527 matches
-
pe una doar tăcerea, În pahar îți torn -albastru Să - nțelegi că asta-i vrerea! Cerul tot îl prinde zborul Și în suflet doar fiorul, Norii fug în alte zări Îmbrăcați în resemnări... Fâlfâitul din priviri Are murgu-n amintiri Și nechează când aleargă, Peste timpul smuls din iarbă... Duc în zbor de pescăruș, Gândul cel mai jucăuș Aripi de cuvânt să treacă Peste valea care-i seacă! 30 aprilie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Pescărușii / Camelia Cristea : Confluențe
PESCĂRUȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352601_a_353930]
-
că un cal pe nume Fulgul era cel mai rapid și îl mână doctorul Neculai când îl înhamă la șaretă. Pentru Lăcrămioara aceste vehicule, șareta și docarul erau lucruri din povești. Ba, mai mult decât atât, caii care le trăgeau nechezând sau fornăind pe nas o și fascinau , o și speriau. Erau niște trăpași dolofani, cu coame bogate care se legănau când mergeau. Unii erau tineri și supli și aveai impresia că zburau cu șareta cu o singură persoană în ea
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
ani: caii zburau din departare apropiindu-se de grajduri și intrând pe rând înăuntru. Sub ea, sub scara înaltă și abruptă din lemn pe care se afla, treceau zeci de cai de toate calibrele și culorile, care se manifestau zgomotos, nechezând de bucurie parcă. Lăcrămioara îi privea cu teamă dar și cu admirație că ea e sus și că nu-i pot face niciun rău. După ce s-a liniștit pământul, au coborât încet și fetița a fost așezată de paznic în
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
vămile de fum ale tăcerii, uitat de flori cu trupul obidit și frânt, mai las un ceas pe marginea-nserării. Cetatea mea de mult e cotropită și-n turnu-i orologiu grav tot bate, pe când un murg cu stele sub copită nechează îndelung cu gluga nopții 'n spate. Și-n golul orb, prin turlele visării, pe-o pagină de suflet tot mai scriu un cânt de plumb pe colțurile zării când bate iarna codrul a târziu. Sunt sentinela ultimului cânt, Cetatea mea
ULTIMA SANTINELĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357044_a_358373]
-
nu-i venea să creadă cât de grăitori erau. Parcă spuneau fără cuvinte: - Eu ți-am vorbit, copile! - Bine, bine, dar nu se poate așa ceva! Unde ai mai auzit tu cal să vorbească omenește? Bătrâna a repetat gestul și a nechezat scurt, arătându-și dinții. Parcă râdea ori așa a avut băiatul impresia. Îngândurat, fără s-o mai îndemne, a pornit și, mergând din ce în ce mai repede, au ajuns în poienița cu iarbă grasă. - Uite, nu te leg! Am încredere în tine. Cred
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
belciug și a vorbit ca un mare șef: - Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. - De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. - Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a trepidat pământul
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
de cunoscută și de dragă băiatului. Apoi, a îngenuncheat din nou cu un picior, invitându-l să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: - Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște s-a frământat puternic. Înțelegând situația, Tudorel a uitat de toată frica ce-l cuprinsese și s-a repezit cu toată forța la cele două crengi. A
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
meu drag, apucă lanțul cu dinții! Trage de el, căluțule! Ochii inteligenți ai iepei l-au fixat cu o mulțumire pe care băiatul o văzuse rar în ochii oamenilor. Și-a răsfrânt buzele lăsându-și dinții la vedere și a nechezat scurt. A întins botul și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. - Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
băiatul o văzuse rar în ochii oamenilor. Și-a răsfrânt buzele lăsându-și dinții la vedere și a nechezat scurt. A întins botul și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. - Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce și-a desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: - Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
și vă dau, cu mare artă, ultimul aspic de grâu. Adunai în gânduri spuma, mă luptai cu unchiu' Ares, iar acuma, cald ca bruma, între cei pitici, eu mare-s. Peste timpii ce se scurg, pun metafore la plug, mă nechează-al meu amurg, dar nu pot să rinofug. Gândul vrea să se desfete-n pribegia lui spre mâine, niciun plânge nu mă prieten, niciun latră nu mă câine. Și, de-aceea, fac demersuri, la-ndemână a vă pune prima mea
CITEŞTE ŞI FĂ CE VREI de JANET NICĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357209_a_358538]
-
Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între urechi și alta sub gât. Când îl auzea pe tataie vorbind sau mergând prin curte, necheza, iar el lăsa totul și intra să-i frece gâtul sau să-i șoptească ceva la ureche. Îmi întindeam și eu urechile cât puteam, dar nu înțelegeam niciodată ce ar putea să-i spună, de se calma pe loc. -Tataie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Am numărat neliniștile vocalelor seduse, din fiece pântec de vers așezat pe braț, privind spre fereastra cu dantură de ceață. Ieri, mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, ... Citește mai mult JURNAL Alaltăieri,am scris un e-mail
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Am numărat neliniștile vocalelor seduse,din fiece pântec de vers așezat pe braț,privind spre fereastra cu dantură de ceață.Ieri,mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei,și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului,cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul.Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul eiîmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului,în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul.Azi,... X. UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POEZII, de George Baciu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Am numărat neliniștile vocalelor seduse, din fiece pântec de vers așezat pe braț, privind spre fereastra cu dantură de ceață. Ieri, mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
descărnat,/ dă-napoi/ limbille ruginitului ceas./ Vrea să amâne doar iarna... singurătății în doi. Și toate acestea pentru că: A sare miroase petala de măr,/ până și-agrafa de aur/ din negrul meu păr/ respiră, în noapte,/ catrene./ Mânzul cel alb/ nechează a drum...,/ în vatra plesnită a iernii,/ acum,/ întreg a rămas doar pocalul,/ cu urma subțite a buzei de scrum... Și, aș mai putea cita multe, multe, până la întregul volum. Deși, în calendar nu figurează sărbătoare, în seara aceasta avem
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
-nroșesc, De iubit îmi arde mie... Uite, vezi?, sacoșa-i goală, N-am ce pune-n farfurie Și mai am copii la școală. Poate ție! - Poate mie?! - Zic și eu, nu dau cu parul, Le-ai mâncat la cinci, coliva! Nechezai ca armăsarul Și eu îmi sugeam... saliva. - Ai cam slăbit, ce s-a-ntâmplat? - Mă roade-un diabet perfid, Un junghi mă ține-n omoplat, Un ochi nu pot să-l mai deschid..., Îmi cântă popa prin altar; I-am
SALUTURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358127_a_359456]
-
algezie, Pe “ele” le-a-nțepat o streche! Și-ai scris atâta poezie Că mă întreb, subit, femeie: Cât am dormit în amnezie?! Ești înger, drac sau, poate, zeie? Eram bolnav de alezie, Dar am plătit o liturghie; Citesc acum la poezie, Nechează-n mine-o herghelie! Ai scris atâtea poezii Doar într-o zi, cum ai putut? La mine muză când mai vii? Te-ai supărat, ce ți-am făcut? Referință Bibliografică: Ai scris atâta poezie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AI SCRIS ATÂTA POEZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358126_a_359455]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
A fost o mișcare strategică, de mare farsor. Paznicii considerând că au o pradă sigură în mâini, căutau ceva cu care să-l lege. Cezar era foarte calm și mergea alături de paznici. Când aceștia au găsit o sârmă, Cezar a nechezat odată și a plecat în mare viteză chiar de sub nasul paznicilor. Brigadierul nostru ne-a amenințat că nu ne mai plătește dacă se mai întâmplă încă odată așa ceva. Culmea a fost, că s-a mai întâmplat, dar în altă locație
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
plasă; Dintr-o scorbură de-o șchioapă S-a ivit o buburuză, Un muscar o vede... Scapă Sub a crăpăturii buză... Cât un avion de mare Un bondar în cerc planează Și un calu-popii sare Cât un cal și și nechează... Iarba printre fire arse De lung ger, primind lumină, Își arată colțul, iar se Înverzește și germină. Toate câte sunt pe lume Și-n grădina mea de-o palmă Se deșteaptă să-și consume Primăvara caldă, calmă... Cu picioare de
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
ce vis profund! M-am visat cu Iancu, nu era bolund Și doinea din fluier, lângă Crucea ruptă, Colo sus pe Munte, obosit de luptă... Până hăt departe brazii de pe creste Ascultau cu jale trista lui poveste, Peste văi durute necheza un murg, M-am visat cu Iancu, era Zi de Târg; Moții de la Vidra, frații de pe Crișuri, Toată nemurirea cea din ascunzișuri Se-aduna vrăjită de chemarea lui- Om ca Avram Iancu nu a fost și nu-i! Știu, spre
M-AM VISAT CU IANCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357746_a_359075]
-
crestează dimineți”. Nimic nu este gratuit, nimic nu se obține fără jertfă și fără muncă istovitoare, aproape insuportabilă. Foarte frumos poemul: “Adie o mirare de înger” dedicată memoriei lui Fănuș Neagu: “hergheliile s-au oprit / în pășunea albastră / nu mai nechează nici umbra / agățat de un nor / a rămas doar un strigăt / să spargă liniștea / prăbușită de ieri în fereastră / pe creanga de zarzăr înflorit / atârnă o lume buimacă”. Există în volum imagini tulburătoare, cu sintagme reușite, inovatoare: precum: “cerul ca
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]