocupat orașul decât în momentul în care rușii s-au decis să-l părăsească. Și după ce am pierdut 17.000 de soldați
Pogromul românesc de la Odessa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82672_a_83997]
-
ci un medalion de aur cu smarald, mi l-a lăsat bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească, a lămurit Albert lucrurile.) Într-adevăr, l-au găsit pe unchiul lui Albert, îl chema Hans și n-avea mutră de șvab, de neamț, ci de grec, brunet, cu nasul coroiat, arăta ca o cioară care căpătase brusc chip de om, Mein Got, Mein Got! s-a lamentat el când a auzit ce gânduri le încolțiseră în minte bieților copii, dar e primejdios, zău
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
element din proza lui Ion Slavici care ar trebui să dea de gîndit. După cum se știe, acțiunea nuvelei se desfășoară în satele din apropierea Aradului, zonă recunoscută pentru mixajul etnic al locuitorilor ei. Aici trăiesc laolaltă, în bună viețuire, români, unguri, nemți, țigani, evrei. Cum vede autorul relațiile dintre toate aceste etnii? În loc să militeze pentru avantajele multiculturalismului și ale învățării limbilor tuturor celor care fac parte din aceeași comunitate, Ion Slavici ne informează sec de faptul că Ghiță, într-un moment de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
transilvan refuzat la Cluj, dar neasimilat în Oltenia, un biet român austro-ungar, un filorus antistalinist, un biet comunist contemporan cu fluturii și cu Iosif din Arimatheia, un estetician est-ethic, un liberal îndrăgostit de lanțuri, un sindicalist de unul singur, un neamț anti-Willy și anti-Brandt, un fel de donjuan actualmente eunucat de memorie sexuală, un proletar plin de lumpen-diplome universitare, un miner fără lampă și mască de gaze, un mini Socrate ce nu a văzut Athena și nici cartelă de cucută nu
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
un mic Robespierre (responsabil de bloc), un bătrân rămas din fericire în mintea copiilor, un evreu sărac dat afară din comunitate (dar nu și din gheto), un sunit-șiit încercând să rămână creștin Kopt într-o Armenie tot mai turcească, un neamț incapabil să-ți repare siguranța arsă, un biet sergent într-o armată ce se retrage de 40 de ani, un �zoon' antipolitikon bun doar de cușcă, o maimuță a bunului Dumnezeu (...) asta ești!ť". Cine nu trăiește post mortem, crescând
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
iartă nimic - (nu tace și nu minte, cum auzim acum zilnic o reclamă la T.V), dar n-o face cu răutate ori spirit șovin. Totodată, nu trece cu vederea virtuțile și calitățile celor pe care îi pune sub lupă. Nemții, americanii se bucură de atenție și cad sub incidența bisturiului său. Locul privilegiat îl ocupă, bineînțeles, românii - luați câte unul și câte toți. Spre deosebire de anatemele apocaliptice ale lui Cioran, pe care Sîrbu l-a citit cu atenție, mușcătura sa filosofică
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
minisocrate ce nu a văzut Athena și nici cartelă de cucută nu are (subl. ns.); un Danton primind zilnic picioarele în fund de la Robespierre-ul blocului, un bătrân rămas în mintea copiilor, un evreu dat afară din comunitate, un șiit-sunnit, un neamț incapabil să repare o siguranță, un biet sergent într-o armată ce se tot retrage de 40 de ani, un zoon-anti-politikon, o maimuță a bunului Dumnezeu, un c... în ploaie, un...”. Al treilea, în ordinea propusă de noi, era Nicolae
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
pitorescul sat din apropierea Bucureștilor în care ne refugiasem spre a nu complica sarcina fortărețelor zburătoare, undeva pe la margine exista o stație germană de ascultare. între servanții acesteia și localnici se stabiliseră relații de troc. Pentru cinci sticle de bere indigenă, nemții ofereau una de șampanie franțuzească - regimul schimbului de țigări mi-a rămas necunoscut. împrejurarea mi-a îngăduit să degustez parfumatele produse ale regiilor germane: Memphis, Echt Orient, Sulyma Rekord, țigări plate, cum mai toate erau pe atunci, și Juno Josetti
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
la facultate, a scris În română și germană, a devenit „dușman al poporului” și a fost nevoită să ia drumul exilului la vârsta de 34 de ani. A avut norocul să fie „vândută” de comuniști și „cumpărată” de confrații ei nemți din RFG cu echivalentul a 8000 de dolari. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel a declarat recent: „We are naturaly delighted that Herta Müller has found a home În Germany.” Cred și eu. Oare ce s-ar fi Întâmplat cu geniala poetă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]