212 matches
-
unor împușcături violente. Soarele încă nu răsărise, iar norii erau înnegriți de o ceață deasă. Era ziua a treisprezecea din Luna a Șasea, la o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de cal. Privind din tabăra principală a lui Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul oaselor, trezit din somnul său ușor. — Tsushima! strigă el. Osaki Tsushima dormea în apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja în fața lui, strângând în mână o lance pe care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Călărise până la Shimizudani, apoi la Hachigamine, după care, își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele: Nu numai că se văd făcliile și focurile, dar, dacă asculți cu atenție, se aude nechezatul cailor și zgomotul copitelor. Nu-i de glumă. Veți avea nevoie să plănuiți o contra-strategie, cât mai repede cu putință. — Ei, și ce-i cu Hideyoshi? — Hideyoshi e în avangardă. Genba fu atât de descumpănit, încât abia-și mai găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând, nu mai rămase nici o poziție neangajată, pe toată întinderea îngustă a zonei, nici un comandant sau soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum toate aceste inscripții fuseseră șterse, grota sfărâmată și fântâna astupată. Dar uimirea și mai ales mâhnirea lor a atins culmea atunci când au dat peste cuirasa lui Roland trântită în iarbă și nu depatre de acesta, coiful său. Auzind un nechezat în pădure, Zebrino ți-a întors privirile în direcția de unde venea și l-a văzut pe Brigliadoro cu frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără teacă, aruncată în iarbă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
amor gospodinele. Dacă aș fi fost Într-adevăr bărbat... Dar nu sunt. Râsul pe note Înalte al vânzătoarei se auzea din stradă, același râs pe care Îl remarca ori de câte ori se ducea la nunți sau la alte petreceri cu ai lui, „nechezatul de junincă excitată, care Își permite În felul acesta inconștient să se creadă privită, dorită“, Își mai zise cu indiferență, și Începu să fluiere iarăși, metodic, fără melodie, ca să simtă și el că există. A mai mers vreo două sute de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu barba sa albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușor, la fel de rapid și de ușor ca gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința îndrăznelii mele ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe o flacără uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o razna, iar eu sunt deja foarte obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un fulger. Coborârea pe verticală, mai rapidă decât schimbarea gândului a fost sublimă; când am ajuns la plafonul de nori, am încetinit brusc. S-a pornit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tocmai Coriolan, Întâmplător tatăl fiului ei adorat, În care pulsa Însă și sânge din rasa Koblicska, o rasă de iepe de prăsilă și de armăsari de montă. În momentele ei de reverie, i se părea că aude venind din pustă nechezatul lor de animale libere, care nu fac altceva decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le venea sorocul. În cazul meu, recunoștea mândră Marta, sorocul pica În fiecare zi. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam o masă vâscoasă care, frământată, lovită, se disipa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lei de bucată. Banul și harul. Tocmai dincolo de locul lor, peste baltă, sub malul mâncat își ținea omul ginerii, într-un țarc de lemn, plin de balegă și de dudău veșted. La lumina soarelui, văzuseră coamele lucioase și le auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu-i vedea nici pasărea, prin inima locului pustiu. Ăl tânăr, pentru că era mai sprinten, trebuia să lege iepele la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se ivea tăind marginile. Crăcile subțiri ale salcâmilor se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o lungă călătorie corăbiile norilor, mistuite în ceasuri întregi, destrămate de vântul nesimțit. De aici, ea putea să-și închipuie mai bine mările la fel de albastre și galioanele cuprinse de foc pe oceanele îndepărtate. Și, auzind din când în când nechezatul sălbatic al armăsarilor lui moș Leu, i se părea că o să-l vadă într-o zi pe regele Arthur, coborând în goană malurile gropii, acoperit de zalele sale cenușii, cu mantia-i roșie fluturând pe spate ca o flacără. Numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a făcut parte de pricepere. 18. Cînd se scoală și pornește, rîde de cal și de călărețul lui. 19. Tu dai putere calului, și-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfîie? 20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. 21. Scurmă pămîntul și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; 22. își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
luat înaintea ultimei recidive și să nu fi avut ocazia să-mi vorbești despre el. — Nu mi se pare prea nou. E destul de bătrân și de jigărit. Randle râse. Încă n-o mai auzisem făcând asta. Sunetul era ceva între nechezatul unui cal și hârâitul unei moriști. — Păi, zise ea, mă bucur că îți menține moralul ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl cheamă? — Ian. — O, făcu ea. — Mda, știu. Decisesem să nu aduc scrisoarea primită de la Primul Eric Sanderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ca la Jena, când soldații lui, deghizați În stejari, se deplasaseră tiptil În spatele prusacilor, care sfârșiseră prin a se culca la umbră, fiind astfel luați ca din oală. În timpul bătăliei, adulmecase din nou mirosul de aftershave ieftin al inamicului, auzise nechezatul papucilor de plastic pe mozaic și șuieratul respirațiilor astmatice, simțise beția puterii ca În zilele bune, când, cu o singură falangă a degetului mic, putea trimite o armată la luptă sau la prășit. Mai mult, deși Încleștarea durase peste o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă se poate, să i‑o și dovedească. Hans o bate cu palma ca pe un cal și întreabă dacă o mănâncă iar pe undeva. Dacă o mănâncă, n‑are decât să se scarpine, ha‑ha‑ha. Apoi scoate un nechezat puternic, se aruncă asupra Sophiei, o ia în brațe și se învârte cu ea de câteva ori în cerc. O aruncă în sus ca pe‑o minge și o prinde iar, îi spune iubito, și păpușico, și Sofișoara. Are multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau pace, vreau behăit de oi ori / nechezat de cai, orice, numai să fie ceva care nu minte!!! Și aceasta, fiindcă e Impas general, criză, criză de ideal, de lume, de viață, / blestem social, criză de istorie, criză de univers, criză / de haos, s-au năruit toate minunatele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]