794 matches
-
oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi s-a tăiat respirația. Inima a început să-mi bată cu putere, vrând să-mi iasă pe gură. Îmi venea să vărs, parcă terorizată de spirite nevăzute. Fusesem neatentă din nou? Nimerisem într-o zonă periculoasă privind o imagine veche? Fotografia îngălbenită mă arăta tânără, între doi bărbați. Țineam brațele pe umerii lor, semănam cu o pasăre ciudată, cu aripi din corpuri omenești. Îmi aminteam fragmente despre acea clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cei maturi, darămite puradeii care erau ca argintul viu. Maricel își făcu apariția de după perdea cu o altă halbă de bere în mână. Asta pentru ce mai e? întrebă Cristi când chelnerul se apropie de masa lui. Poftim? făcu Maricel neatent. A, de data asta nu mai e nimic special, pur și simplu am văzut că halba dumneavoastră e aproape goală și m-am gândit că mai vreți una. Sincer, nu mai voiam, chiar mă gândeam să plec spre casă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajunsese la baza albiei, era cu mâinile în apa care se scurgea la vale acolo, după ploaia de mai devreme. Încă nu găsise ce căuta. Unde naiba căzuse toiagul acela? Și Calistrat ăsta, cum oare putuse să fie atât de neatent? Se făcuse frig, cumplit de frig. Dinții începuseră să-i clănțănească în gură. Știa ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un Fortuny și nici nu avea să devină vreodată. Drept dovadă, se plictisea la colegiu și se Întorcea cu toate caietele pline ochi de mîzgăleli Înfățișînd făpturi monstruoase, șerpi Înaripați și clădiri vii care umblau și Îi devorau pe oamenii neatenți. Încă de pe atunci era limpede că fantezia și invenția Îl interesau infinit mai mult decît realitatea cotidiană din jurul lui. Dintre toate decepțiile pe care le-a adunat În viață, nici una nu l-a durut atît de mult pe Antoni Fortuny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îngrijorat, dragul meu, există cel puțin două scrisori la fel cu asta, fără să mai vorbim de multele și mai mult decât probabilele fotocopii care trebuie să circule deja pe aici. Expresia de pe chipul șefului de cabinet deveni brusc nedumerită, neatentă, ca și cum n-ar fi înțeles bine ceea ce auzise sau ca și cum conștiința i-ar fi sărit în drum pe neașteptare, acuzându-l de vreo faptă rea mai veche, dacă nu extrem de recentă. Puteți să vă retrageți, o să vă chem când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ochii mi-au căzut imediat pe tablou. L-am privit îndelung. Era o grămadă de banane, mango, portocale și nu mai știu ce fructe. La prima vedere părea o pictură destul de nevinovată. Ar fi putut fi acceptată de către o persoană neatentă la o expoziție a postimpresioniștilor drept un exemplu excelent, dar nu întru totul remarcabil, al tendințelor acestei școli; dar poate că ulterior avea să îi stăruie în amintire persoanei care avea să se întrebe „De ce?“. N-am impresia că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândeam la ea ca la o femeie vie pe care cineva mergea să o anunțe că soțul ei tocmai avusese un accident. Îmi mai aduc aminte cum, în acea fracțiune de secundă, mi-am reproșat că am fost atât de neatent încât să nu mă uit înainte de a traversa, și că, din cauza mea, ea își va face griji. După aceea am leșinat. Aproape fericit, ca și cum aș fi fost atras într-un ținut blând și calm. Când m-am trezit la clinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vreodată să gândească. Și totuși tocmai acest lucru nu-i plăcuse la el. Dintr-o dată, Amory s-a simțit obosit de gânduri, de atâta gândire. — Naiba s-o ia! și-a spus el amar. Mi-a stricat anul! SUPRAOMUL DEVINE NEATENT Într-o zi uscată de septembrie, Amory a sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când văd un actor cu idei, mor de ficat. ― Mai citiți și voi Schopenhauer, Kant, scria într-o zi la avizier Beligan, sastisit de gluma tâmpită cu băgatul degetului în fund. Devenise un fel de modă. Care cum ne prindeam neatenți, hopa, un deget în fund, erau unii care aveau avans și răcneau ca din gură de șarpe de-ți era mai mare dragul. Erau niște răcnete pe holurile teatrului de se auzeau, probabil, până în biroul lui Beligan. Asta cu băgatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în conversație: - Aveți un băiețel tare drăguț și isteț! - Da ... drăguț și isteț! Însă și neastâmpărat!..., adaugă nemulțumită la adresa lui, deși stridența din glas i s-a ostoit. - Cred că de obicei e cuminte ... S-a întâmplat ca acum să fie neatent ... - Nu e tocmai cuminte ... , i se confesează mama Alinei. E greu să crești băieți ... - Nu știu cum e, mărturisește. Nu am copii ... Zâmbește stângaci. Caută febril cuvintele cu care să-i rețină pe cei doi. Își reține cu greu impulsul de a
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
aur”) într-o carte întitulată „Fumuseți neobservate". Într-devăr, cei mai mulți dintre noi, prinși în activitățile cotidiene și citadine, trecem adesea pe lângă aceste frumuseți ale Naturii, fără să le observăm, fără să admirăm viața miilor de gângânii, fără să le auzim zumzetul, neatenți la zborul și ciripitul păsărilor și la verdele ierbii și al frunzelor. Iar Gyuri, venicul îndrăgostit al acestor frumuseți ancestrale, ne declară: „A vorbit natura, eu doar i-am ascultat povestea..." Pe care, într-o formă sau alta, ne-o
FRUMUSEŢI NEOBSERVATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362857_a_364186]
-
toate simțurile încordate ca să nu pierd ceva din prețioasa povestire. Mai târziu, când la rândul meu am descoperit taina magică a literelor, citeam și eu. Ce mândră eram și cât de mare importanță dădeam momentului! Mare ciudă mă cuprindea când, neatentă, mă mai împiedicam de un cuvânt! Aș fi vrut să nu se mai termine seara și să nu mă trimită la culcare, dar mamare îmi dădea cănuța mea cu lapte de capră și știam ce urmează. Cănuța mea, albă cu
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
nici frați. China este prima țară din lume care-a catalogat Dependența de internet, drept afecțiune clinică în care oamenii „se zbat”. Potrivit definiției, simptomele includ de a sta on-line, permanent, Problemă fizică sau mentală, irascibilitate sau dificultăți de concentrare (neatent). • Televiziunea și schw-bizul victime fac Și-n aceste vicii mulți de adâncesc și se complac. • Mania cumpărătorilor sau ONIOMANIA Este un viciu modern ( jos pălăria). Răspândirea acestui obicei a fost determinată De faptul că mulți au găsit o metodă de
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
de ninsori» - las, p. 41), dar se trezește și «fără idoli» (într-un de neevitat timp-doi ca de motor cu ardere internă), la umbra unui argintiu carpen (despre care nu poate fi vorba în textul achimesc de-aici, la o neatentă lectură de obosit receptor), arbore „tare“, „oțelit-fibros“, ce-i aduce în memorie celebrul îndemn horațian, carpe diem (îndemn din două vocabule latinești între care i-a scăpat un -n ciber-culegătorului, carpen diem - p. 32 -, numai că pe lângă zero-timpul, doar hyperionic-eminescian
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
colectivului de specialiști și de conducere a C.A.P.-ului se făceau tot felul de supoziții asupra accidentului Săndicăi. Exista ceva care îi făcea să nu creadă varianta povestită de Viorel. Cum să te împiedici așa din senin oricât de neatent ai fi? Și chiar dacă te-ai fi împiedicat, tot poți să te ferești în cădere sau să previi o cădere și o lovire violentă de pardoseală. Viorel era conștient că nimeni nu era convins sută la sută de cele povestite
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
în stare să facă orice pentru persoana iubită, indiferent dacă se găsește în apropiere sau în depărtare. Nu poate să înșele, are gingășie în comportament, își cunoaște foarte bine locul ca bărbat în relația de prietenie și nu poate fi neatent sau bădăran. Niciodată nu se simte mândru față de ea, e foarte modest și are o mare voință de a demonstra dragostea prin tot ceea ce face. Desigur că își dorește ca femeia iubită să fie și mama copiilor lui”. Deci aceste
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
prin ce tip de contract, pentru a intra în folosința societății din care face parte renumitul loc de întîlnire al băutorilor de bere și al pofticioșilor la cele mai bogate și bine pregătite meniuri din București... Îmbrăcat elegant, dar destul de neatent pentru aceste zile de toamnă, când ceața se ridica greoi după ora 9.00 și se instala timid exact pe la orele acestea ale serii, domnul Costache se apropia cu pași egali, de loc grăbiți, de acea zonă în care toate
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtați cu semeție pe umerii acoperiți doar de bretelele subțiri ale rochiei de culoare crem, neatentă, cu gândul plecat nu se știe unde ori din cauza gălăgiei permanente din microbuz, nu i-a răspuns. Privea și ea pe fereastră. Departe. Peste câmpul în care apăruseră case de mărimi diferite și garduri înalte de beton pe care ea
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
De astă dată, într-o tonalitate diferită, ușor nostalgică... -Acum de ce te-ai întristat, o persiflez eu?! Că n-am fost eu restanțieră ori că tu ai fost? Vorbisem la-ntâmplare, glumind. Dacă îi plăcea subiectul, ce-aveam să fac?! Neatentă la nuanțe, nu se prinse de încercarea mea și-mi răspunse promt: -Ba eu am și amânat examene, am și căzut... Da’ ce, nu-ți amintești când toată grupa noastră a picat la Poalelungi, excepție făcând... Dau afirmativ din cap
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
pregnant clasică, de natură eseniană., rostogolindu-se în groapa comună a paradisului. Vasile BURLUI își poartă poemele precum niște cicatrici, pozând în om care știe să tacă frumos, să asculte și să dăruiască mai departe ceea ce numim, atât de superficiali, neatenți și grăbiți, Splendoarea și Tragedia Ființei. Dumnezeu uită mereu pe raft ceva, drumul vieții fiind în acest ultim volum al său, unul al patimilor dintr-o ”ireparabilă trecere”. Are bucurii puține, comparativ cu nostalgiile care-i sunt nenumărate: S-au
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]