451 matches
-
și conferențiar la Cluj (la numai 27 de ani). Ulterior, purtat de avântul care îi era firesc, ajunge medic militar în Dobrogea, unde se distinge prin studiile epidemiologice despre trahom, după care, după obstrucții și opoziții, și ele determinate de neastâmpărul său caracterial, ocupă prin concurs catedra a II-a de oftalmologie de la Iași de care își va lega definitiv numele. A avut timp, în anii de profesorat, să facă și un stagiu de mizerabilă detenție politică, rămânând și acolo, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a ființei omenești și un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerția, starea de lâncezeală și-și „cumpără” de la diavol fervența, „sublimul neastâmpăr”, „germenele frumos al furtunii”, neliniștea și dreptul de a fi „greier cântăreț al Universului”, pentru a glorifica omul și valorile lui. Nu este vorba aici doar de o schimbare de registru tematic, doar de lăsarea în urmă a poeziei ocazionale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor de clovn și cântăreț în turnee balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri, profesor la Conservatorul din Brașov etc., după primul război mondial și-a potolit neastâmpărul, găsindu-și de lucru în redacțiile unor periodice precum „Cronicarul”, „Legea nouă”, „Hiena”, „Ora”, „Epoca”, „România nouă”, „Țara noastră”, „Funcționarul” și, în cele din urmă, la „Îndreptarea”, „Săptămâna CFR”, „Gluma”, pentru colegi rămânând totuși „ultimul trubadur” sau „ultimul din boema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
de evocare pe care îl pretind scrisorile. Scriitorul, al cărui atu nu e, în nici un caz, facultatea invenției, are o mlădioasă fibră de memorialist. E, în firea ușoară și boemă a fericitului A., un duh al nestatorniciei, o înfrigurare, un neastâmpăr de a nu sta locului, sub irezistibilul apel al unor meleaguri cât mai îndepărtate, unde vrăjmășia iernii nu-l poate ajunge. Dar, oricât s-ar supune pornirilor lui de hoinar, peregrinul moldovean, cuprins de nostalgii, își întoarce mereu privirea spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ne revedem. Mă bucur f. mult că rezultatele analizelor sunt încurajatoare; cu venirea verii - sigur - vei uita de toate necazurile și suferințele trecute. La noi se umblă în talie și se bea bere pe terase. Ieșim seară de seară - cu neastâmpăr - în lipsă de alte proiecte mai mărețe. Paștele l-am petrecut cu familia și prieteni. Nu prea am chef de cetit. Mâine seară vom merge la Spectacol Nocturne care este pare-se interesant. Cu multe urări de sănătate și fericire
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am încercat să vă propun un peregrin prin lumea lui lăuntrică, dar și prin lumile colindate. Să invoc spiritul lui 60 necontenit însetat de armonii, rătăcirea lui nu în neant, ci datorată neastâmpărului de a investiga lumile din sine și din preajmă. Citindu-1 prin operă, am căutat să refac trei ipostaze lăuntrice ale acestui destin singular de poet român. Un destin tragic, de excepție, atât în orizontul spiritualității noastre, cât și în cel
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest libret fiind compusă de Alfonso Castaldi. Un umor livresc emană istorisirile de vânătoare și, tot așa, relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
1956 îi apare la Chișinău cartea Se-ntâlnesc pământurile, urmată de câteva romane pe tema satului sau a evenimentelor din primii ani postbelici, precum și de drama Uraganul. Dacă primele scrieri sunt subminate de sloganurile comunismului sovietic - Oameni și destine și Neastâmpăr (ambele în 1961), Valul lui Traian (1968) -, o schimbare de perspectivă poate fi urmărită în Tăceri răscolite (1982). Romanul Labirintul (1990) reprezintă o retrospectivă amplă privind destinul intelectualității din România începând din anii ’30 până în anii postbelici. Ș. a adus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
cu soarele (1971), Ștrengarii (1974), Năzdrăvanii (1977), Năsturel (1979), Alerguș (1981) ș.a. SCRIERI: Ilie își croiește viață nouă, București, 1949; Pionierii de la Măgura-Nouă, Chișinău, 1953; Se-ntâlnesc pământurile, Chișinău, 1956; Fofo este vigilent, Chișinău, 1957; Oameni și destine, Chișinău, 1961; Neastâmpăr, Chișinău, 1961; Povestea copăcelului, Chișinău, 1962; De-ale lumii, Chișinău, 1964; Ploaie cu covrigi, Chișinău, 1965; Echipa noastră, Chișinău, 1966; Măsoară-mă, bunelule: eu am un kilometru, Chișinău, 1968; Valul lui Traian, Chișinău, 1968; De-a mijatca cu soarele, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
mult, teoreticienii acestei perioade au făcut eforturi importante de convertire la această ordine inclusiv a contribuțiilor gânditorilor Antichității, mai ales cele ale lui Aristotel. Din întreaga filosofie a lui Aristotel a fost păstrată doar forma externă, extirpând din ea tocmai neastâmpărul esenței. Totul din această filosofie a fost prelucrat conform cu gândirea și cu interesele teologiei. Aceasta avea ca obiect convertirea dinamicii sufletești în credința în Dumnezeu, cu tot ceea ce au însemnat entitățile psihofiziologice și mentale ale sufletului. S-a instituit credința
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de Thorndike, principiul 'încercării și erorii" avea puterea să confere sens și unitate comportamentului, indiferent dacă acesta acționa în natură sau în societate. Atunci când Spencer a statuat principiul "încercării și erorii", a avut în vedere doar cuprinderea variabilității comportamentale, cuprinderea "neastâmpărului" manifestării sale, greu de prezis doar pe baza legilor mecanice care acționează la nivelul organismului. Acesta a fost formulat într-un spirit matematic probabilist, asimilat astfel la teoria reflexo-logică, de funcționare a sistemului nervos, la determinismul legic și cauzal, ca
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
relatată plat, cu amănunte banale și vulgare, în București, orașul prăbușirilor (1931). Oricât de justificate ar fi aspirațiile unei soții neglijate (de un soț cu preocupări superioare, de larg interes social), autorul o silește să plătească cu viața infidelitatea conjugală - Neastâmpăr (1934; Premiul Societății Scriitorilor Români). Intenționând să dea o frescă a mahalalei bucureștene, ca lume năclăită în propria meschinărie și amoralitate, D. nu realizează în Porți fără număr (I-II, 1946-1947) decât o aglutinare de descrieri și dialoguri terne, alcătuind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
fără discernământ, confundând arta cu hazardul vieții, creația literară cu relatarea liberă, dintr-o înțelegere destul de simplă a literaturii. În 1938, i s-a jucat la Teatrul Național din Iași piesa Un om care dă palme vieții (dramatizare a romanului Neastâmpăr), publicată în 1941 cu titlul Nu poți înfrânge viața. D. este și autorul „trilogiei dramatice” Mihail Viteazul (1967), minată de poncifele și stilul triumfalist al epocii. SCRIERI: Dragomir valahul, București, 1927; Zvetlana, pref. O. Goga, București, 1930; București, orașul prăbușirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
Nu poți înfrânge viața. D. este și autorul „trilogiei dramatice” Mihail Viteazul (1967), minată de poncifele și stilul triumfalist al epocii. SCRIERI: Dragomir valahul, București, 1927; Zvetlana, pref. O. Goga, București, 1930; București, orașul prăbușirilor, București, 1931; Noroi, București, 1933; Neastâmpăr, București, 1934; Cartea cu minciuni, București, 1936; Turbă, București, 1936; Două chemări, I-II, București, 1938; Nu poți înfrânge viața, București, 1941; Iubim, I-III, București, 1942-1943; ed., I-II, București, 1970; Porți fără număr, I-II, București, 1946-1947; Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
Const. Șăineanu, Noui recenzii, București, 1930, 129-131; A.P. Samson, „Zvetlana”, RP, 1930, 3623; Ion Foti, „Zvetlana”, UVR, 1930, 13; Octav Dessila, RRI, I, partea II, 796-809; Al. Robot, „Noroi”, RP, 1933, 4511; D. Coman, „Noroi”, CL, 1933, 3; C. Gerota, „Neastâmpăr”, CL, 1934, 11-12; Șerban Cioculescu, „Neastâmpăr”, RFR, 1935, 1; Alex. Anestin, „Turbă”, „Ordinea”, 1936, 1438; Al. Piru, „Turbă”, IIȘ, 1937, 11; Al. Piru, „Două chemări”, JL, 1939, 24; Gh. D. Loghin, „Două chemări”, IIȘ, 1939, 9; Aurel Marin, „Iubim”, VBA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
129-131; A.P. Samson, „Zvetlana”, RP, 1930, 3623; Ion Foti, „Zvetlana”, UVR, 1930, 13; Octav Dessila, RRI, I, partea II, 796-809; Al. Robot, „Noroi”, RP, 1933, 4511; D. Coman, „Noroi”, CL, 1933, 3; C. Gerota, „Neastâmpăr”, CL, 1934, 11-12; Șerban Cioculescu, „Neastâmpăr”, RFR, 1935, 1; Alex. Anestin, „Turbă”, „Ordinea”, 1936, 1438; Al. Piru, „Turbă”, IIȘ, 1937, 11; Al. Piru, „Două chemări”, JL, 1939, 24; Gh. D. Loghin, „Două chemări”, IIȘ, 1939, 9; Aurel Marin, „Iubim”, VBA, 1942, 4; Virgil Ierunca, Literatura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
pe care i-o port pentru curajul de a rosti gândurile pe care le împărtășesc toți cei prin ale căror vene circulă o picătură de sânge țigănesc. Scrisoarea citită la postul dvs. de radio a fost prilej de meditație și neastâmpăr nu numai pentru mine și cei din neamul meu, dar și pentru mulți români de bună credință care nu și-au pierdut luciditatea și echilibrul, în ciuda spasmelor prin care trece societatea românească de astăzi, în ciuda faptului că sub crengi de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se refugiază în incongruență și absurd (cum li s-ar părea celor cu o sensibilitate vetustă, neintegrabilă în circuitul existenței spirituale "moderne"), senzația pe care o dau. de "homo ludens", este un semn că ei ard continuu, că încăpățînarea și neastîmpărul lor au un substrat constructiv, reflectat în actul creației. Ei sînt conștienți de inocența comună a multor gesturi generatoare de catastrofe. S-ar putea spune: valul '80 nu știe să iubească îngerii, nu știe să confunde poncifele cu valoarea. Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dintre cei care au lăsat în urmă fapte, nu doar vorbe frumoase. Încercând a sesiza, a gândi ceva original, fiecare personalitate a avut o contribuție revelatoare. Fiecare a avut propriul său drum, dar toți s-au manifestat printr-un veșnic neastâmpăr, o permanentă efervescență, o luptă cu sine însuși, cu propria sa persoană, în scopul unei autodepășiri. Triumful acestor personalități a fost în fond triumful creației lor, opera și realizările în domeniul culturii. Personalitățile au darul de a dinamiza colectivitatea în
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie de mine, cu pași de pândă, bătrânul Alcalay, fost anticar și apoi mare librar și editor În țara românească, dar analfabet până În pragul abecedarului, adică necunoscă tor nici măcar al literelor. Scoate o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu scris filigranat mai păstra pentru noi ceva-ceva din savoarea și interesul permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf al omului despuiat de orice personalitate. Cea dintâi manifestare a lui Emanoil Bucuța În public, În ciclul conferințelor Ideii Europene din toamna lui 1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avut de lucru... Mi se potrivește ca nuca-n perete. Bag-samă că nu s-au uitat prea bine la mine, spune și, hâtru, își pune palma pe creștet și-și ia măsura. Când oi face vreo boacănă din prea mult neastâmpăr, tot atât de repede o s-o sucească de-o să-mi zică "cel Rău" au "cel Cumplit"... Nu vă luați după gura prostimii, că-i cam slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-a tăbăcit cu atâta suferință, că avem tăria de a îndura, de a răbda... Timpul meu n-are răbdare! spune Ștefan plin de neastâmpăr. N-am stofă de mucenic să aștept "Plinirea vremii"... Eu vreau ca vremea aceea să vină aici, azi, acu! Să te audă Dumnezeu. Am visat catedrale... Da' bisericuțele noastre ce au? ridică el fruntea cu mândrie. Mi-a fulgerat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
treptat Într-un corp consistent, precis, ca o ghiulea legată de picior, pe care o târa cu el peste tot. Stătuse mulți ani la Konstanz. Cioplise flori de piatră, chipuri de femei, care, toate, semănau cu Maria lui. Dar un neastâmpăr bolnav Îl goni și de acolo. În fiecare zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și ele pline de aceleași sunete Înfiorătoare, ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
multe neajunsuri casei imperiale și vasalilor ei decât toate incursiunile și luptele rudelor lui războinice. Simeon simțea pentru el o mare simpatie. Aproape că-i părea rău că părăsise curtea din Konstanz, unde se simțise adă postit și ocrotit. Dar neastâmpărul lui, populat de himere sângeroase, Îl Împinsese să plece mai departe, tot mai departe, cu nădejdea că undeva, vreodată, Își va găsi pacea și liniștea... Auzi deodată zgomote, tropote, hămăit de câini. Dădu să se ascundă În umbra pădurii, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]