3,535 matches
-
a globe-trotterului Benigni, si Horst Buchholz, ofițer neamț cretinizat de atmosfera lagărului de exterminare; Michele Placido și Enrico Lo Verso, cel dintîi într-un contre-emploi de antipatic fără scrupule, cel de-al doilea inocent "hoț" de identități prădat și abandonat neantului; Andrea di Stefano, fragilă marionetă pe scena istoriei avînd că partenera de suferință o gingașa Barbora Bobulova; Moretti însuși intersectîndu-si pașii cu Jennifer Beals și Alexander Rockwell; veteranii Jeanne Moreau și Marcello Mastroianni amfitrioni pentru mai tinerii colegi Fanny Ardant
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
în cele ce se vor petrece atunci, nici n-au să mă mai intereseze evenimente de pe la jumatatea unui secol trecut, copleșind doar Internetul. Acum, când de pe acoperișuri s-au strigat cele în cămări de pâsla șoptite, a-l repudia în neant pe Ion Caraion ar fi un gest pripit. Nici nu cred că acesta ar fi miezul problemei. Și nu doar pentru că ar fi un caz complicat - scuză complexității unei chestiuni este totdeauna suspectă - ci din rațiunea locului unde te situezi
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
dar mi-am dat seama că nu am condiții: n-aveam lumină, creion, planșetă la-ndemînă, și-n plus mi-ar fi fost și frig doar în pijama". Situația limită a scrisului e nefăcutul, golul increatului în variantă estetică. Adică un neant egal, precum la Mallarmé, cu amețitoarea sumă inepuizabilă a potențialităților: " Niciodată nu vom ști ce-am fi scris atunci cînd nu scriem. E un gol misterios care mă atrage dintotdeauna. Și acum chiar scriind despre el, mă-nfior. Virtualitatea în acest
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sunt ascultate într-o tăcere desăvârșită și răsplătite, la sfârșit, cu aplauze. Un asemenea poem este Federația mondială a oamenilor de zăpadă. Autorul face un portret-robot al oamenilor de zăpadă și schițează un regulament al federației lor. El scoate din neant o lume, imaculată și efemeră, ai cărei demiurgi sunt copiii. Caricatură diafană a lumii reale, lumea oamenilor de zăpadă ne rămâne în amintire - după încheierea lecturii - ca un vis frumos. Similitudinile dintre oamenii de zăpadă și oameni sunt sugerate melancolic
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
prezentul. ...Stau cu aparatul de radio în pat... ascult... Lumea se îndepărtează... cantonez într-un Eden interior... îmi ocrotesc aducerile aminte... Dar e prea mult, deja e prea mult... Cînd nu-ți mai dai seama, identitatea ta se dizolvă în neant... Bacău, 8 martie 2000 Biobibliografie 1910 - 18 martie. S-a născut Ioana Postelnicu, pe numele său adevărat Eugenia Banu, în comuna Poiana Sibiului. Când nu împlinise încă un an, părinții săi, Eva și Constantin Banu, s-au mutat la Sibiu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
fie altora dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că vor cîștiga astfel un pic de substanță, un pic de notorietate, un pic de existență, că se vor smulge din neantul mediocrității, neant totuși - totuși! - fără culoare și fără frontiere, fără apartenență de religie, origine etnică, sex, convingeri politice și atașamente ideologice (reale sau mimate)... În cultură, o nulitate "umanistă" nu e nici mai presus, nici mai prejos decît o nulitate
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că vor cîștiga astfel un pic de substanță, un pic de notorietate, un pic de existență, că se vor smulge din neantul mediocrității, neant totuși - totuși! - fără culoare și fără frontiere, fără apartenență de religie, origine etnică, sex, convingeri politice și atașamente ideologice (reale sau mimate)... În cultură, o nulitate "umanistă" nu e nici mai presus, nici mai prejos decît o nulitate "antidemocrată", după cum
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
psihologie a popoarelor (Volkerpsihologie), creată, în 1859, de Lazarus și Steinthal (în care au învestit atîta încredere Xenopol și Eminescu) susținea că fiecare popor este altfel. Ce s-a ales din această teorie azi, se știe. S-a risipit în neant, de nimeni azi considerată. Dl. Lucian Boia are dreptate: "Nu te naști, biologic vorbind, german sau francez, dar înveți în familie, la școală și în societate cum să fii un bun german sau un bun francez". Aș releva și ideea
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
dezlipește din arcade,/ golit de orice gînd greoi de lut,/ singur, plin de el însuși,/ atotcuprinzător,/ sorbind materia lumii ca un burete sau/ trecînd printre lucruri ca o rază invizibilă" (ibidem). Sau: "Ochiul Orb e obscen/ ca un sex/ al neantului" (ibidem). Demonia ochiului orb e tulburătoare, ochiul fiind nu doar organul văzului, ci și simbolul percepției intelectuale, receptorul luminii spirituale (funcția ultimă îndeplinind-o, simbolic, ochiul frontal, al treilea ochi al lui Shiva, precum și așa-zisul ochi al inimii): "Știu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
spre tine".// Știu că Ochiul Orb nu atacă omul.// Știu că într-o zi cleioasa negură a Ochiului Orb/ se va retrage/ ca apele de pe uscat/ ca ghearele de pe gîtul căprioarelor/ și va rămîne pupila lui pură - sfioasă floare a neantului.// Acum cînd scriu simt cuvîntul ca pe o cîrjă/ simt mîinile tremurînde ale celor care au trecut/ înaintea mea prin bezna lumii:// văd cu scrisul" (Alegerea ochiului). Evident, renunțarea la viziunea dualistă a privirii e o mutilare spirituală. Sufletul are
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
avu neapărat nevoie/ să se nască Ginghis sau Napoleon Han. Pare-se/ vrăjită de imensitatea pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
mai e de joacă, nemaifiind cu putință nici o greșeală de calcul, nici o amînare. Lumea va sucomba brusc, într-un dezastru general. Astfel, încît, nici nu vom mai avea timp să ne îngrijim de cele sufletești, înainte de marea trecere generală în neantul prevestit. * * * La primitivi, ei neavînd nici o numărătoare astronomică bazată cît de cît pe observarea legilor naturii, nu exista ideea vreunui sfîrșit al lumii, noțiunea generală de lume neavînd-o încă. Lumea, ca lume a fost un cîștig, greu și tîrziu dobîndit
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
decît bufnita cu cîte-un ochi de zeu egiptean/ în vîrful fiecărei gheare,/ cu inima în loc de inimă,/ cu gura croita pe masura hăulitului nupțial;/ bufnita/ crestată-n nisip în Elada și Byblos/ cioplita în lemn, în piatră și mai ales in neant" - Inima în loc de inimă) și de abstractizări jucăușe ale simbolului: De dormit, bufnita nu doarme niciodată./ E o aparentă/ e un eres și somnul ei de peste zi, și starea ei pe loc,/ și înțelepciunea și, mai ales, viața ei fără de moarte
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
cum se nasc și mor cum există/ ne uităm cum se/ uită niște copii zgribuliți sărmani prin geamul înghețat la cei din camera/ luminată feeric care-și împart daruri de Crăciun sub bradul împodobit. ne/ uităm cu jind din afara din neant la cei fericiți din noul real./ (de nu cumva și/ ei se uită la noi și au aceeași impresie...)" (ibidem). Natural, aceasta incertitudine a realului, resimțit precum un mister marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
zidul care se năruie de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează și încep să se șteargă/ sînt masă pe care joacă zaruri viitorul și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a identității: "mi-am împrăștiat moartea pe drum/ cum lași noroiul de pe tălpi pe covorul din hol./ arăt că o vrabie care tocmai a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
celuloid ce se învîrtește etern în măruntaiele unui aparat gigantic" (Oglindă). Pe planul expresionismului, Gabriel Chifu are puncte de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
superbul avînt. A încercat, cumva, să reziste tăvălugului, a imaginat un camuflat manifest al nesupunerii în Sensul clasicismului și în alte luări de poziție independența (vezi Aproape de Elada, colecția "Capricorn", 1985), dar împrejurările n-au pregetat să-l înglobeze în neantul colectivismului. Absorbirea silnica s-a produs, ineluctabil, la "Tribuna poporului", la "Națiunea", în pofida închipuirilor că-i mai era îngăduit să braveze revărsarea de mediocritate, s-o țină pasă-mi-te la distanță cît a mai fost posibilă reduta de la "Revista
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
milițienii infractori și pe ofițerii de armată criminali? Sacrificarea lui Viorel Oancea - explicată pueril, prin ăincompatibilitatea" funcției sale cu postura de om de afaceri - e un exemplu tipic prin care resentimentarismul țărănist înțelege să sfârșească o guvernare deplorabilă. Apărut din neantul slugărniciei, sigur că d-lui Ionescu un personaj care a dovedit, în momente tragice pentru țară, eroism, îi este suspect. Mă întreb de ce ministrul de Interne n-a luat nici o măsură împotriva subordonaților care au pătat haină militară dedându-se
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
comuna Climăuti din județul Suceava) a publicat șase cărți de poezie: Fântâni carteziene, Iași, Ed. Junimea, 1980; Câmp negru, București, Ed. Cartea Românească, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, Ed. Cartea Românească, 1985; Poezii, Iași, Ed. Junimea, 1987, Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1990, Mirele orb, Iași, Ed. Junimea, 1995 (lor li se adaugă un volum de proza suprarealista, Nevasta lui Hans, Iași, Ed. Moldova, 1996, precum și culegeri de publicistica. Din aceste șase cărți, numai primele două sunt convingătoare din punct de
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
decât mi-aș fi imaginat, falimentul regimului Constantinescu a devenit o crudă realitate. Personal, n-aș avea nici o suferință dacă mărunțeii ce se gudurau slugarnic pe langă pulpana lui Corneliu Coposu ar face un pas îndărăt și ar dispărea în neantul din care s-au întrupat. N-ar fi nici o suferință. Din nenorocire, plecarea lor de la putere și revenirea clicii iliesciene- așa cum indică sondajele, dar și starea de spirit a populației- ar reprezenta, pe plan internațional, deletarea definitivă a țării de pe
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar în această arca suită de către neant/ Nu trăiești decît în parfumul/ Abandonării împlinite" (Solitudinea lui Eros). Nu o dată stihul i se pierde în sublima spumă hermetica: "La noapte mă voi căuta printre puștii/ Chemînd din fluier căderea./ Cine mă alunga va naște un scut/ Și va
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul dintre cei mai înzestrați poeți pe care îi are azi literatura română. Miron Kiropol - Solitudinea lui Eros, Ed. Albatros, 1998, 132 pag., preț nemenționat.
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
se coagulează insesizabil și conserva toate stările și tensiunile aspirației sale către formă ultima. Că într-o adevărată stratigrafie arheologică, în opera finita pot fi citite nenumăratele etape ale nașterii, creșterii și desăvîrșirii formei; suprafață aproape neprelucrata, mărturie directă a neantului inițial, coexista și se împletește inseparabil cu volumul decupat subtil sau cu suprafața șlefuita și patinata meticulos pînă cînd textura capătă culoarea verzuie a unui bronz scitic sau abstracția unei oglinzi. Fără a fi interesat în mod special de figurativism
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]