449 matches
-
le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Citește mai mult Trec căi bălani fără hotar și-odihnă,Într-un cutremur surd din depărtare,Si pe sub dealuri nechezând pe vale,O herghelie de neastâmpăr plină.Nebuni de vis hoinar peste câmpie,Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa,Cănd foamea îi încinge mai aprinsăEi pasc pe pajiști - nimeni să-i reție.Iepe sirepe alăpteză-n voie,Iar armăsarii le păzesc trufași,Si nechezând arată că sunt
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
prezintă imensa cultură de rapiță. Aflase că se vinde bine. În plus, nu o fură „împuțiții de țigani”, cum obișnuia să le spună Crăian. Alena, îmbrăcată doar cu sutien și o fustă scurtă, transparentă, de se vedeau bikini, a observat neastâmpărul lui Emil...Era o femeie nonconformistă. -Emile, ție nu-ți lipsește nimic, nimic? ...Emil înghițea în sec. N-avea curaj să-i răspundă. -Știi ce, n-ai vrea să mă ajuți să-mi dau pe fese cu niște cremă? Nu
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
care nu le-a mai primit din timpul studenției, atunci când l-a cunoscut și a determinat-o să-și lege viața de a lui. Puținele obiecte de îmbrăcăminte au dispărut ca și când nici nu au existat vreodată pe ei. Ramona, în neastâmpărul primit de la senzațiile transmise prin mângâierile și sărutările partenerului de viață resimțea prin toți porii dorința de dragoste, de dăruire și-l aștepta pe Viorel cu poarta întredeschisă să-i trimită cel mai drag oaspete. Dorea să simtă bucuria împlinirii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
ales uneori atât de greșit în viață. Uneori mă cuprinde nostalgia vremurilor de odinioară și aș mai dorii să se mai întoarcă timpurile când eram cu prima soție, oh cât am mai făcut-o să sufere plecăm uneori plin de neastâmpăr prin România nu veneam pe perioade mai lungi, lucram pe ici pe colo însă căutăm cei drept aventură iar ea cu doi copii ce se mai chinuia, mă implora sârmana să mă opresc să încetez cu acest stil de viață
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
s-ar putea să nu mai putem ! Fac o paranteză. Dintr-un punct de vedere, Laurențiu și cu mine ne deosebim de restul grupului. Amândoi suntem mai puțin ingineri, în sensul că avem câte două mâini stângi. Amândoi avem un neastâmpăr care ne îndeamnă să mergem pe căi nebătătorite, în particular literare. Diferența este că el, având calități de lider, este cel care zice "Hai!", pe când eu mă arunc într-o aventură numai după ce aud acest "Hai!". Așa a fost în
CASCADA de DAN NOREA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371569_a_372898]
-
fără de sfârșit, ce se înalță... mai sus... tot mai sus... ca zborul unei păsări phoenix, ce-și poartă încă metamorfoza purificării. Și nu-i așa, că pe sunete celeste, se pogoară prin foc, în jurul cristelniței lumii menirea de a îmblînzi neastâmpărul hoatic, spre-a-l domoli, cum se aseaza cuminți zorii trandafirii a unei zile de primăvară, în sufletul cel obosit de-atâta căutare de sine ? Și nu-i așa, că din atâtea câte sunt alegem, de cele mai multe ori, estetica urătului
CAII VERZI PE PEREŢI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374921_a_376250]
-
ideea biblică a comuniunii bărbat-femeie. Căci nu am fost creați pentru a fi singuri și poate că de aceea adevărata împlinire a omului se săvârșește prin unire în acest bâlci al deșertăciunilor care este viața. De aici și un continuu neastâmpăr, o perpetuă necumințenie... Ahtiate după putere sau după iubire, intrigante sau devotate, fidele sau înșelătoare etc.,etc., femeile pot lua înfățișări derutante. Un șugubăț specialist în antropologia sexelor a făcut să apară o carte, tradusă și la noi, cu titlul
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
ramură la cap de pod spre nesfârșit mi-e drumul deschis dincolo de violet oglinda reflectă timp ce am fost am să-i întorc spatele cu inima prinsă pe margine de vaiet să mă hrănesc din tot ce mai am apusul neastâmpăr să-mi fie până la ultimul respir într-un “sunt”. până când mă vor sădi lutului rodire să răsar dincolo de violet. Referință Bibliografică: Dincolo de violet / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor
DINCOLO DE VIOLET de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371812_a_373141]
-
se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul soldurilor într-o mișcare frenetică. Buzele lui o ardeau de plăcere, iar neastâmpărul limbii o topea. Simțea că nu mai rezistă. Înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, îl prinse pe tânăr de păr, trăgându-l cu putere spre ea. - Nu, nu, te rog, nu... intră din nou, vreau, când termin, să fii
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
în patria de cuvinte, bucurându-se ca un copil pentru fiecare punct câștigat. Eram prieteni nu numai pentru că amândoi veneam din „țara” de dincolo de Carpați (el -gorjean, eu - munteancă) și aveam temperamente asemănătoare, ci pentru că vibram sub aceeași lumină în neastâmpărul zilei, iar „ciocnirile” noastre (căci din doi colerici mai ieșeau și „scântei”!) se finalizau totdeauna cu ceva bun sau important. Așteptam cu nerăbdare „terenurile” (nu în toate anotimpurile, plăcute pentru gazetari!) împreună: era tonic, îmi „dezmorțea” creierul, discutam la nesfârșit
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
mă recunoaște,/ la oraș nu mă mai duc!” (Din nou acasă). Volumul „Nostalgia întoarcerii” pare a fi un fel de antologie cuprinzând patru capitole care de fapt erau volume indpendente: „Amurg de întoarcere”, „Scaunul harului”, „Un strop de veșnicie” și „Neastâmpărul toamnei”. Scris cu harul transmiterii de la suflet la suflet, într-un limbaj simplu volumul sus amintit ne ajută să ne regăsim pe noi, cei de vârsta a treia de mână cu autoarea. Ca urmare a lecturării acestei cărți am scris
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
Nostalgia acelor amintiri cu peripețiilor mele, și dorul după acele locuri, pe unde am hălăduit în anii copilăriei mele, este ceva obișnuit, căci, ca un Fiu al Muntelui, mereu am avut și am și astăzi acel foc, acea iuțeală și neastâmpăr. Anii aceia, unde simplitatea a tot și a toate făcea casă bună cu bunătatea oamenilor, cu cumințenia lor, s-au dus de mult, iar astăzi, am rămas doar cu ipostaze, ce lasă un gol profund, căci lumea s-a schimbat
AMINTIRI DIN PREDEAL de ARON SANDRU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376785_a_378114]
-
cu câteva zile doar, slobozea chiote de veselie și entuziasm, era pe moarte după spusele doctorului ce o consultase cu o seară înainte. Sofia era ultima sosită în familie și adusese tuturor imensă bucurie și drăgălășenie cu frumusețea, inteligența și neastâmpărul ei adorabil. Era un mic taifun și ridica în picioare toată casa cu ideile năstrușnice, la îndeplinirea cărora îi mobiliza necondiționat pe ceilalți frați, care nu îi puteau refuza nici un capriciu, chiar dacă nu de puține ori încasau diferite pedepse din partea
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
această dovadă a faptului că suntem creștini, nu de ieri, ci de multă vreme.” Trista realitate Preotul Sabin Diț avea o vorbă: „Dacă nu ținem pasul, ne calcă plutonul!”, spunea el făcând aluzie la cadența militară, voind parcă să justifice neastâmpărul eforturilor sale. Acum, omul plin de viață și de o debordantă și contagioasă energie, a trecut la „cele sfinte”. Astăzi, ascunsă de ochii trecătorilor neavizați în spatele noilor construcții ale comunei, biserica de lemn, „comoara din Apahida” primește - din când în
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
mai putem replica, nici nu ne vom mira de nimic pe fața pământului. Dar "Bacăul" nostru mai adineaori se plânse că n-are loc spre a fi mai explicit și cu toate acestea pe a doua pagină începe, cu un neastâmpăr nesuferit, să se întindă pe întregi cinci coloane, și ce face? Pișcă și mușcă parcă s-ar fi născut cu colți în gură ca oștirea lui Cadmus. Pe cine mușcă? Pe o biată foiță - cum o numește el - care a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de evocare pe care îl pretind scrisorile. Scriitorul, al cărui atu nu e, în nici un caz, facultatea invenției, are o mlădioasă fibră de memorialist. E, în firea ușoară și boemă a fericitului A., un duh al nestatorniciei, o înfrigurare, un neastâmpăr de a nu sta locului, sub irezistibilul apel al unor meleaguri cât mai îndepărtate, unde vrăjmășia iernii nu-l poate ajunge. Dar, oricât s-ar supune pornirilor lui de hoinar, peregrinul moldovean, cuprins de nostalgii, își întoarce mereu privirea spre
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest libret fiind compusă de Alfonso Castaldi. Un umor livresc emană istorisirile de vânătoare și, tot așa, relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
și din cauză că e căldură mare (Căldură mare, Petițiune), moftangiii aceștia euforici și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte un fason, de câte o pandalie, onorabilii cu sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
copilului într-un limbaj pe înțeles, atunci micii pacienți se simt ușurați, fiind apoi confruntați cu proceduri pe care au impresia că le cunosc deja. Pauzele scurte pentru clătirea gurii, umplerea paharului cu apă etc., pot satisface într-o măsură neastâmpărul lor. În definitiv, scopul ideal este de a crea o anumită formă de experiment reușit, oricât de modest, astfel ca la sfârșitul fiecărei ședințe copilul să-și recapete autoîncrederea sau chiar să o dobândească (Loch). Nervozitatea, nesiguranța și stările de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
poporului, venea să asiste la deschiderea anului școlar. Într-o baracă vastă, unde se țineau (...) cursurile de clasa Întâia și a doua primare, plină de copii, care de care mai sărăcuți, Îmbrăcați de sărbătoare - stam toți În picioare, tremurând de neastâmpărul emoției. Deodată se aud afară, de departe, urale zguduitoare; Încet-Încet, se apropie... În sfârșit !...vine... vine... A venit... Drepți ! Smirnă toți ! și din toate piepturile, la comanda neuitatului nostru dascăl, inimosul Basil Drăgoșescu, pornește un Întreit ura! de pârâie din
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
scaun pe Isaac Angelos, care-i scăpase de cumplita tiranie a lui Andronic Komnen. Cu asemenea cuvinte Asan știu să reinsufle oștirii sale spiritul încrederii și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală si c-un neastâmpăr fără margini o năvală pustiitoare în ținutul de lângă Strymon și în provincia Amphipolis. Generalul romeu, sebastocratorul Isaac, om încă tânăr, sumețindu-se de-o mică izbândă ce-o câștigase de la-nceput asupra românilor, auzi că ei se pregătesc să năvălească asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mâna comisului și apucă câmpii, alergând la inamic. Dar Mihail nu se-ncurcă de acest semn care menea a rău, ci sare pe un alt cal și s-aruncă, țiind lancea în mână și însoțit de câțiva călăreți, c-un neastâmpăr furios asupra amogabanilor, dintre cari străpunge pe unul cu lancea, iar pe altul îl spintecă cu sabia. Dar, lesne de recunoscut de departe prin insigniile vredniciei sale împărătești, el devine numaidecât ținta atacurilor dușmane. Doi ostași persani curajoși, acoperiți de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l face altuia, ceea ce la copii nu se află. Năzbutiile ce le fac uneori le fac fără a cunoaște importanța lor și daca, în această privire, sunt uneori espuși a purta urmările cam involuntare și neplăcute ale neascultării sau ale neastâmpărului lor, nu e cuvânt ca să se facă numaidecât gaură în cer, ca cele două virtuți de iască ale adunărilor, P. G. din Senat și P. G. din Adunare, să se aprinză, ca presă, ministeriu și legislațiune să se 'nfioare ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în propriul teritoriu scriptural. Permanentul, neobositul dialog cu sine și cu ceilalți „înscenează” marile teme ale culturii, le transformă în colocvii dramatice, tensionate, „dramatizate”, în provocări. Nevoia de certitudine, de sistem și echilibru a dascălului prin vocație este secondată de neastâmpărul gânditorului fascinat de nevoia de frumusețe ca nestare, de contradicția creatoare, de mișcarea ideilor mai degrabă decât de valabilitatea lor, de „identitatea neidentică”. În argumentarea pasiunii lui pentru Hegel se află semnalmente ale propriului portret. Tot așa cum instalarea postului de
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Europene de Science-Fiction (ESFS Award), pentru romanul Vă caută un taur. Totuși, F. nu este în mod exclusiv un autor de cărți SF: mai puțin perseverent, considerându-se un „etern diletant” și un „jucăuș”, de fapt un spirit plin de neastâmpăr, aflat permanent în căutarea unor noi „provocări” tematice, tehnice, stilistice, el se manifestă și ca dramaturg, cu mare succes de public și de critică. Semnează, în anii ’60-’70, noi volume de literatură jurnalistică în tonul vremii, fără frenezia satiric-pamfletară
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]