226 matches
-
autorul unui important Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile terilor locuite de români, prin care intenționa colecționarea datinilor populare și a legendelor străvechi. Printre producțiile folclorice culese și tipărite figurează o variantă a baladei Iovan Iorgovan și una a Mioriței, neautentica însă. În paginile rezervate poeziei, în afară de Aron Densușianu și Ovid Densusianu (primul cu pseudonimul I. Corban), mai sunt prezenți V.C. Molna și G. Dâmbovițeanu. În 1897 se publică tragedia Optum de Aron Densușianu. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
religios tradițional, interpretat de comunitatea hindusă din Bali la ocazii speciale, a fost scurtat, scos din contextul religios Și interpretat zilnic, contra cost, în fața grupurilor de turiști străini. În teorie, turiștii ar putea să se simtă înșelați de asemenea evenimente neautentice, dar asta ar presupune o bună cunoaștere a tradițiilor culturale din zona vizitată (Mason, 2003: 46). La nivelul orașelor/concentrărilor urbane, răspunsul la consumerism este apariția unui număr tot mai mare de magazine sau centre comerciale în zonele centrale. Transformarea
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
morții pricepe omul prețul vieții și numai primejdia îi oțelește sufletul..." Sensul acestor fluctuații de înțelegere și adecvare la realitate este legat de evoluția subiectului în roman. Scriitorul edifică un parcurs al unui personaj pe cale de inițiere. Tot ce e neautentic în ființa lui va înfrunta dureros proba de foc a experienței și a întîlnirii cu moartea. În situații obișnuite, poate că Bologa ar fi fost un "teoretician" redutabil, mizînd inflexibil pe principii demne de stimă. Roman "ideologic" în accepția dată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
indispensabil al copilului" (Ajuariaguerra, 1974), iar importanța relațiilor mamă - copil este vitală în cursul primilor ani. "Mama schizofrenogenă" a fost descrisă în două variante: mama posesivă și superprotectoare (acel tip de mamă care domină și terorizează copilul cu o dragoste neautentică), pe de o parte, și mama rece și cu atitudini de rejecție ori mama absentă pe de altă parte. “Tatăl patogen” a fost, de asemenea, descris în mai multe variante: tatăl posesiv și ineficient (tatăl "absent" sau "invizibil"), tatăl rigid
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
redacție la moartea redactorului-șef, este invocată atitudinea criticului, care se revendica explicit de la spiritul promovat de Junimea: „prin acțiunea ei, acea grupare ne-a lăsat o moștenire prețioasă și grea: aceea a unei obligații supreme de a combate cultura neautentică”. Modelul junimist, imprimat orientării R.F.R., urmărește „să organizeze o disciplină a culturii prin care să se înăbușe falsitatea spiritului, imitația nepricepută sau ușuratică și gustul prost, care e rodul lor inevitabil” și să participe în chip superior la o „metodologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
imaginea de sine a sociopatului este deformată, incompletă sau neclară, impersonală, ea fiind impusă de „modelul negativ” al grupului marginal din care el face parte; din acest motiv, se poate spune că sociopatul adoptă o imagine de sine din afară, neautentică și caricaturală, care exprimă „identitatea” atribuită de grupul marginal la care a aderat; această „imagine/identitate” diferită de cea normală a membrilor comunității social-umane creează o ruptură între sociopat și lume, generează o stare de ostilitate a acestuia față de societate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
independent de voința și conștiința noastră, coincide cu viziunea, opiniile și aprecierile clasei căreia Îi aparținem. Cea de-a doua voce aparține Întotdeauna reprezentantului tipic, ideal al clasei noastre”. Heidegger a făcut referire la o dualitate asemănătoare: una e vocea neautentică - vocea socială, etalată, disipată În evenimentele cotidiene - și alta e vocea autenticității. Suntem În același timp judecători și acuzați; dacă judecătorul folosește un cod greșit, dacă acea voce imperativă de care, pe altă parte, e nevoie greșește prin permisivitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Și acesta reprezintă un pas necesar în introducerea conversiei<footnote Bernard Lonergan definește conversia în următorul mod: „Conversia se referă la mișcarea de la un set de rădăcini la altul... Se manifestă numai în măsura în are omul descoperă ce este neautentic în el însuși Și se îndepărtează de acest aspect, în măsura în care descoperă că plinătatea autenticității umane poate exista Și o îmbrățiȘează cu întreaga-i ființă”. (Method in Theology, Darton Longman and Todd (publishers), London, 1972, p. 271). Atunci, conversia prezintă trei
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
restrâns numai la Sărbătoarea Învierii Domnului, pe care noi, cei ce-i suntem astăzi nevrednici beneficiari, nici macar nu ne străduim să-i reținem și să-i rostim corect denumirea biblică (de Paști), ci o risipim în tot felul de exprimări neautentice, neserioase și chiar eretice, cum ar fi: "Paste"; "de Paste"; "la Paste"; "Paste fericit!", etc., toate ilustrând o regretabilă carenta de cultură creștină, sau cum am mai zis la început, un grav păcat cu neștiința. "Multă lume m-a întrebat
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea de multe ori, cu care se aruncă în literatură pot stîrni derută, dar și curiozitate. însă cărțile sale nu vor lăsa niciodată impresia de fals, de neautentic. Într-o cronică la Pisica ruptă (1997), Dan C. Mihăilescu remarca "teribila energie colerică" la Mircea Daneliuc și îl așeza într-o ciudată familie de spirite care se definesc prin negație: Paul Goma, Alexandru George, Mircea Zaciu, I.D.Sîrbu, Eugen
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
în 1967 Cioran ar fi fost un nu de mult ieșit din închisoare - și informator. „...ceea ce se întoarce mereu împotrivă- mi este comportamentul meu frivol, atât în prezența prietenilor, cât și a necunoscuților. De unde și impresia de joc, de teatru neautentic [...]. Oricum, există cu siguranță o ruptură între ceea ce sunt cu adevărat și ceea ce doar par a fi”, îi spunea Cioran lui Liiceanu. Printre necunoscuți - cititorii lui. Întrucât nu e deloc inautentic în cărți și cum scriitorul scriitor este cel mai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
vorbită o marcă distinctivă a conjunctivului cu valoare de imperativ, tot așa cum anumite interjecții de adresare au devenit o marcă a vocativului pe care îl însoțesc. Deși format după toate regulile de corectitudine gramaticală, enunțul Să mergem, Vasile! e complet neautentic ca replică în dialog, funcție pentru care ar trebui transpus în ceva de genul: Hai să mergem, măi Vasile! Enunțurile de primul tip erau de altfel frecvente în dialogurile din multe filme românești mai vechi, contribuind la impresia de artificialitate
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
cu ce scop, și unde chiar limbajul unui personaj central ca Dl. Balbus este construit ca foarte artificial, prețios... Există cred, un fel de confuzie în lumea acestor personaje și, totodată, căutarea unei coerențe care, la rândul său, apare ca neautentică. Cum comentați acest... comentariu? Este visul absolut, irealizabil desigur, al unei opere literare perfecte, singura care ar fi geometric construită... Romanul este absolut gratuit în raport cu realitatea exterioară, nu există nici un fel de necesitate de a scrie un roman, nici un roman
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
impulsul inovator inițial la rafinamentul formal tipic Art Deco. Dl. Januszczak o spune și el, sugerând că meritul expoziției ar consta în alegerea lucrărilor pe care le-a făcut sculptorul cu mâinile sale din "tona de reproduceri proaste, scumpe și neautentice în bronz care au ieșit din atelierul lui". Nu-i vorbă, Brâncuși e azi sculptorul cel mai scump din lume, cât despre falsuri, la noi e plin de ele, chiar și pe la case mai mari. E o ambiție decentă, într-
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
despre alcătuirea omului și despre ființa sa. Semnificativă este apoi referința (e drept, doar într-o notă de subsol), la nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici. Tolstoi este luat ca martor pentru ilustrarea modului în care este zdruncinată maniera neautentică a lui ,se moare" (Ființă și timp, p. 338, n. 12). Pe scurt, rolul literaturii pentru demersul ontologic este unul pur ilustrativ, atestator, confirmator. În orice caz, chiar dacă aceste ilustrări literare au o certă importanță, literatura rămâne pentru filozofia lui
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
nu se încrede în caracterul "reacționar" al antimodernului, Mircea Martin nu are în vedere textul meu, în care, spunînd "antimodern" în sensul lui Compagnon, mă gîndeam de pildă la H-R. Patapievici. În fond, există nuanțe. Pentru autorul Singurei critici, "modernii neautentici sunt adepții necondiționați ai ideii de progres, iar antimodernii neautentici ar rămîne să fie retrograzii, reacționarii (în sensul tare al termenului)." Fapt este că, pentru Mircea Martin, antimodernii sînt moderații. Ambivalenți și moderați. Nu doar. Nu e atît de simplu
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
nu are în vedere textul meu, în care, spunînd "antimodern" în sensul lui Compagnon, mă gîndeam de pildă la H-R. Patapievici. În fond, există nuanțe. Pentru autorul Singurei critici, "modernii neautentici sunt adepții necondiționați ai ideii de progres, iar antimodernii neautentici ar rămîne să fie retrograzii, reacționarii (în sensul tare al termenului)." Fapt este că, pentru Mircea Martin, antimodernii sînt moderații. Ambivalenți și moderați. Nu doar. Nu e atît de simplu. A o lua între stînga și dreapta, între comuniști și
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
ani. Nu însă din ostilitate antiliterară absurdă. Pur și simplu mie, care am trăit o viață destul de aventuroasă, iar în pușcărie scene romanești, ce depășeau cu mult imaginația așa-ziselor romane, "curajoase", "literatura" mi se părea derizorie și bagatelizantă. Artificială, neautentică. S-a și spus: după Auschwitz nu se mai poate face poezie". Sinceritatea dramatică a unei atari confesiuni e unica scuză a ceea ce altminteri s-ar putea considera o școlărească eroare de ortografie estetică. Nu credem că ar fi lipsită
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
cu mai toți scriitorii contemporani ori precursori, stupefiant sortiți oprobriului, ci și în chiar structura propriei personalități productive, iremediabil destructurată. Marino „ajunge să-și recunoască tot mai limpede lipsa de aderență față de proză și de poezie, respingerea teatrului ca artă «neautentică» și «convențională», încît te poți întreba, pe drept cuvînt, cum se poate face, totuși, teoria literaturii, de pe pozițiile unei asemenea austerități sau lipse de vibrație față de ceea ce este cu adevărat viu, sub carcasa ori în rama abstractă a «ideilor literare
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
Or, asta duce ineluctabil la dislocare afectivă. Seriozitatea în lăbărțare e reaua vestire a reproșului: EA: De ce nu vii odată cu mine? EU: Pentru că, deși suntem la circ, prefer să nu fi citit programul dinainte. Apoi, trebuie acolo și ceva exhibiționism neautentic. S-o faci la oglindă, de pildă - dar ea nu voia să se vadă pe sine. Exhibiționismul neautentic nu e interesant decât dacă ce spui și ce faci e de fapt adevărat. De pildă: Eliade făcea deja asta acum două sute
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vii odată cu mine? EU: Pentru că, deși suntem la circ, prefer să nu fi citit programul dinainte. Apoi, trebuie acolo și ceva exhibiționism neautentic. S-o faci la oglindă, de pildă - dar ea nu voia să se vadă pe sine. Exhibiționismul neautentic nu e interesant decât dacă ce spui și ce faci e de fapt adevărat. De pildă: Eliade făcea deja asta acum două sute de ani când își freca picioarele sub masă cu negresa aia Îde față cu pă rinții ei, care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor matroane nefericite. „Bovarismul” ei este nul. Eroina lui Musil ar avea, probabil, formulări drastice despre mediocritatea iluziilor și a eșecului În neautentica și, până la urmă, imposibila „eliberare” de sine la care aspira Emma. De altfel, „căderea” prin care se regenerează și poate se și Înalță Claudine nu rezultă dintr-o prelungită frustrare, ca În cazul Emma Bovary. Riscanta ieșire din prezentul calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mod întâmplător burghez și pe plan social), atinge un prag de inadecvare cu viața spiritului, o limită de nedepășit. Acest tip de burghez, prin destin, nu-și poate depăși condiția lui care, în fond, rămâne meschină și îngustă, superficială și neautentică. Burghezi de acest tip există printre artiști, printre călugări, adică nu e vorba, în această calificare spirituală, de meseria pe care o exercită insul respectiv, ci de faptul că resimțim în el - și cel care resimte asta este, bineînțeles, de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apreciere o intuiție evoluată, puternică, a valorii oricărei experiențe spirituale. Față de atâția „inițiați“, maeștri spirituali, adepți sau vizionari care populează astăzi, în mod destul de suspect, scoarța terestră, se cuvine să se găsească și câțiva indivizi, bine dotați în diagnosticarea cazurilor neautentice de viață spirituală - câțiva oameni care să prezinte o garanție, ca și cum ar fi înzestrați cu detectoare sensibile la toate formele de falsificare care ispitesc formele de viață spirituală a indivizilor. Acești oameni, fără să constituie o castă, există deja și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Aristotel artea dramatică în Rhetorica lui, 3, 1, când zice: "Ea se bazează pe voce, dupre cum e (cu putință) posibilă întrebuințarea acestia la mișcările simțirei ". Ritter în emerita sa edițiune nouă a Poeticei vrea să șteargă din ea ca neautentice locurile citate mai sus, pentru că, după cum crede el, aci ar fi vorba numai de materia imitandi, vocea însă e instrumentum imitationis, nu materia. Aristotel însă (concepe) își cugetă tocmai vocea ca material al actorului, precum tot în acel sens pricepe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]