701 matches
-
în grădina lui nea Titu și de acolo în drum unde începea flocăiala cu Vlăduț. Și așa de atunci trebuia nu numai să-l închid pe Floricel în curte, dar să-l și leg cu lanțul... La cât era de neastâmpărat și de rău, Floricel nici nu avea să trăiască mult. A murit la doar șase ani, sfârtecat de o mașină cu bușteni prin Treboilea, se ducea la porumbi în Gruiu’ Pleșciorii cu verișorii mei mai mari, Gică și Mișu, doi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
tot și-ar fi arătat colții, oricât de calm ar fi fost. Pe Sebastian însă îl privea cu blândețe înțelegătoare, spunându-și parcă în sinea lui: ,, De, ce să-i fac, e copil și el, se joacă...”. Sebastian era tare neastâmpărat când era mic, se cățăra peste tot, prin copaci mai ales, dar și prin poduri, pe acoperișuri de grajduri chiar. Odată, în Treboilea, s-a suit într-un nuc din afara grădinii în care trebăluiau ai mei. La un moment dat
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
era nevoie și numai, când cneazul locurilor îi chema la oaste pe bărbați, pacea acestor locuri era turburată. Într-una din acele căsuțe pitite printre pomii roditori trăia și familia Leurei și a lui Urmăn , doi copii jucăuși nevoie-mare și neastâmpărați așa cum bine le stă copiilor de sama lor. Nu erau prea mari: Urmăn avea vreo șapte anișori, surioara lui, Leura șase. Mama și tatăl copiilor trebăluiau mereu ca să agonisească cele de trebuință traiului de zi cu zi. Era o zi
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
dar pot stârni și frenezia unor căutători de comori, dornici să hălăduiască prin peșteri și să colinde rămășițele pădurilor de altădată, adică pe acolo pe unde și-au purtat pașii frumoasa Tarnița, copila plină de har a vrednicului domn Comanus, neastâmpărații Leura și Urmănaș, Goanța, fiica din urmă a lui Cremene Împărat, frații Garunda, Lapeșu și Nemoras, sasul fugar din Wermesch, oierul turc Šűban și toți cei cărora imaginația prozatorului le-a dat viață. Cu excepția celei din urmă - Poveste cu boieri
LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUŞENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366509_a_367838]
-
cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau sa tragă spuza pe turta lor, să profite cât mai mult de întuneric, umblând cu mâinile lor curioase și neastâmpărate pe sub fustițele copilelor, cu voia sau fără voia acestora. Așa s-a întâmplat și cu Ana, când un băiat a încercat să facă acest lucru pe la vreo treisprezece ani. Cum a simțit mâinile acestuia pe pulpele sale, a și sărit
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
mini-sfincși nevinovați, toți cu ochii la nuiaua domnului Arsu. Nu eram învățați cu bătaia. Domnișoara Iulia nu și-a permis agresarea noastră nici măcar cu o pișcătură de păr sau de urechi. E drept că ridica vocea uneori la câte un neastâmpărat, dar cu invariabila dojană:„Vrei să mă superi?” Și nimeni nu voia să-și supere „prietena”. De aceea, trecerea de la „prietenie” la nuiaua care vâjâia pe deasupra capetelor noastre a avut un efect de anesteziere a sufletelor, cu toate că domnul Arsu nu
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă: - Pe unde umblați, neastâmpăraților? Nu mi-ați promis că stați în casă până mă întorc? Pe unde...ați umblat? Cei doi iepurași se ascund unul în spatele celuilalt de rușine că au supărat-o pe mama lor. Când le văzu stânjeneala îi cheamă lângă ea
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
împrumutat peisajului și gesturilor unde inocența și nevoia de bucurie, de liniște se regăsește în memoria gesturilor, a prezențelor statornicite de viața însăși. Grădina cu iarba ce se înfioară sub pasul ușor al copilui, gâzele ce se agită sub botul neastâmpărat al lui Burcuș, zarea ce răspunde în ecoul cucurigului, alunul ce se dăruiește generos copilului, izvorul ce-l așteaptă cu ulciorul, cărarea care-l duce pieptiș spre pădure etc. Toate aceste spații sunt puncte ale escapadelor care oferă spiritului, deschis
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
sus de bucurie, apoi se tăvălea prin iarba moale și mătăsoasă. Când se apropie să vadă mai bine ce se întâmplă acolo, văzuse că jos era un mic pui de pasăre, încă golaș, cu cioc galben, care țipa speriat. Pesemne, neastâmpărat, căzuse din cuib, iar părinții săi țipau cu disperate de pe ramurile pomilor din jur, văzănd dușmanul de motan jucându-se cu puiul lor căzut. Atunci Liliana luă de jos puiul, îl mângâie, apoi, urcând pe o scară, îl pusese înapoi
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
care îi scoteau și mai bine în relief fesele și pulpele picioarelor. Rămânând amândoi doar în chiloți, Irina s-a întins pe patul prea strâmt pentru corpolența ei, iar Sandu îngenunchind, a început să-i sărute ochii, în timp ce mâinile alergau neastâmpărate pe tot corpul fetei, făcând-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
Simt o mulțumire trupească și sufletească. E bine să fii turist, călător... Mai ales că mă așteaptă atâtea surprize plăcute pe continentul european. Oare!? Lumea se așează din nou la rând la ușile toaletelor. Unii răbdători, alții, cu urgente, mai neastâmpărați... Nu după mult timp un mesaj al „your captain speaking” ne anunță că vom ateriza la Helsinki în aproximativ o oră. Ok! Am mai realizat un segment din excursia mea. Nu mă simt obosit. Nu după mult timp ni se
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
coșea orice la o masina Singer cu picior, pe care a avut-o tiu minte și când eram student la Politehnica. Dar și după pătărania asta am învățat să nu-mi bag nasul în toate oalele. Eram un băiețaș rotofei, neastâmpărat și pus pe șotii. Eram și un alintat căci „îmi suflau în fund” și Vichentie și mămică, mai putin tata. O altă pățanie ce era să se lase cu urmări grave a avut loc într-o vară când tata a
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
zânelor” în care-mi răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar în dimineți senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
voiaj, verzuie, și aia cu rotile. Avea o bluză albă, ca o iie de artizanat, sub care se vedea un bust ușor bronzat, în contrast cu albul și un sutien tot alb, ce prindea, elegant și decoltat, două comori feminine, care săltau neastâmpărate la fiecare mișcare. Pantalonii negri, mulați pe picior, aveau o strălucire ce dădea un farmec aparte ținutei sale generale, într-un cuvânt îmi plăcea din prima clipă. Ne încercau pe amândoi emoțiile și jena... Cu buchetul de trandafiri în mână
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
Trebuie doar să crezi. Nefericirea lumii izvorăște din neștiința privirii. Dacă te vei uita de jur-împrejurul lumii și al tău însuți ( ... ), vei afla răspunsuri dintre cele mai neobișnuite”. Răspunsuri dintre cele mai neobișnuite aflăm în acest volum de poezii, privirea, atentă, neastâmpărată, pătrunzând când în adâncul lucrurilor, când în profunzimea eului propriu, mereu „aplecat peste întrebările lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
Și sub cerul deschis, Undeva într-o doină Țara mea s-a întins. Natura vie e minunea cea mai miraculoasă din spațiul nostru. Nu există un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagănă în bătaia vântului jucăuș și neastâmpărat, decât freamătul tainic al cetăților verzi - pădurile, decât o livadă în floare ce-ți moleșește sufletul prin măreția mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuțe și grandoarea veșmântului floral. Pământul României mele captivează cu mirosurile enigmatice și originale, prin culorile
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
castron acoperit, gândindu-mă dacă merită să dau drumul la frigider numai pentru atât. M-am retras în dormitor, am dat drumul la televizor, am adormit ca de obicei cu el deschis și când m-am sculat am constatat că neastâmpărații ăștia doi, împinseseră cu botul castronul până la marginea mesei, jos capacul sărise singur, iar ei se delectaseră în voie cu biftecul meu. Neștiind cum am să reacționez, își luasaeră câte o pziție de pândă strategică, pregătiți la orice eventualitate. - Nu
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
de motanul mare, un fel de Tom cat, parcă ar fi fost licențiat la Oxford, atâta de manierat era. Dacă voia să iasă din bucătărie, se așeza în fața ușii și aștepta în tăcere. Dacă se afla prin preajmă unul dintre neastâmpărații ăia mici gata să miaune la orice pas, îi trăgea pur și simplu o lăbuță peste bot și-l punea repede la respect. Nu știam că și motanii aplică astfel de corecții celor mici, când nu sunt cuminți. Au luat
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
învățătorii de copii depinde foarte mult dacă la Biserică copilul se simte ACASĂ ACOLO... Fiecare învățător are copii dragi inimii și copii nesuferiți sau greu suportabili. și eu am făcut parte dintre cei greu de strunit. Cu toate ca la Biserică eram neastâmpărat și de multe ori rădeam cu prietenii chiar în timpul programului și îi deranjam pe cei din jur, eram totuși ACOLO. Eram ACASĂ. Tata nu a știut să-mi spună lucruri prea adânci din Biblie, dar am rămas cu mesajul transmis
ACOLO, ACASA, INIMA... AM AVUT UN VIS... de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356816_a_358145]
-
picătură de apă pe plită, sau era doar o închipuire a minții ei tulburate nici ea nu știa din ce cauză ... Numai Afrodita avea în acea seară de primăvară altă stare de spirit, îi crescuse burtica și gemenii ei erau neastîmpărați, dădeau din piciorușe, Adelina era la Londra, se întorcea peste vreo zece zile, îi trimisese o vedere frumoasă și un volum de poezii braziliene, îngrijit de omul de cultură Lauro Moreira, din care îi rămăseseră în minte cîteva versuri pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
azi). Soluția găsită de poet deși temporară, e inedită: umbra turnului. Se coace pita - un greiere înțeapă prelung liniștea (Ildiko Juverdeanu) Olfactivul e copleșit evident de mirosul de pită care se coace pe vatră. În liniștea nopții târzii, un greiere neastâmpărat rupe vraja așteptării, de parcă și el, nemai având răbdare, dorește să guste neapărat din miezul pâinii. Un poem despre simplitatea vieții de la țară, despre dimensiunea profundă a bucuriilor simple, neîmbogățite artificial/superficial. Margine de drum - din ce în ce mai rară umbra plopilor (Fratila
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
consistență și valoare. Versul liber este abordat cu timiditate ( așa cum afirmă poeta), dar cu acea timiditate care „cheamă” privirea. Versurile ce urmează sunt elocvente în acest sens: „ adu-ți aminte de zurgălăii / ce se-nghesuiau / în ochii noștri de copii neastâmpărați / și noi îi scoteam din găoace / împrumutând bucuroși /omului- de- zăpadă / ochelari peste timp...” ( fărâme de cer) Poetă lirică prin excelență, expresivă, Curelciuc Bombonica caută lumina și frumosul în toate câte o înconjoară. Fără îndoială, ieșirile în “larg” o ajută
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
-i păsa că lacul din apropierea casei era tăcut ca un mormânt și lipsit de pești, broaște sau alte vietăți obișnuite în lumea apelor. Vânătorul acesta avea doi copii, o fetiță înțeleaptă și cuminte și un băiețel curios peste măsură și neastâmpărat. Locul preferat de joacă al copiilor era tocmai lacul din apropierea casei. Cât era ziua de lungă, aruncau pietre în apă sau lansau bărcuțe construite din lemne și frunze și le urmăreau cum erau purtate de vânt până în stufărișului întunecat care
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Cu trandafiri în floare Voi împleti cunună Ca să apun iubind SĂRUTUL S-a copt sărutul între buzele-perechi S-a scurs timid printre oftaturi A înflorit pe glezne de iubiri Și a străpuns neobservat înalturi... Au tresărit atingeri jucăușe, Amestecând iubiri neastâmpărate Au coborât atâtea primăveri Printre plăcerile demult uitate... S-a copt sărutul între buzele - perechi S-a scuturat petale, rânduri, rânduri Am încrustat în trupuri doruri vechi Să nu mai rătăcească printre gânduri... SĂ-ȚI DAU DIN IUBIRI NEMURIREA Prin
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]