307 matches
-
devii tu Însuți creator, iată miza spre care conduce totalitatea constatărilor făcute aici, plecând de la această serie de exemple, o miză accesibilă celor al căror progres interior i-a eliberat de orice sentiment de vinovăție. Căci să vorbești despre cărțile necitite este o adevărată activitate de creație, la fel de demnă, deși mai discretă, ca activitățile cu mai multă recunoaștere socială. Atenția acordată practicilor artistice tradiționale duce, Într-adevăr la neglijarea, ba chiar și la proasta Înțelegere a practicilor mai puțin puse În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tradiționale duce, Într-adevăr la neglijarea, ba chiar și la proasta Înțelegere a practicilor mai puțin puse În valoare, pentru că ele se exercită, În mod natural, Într-o formă de clandestinitate. Cum să negi, totuși, că a vorbi despre cărțile necitite se instituie Într-o adevărată activitate creatoare, făcând apel la aceleași exigențe ca și alte arte? Ajunge, ca să te convingi de asta, să te gândești la toate capacitățile pe care le mobilizează, ca acelea de a fi atent la toate
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
context În care urmează să se Înscrie, de a fi atent la alții și la reacțiile lor, sau, și mai mult, să participi la o povestire captivantă. Dar aceeastă stare de creator În devenire nu privește numai discursul despre cărțile necitite. La un nivel superior, Însăși creația, oricare i-ar fi obiectul, este cea care conține o anumită detașare de cărți. Căci, așa cum bine o arată Wilde, există o formă de antinomie Între lectură și creație, orice cititor riscând, odată pierdut
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
anumită detașare de cărți. Căci, așa cum bine o arată Wilde, există o formă de antinomie Între lectură și creație, orice cititor riscând, odată pierdut În cartea altuia, să se Îndepărteze de universul său personal. Iar dacă un comentariu la cărțile necitite este o formă de creație, În schimb, creația presupune să nu zăbovești prea mult asupra cărților. Să devii tu Însuți creatorul de opere personale Înseamnă deci o continuare logică și de dorit a Învățării discursului despre cărțile necitite. Această creație
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la cărțile necitite este o formă de creație, În schimb, creația presupune să nu zăbovești prea mult asupra cărților. Să devii tu Însuți creatorul de opere personale Înseamnă deci o continuare logică și de dorit a Învățării discursului despre cărțile necitite. Această creație marchează un pas În plus În cucerirea sinelui și În descătușarea de greutatea culturii, care este adesea o piedică, În cazul celor care nu au Învățat să o stăpânească, de a fi astfel și de a da viață
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cucerirea sinelui și În descătușarea de greutatea culturii, care este adesea o piedică, În cazul celor care nu au Învățat să o stăpânească, de a fi astfel și de a da viață operelor. * Dacă a Învăța să vorbești despre cărțile necitite este o primă formă de Întâlnire cu exigențele creării, peste cei care predau apasă o responsabilitate În plus, aceea de a valoriza această practică, ei fiind, din ce am văzut, cei mai bine plasați pentru a o transmite. Or, dacă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din ce am văzut, cei mai bine plasați pentru a o transmite. Or, dacă studenții noștri sunt inițiați Încă din școală În arta lecturii, adică În aceea de a-și spune părerea despre cărți, cea de a vorbi despre cărțile necitite este complet absentă din programa școlară, ca și nu ar fi fost niciodată adus În discuție postulatul conform căruia este necesar să fi citit o carte ca să vorbești despre ea. Cum să te mai mire atunci emoția lor când sunt
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lui menționare. Abrevierile folosite sunt: + + (părere foarte bună), + (părere bună), - (părere proastă) și - - (părere foarte proastă). Vezi lista abrevierilor. Se va observa că acest sistem de abrevieri e semnificativ și prin notațiile absente, adică CC (carte citită) și CNC (carte necitită), tocmai cele la care cititorul s-ar fi putut aștepta și care nu vor fi niciodată folosite. Prezenta carte este de fapt construită În mare parte Împotriva acestui gen de distincție artificială, purtătoare a unei imagini a lecturii care Îngreunează
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
adevărată experiență religioasă. Dar și în proza lui Don Milani, de exemplu, se insinuează o degenerare lingvistică asemănătoare. Ca să nu mai vorbim despre revistele stângii catolice, fie ea și cea mai avansată, care unui laic i s-ar părea de necitit, însă, dacă ar reuși să le citească, ar fi de acord cu ele (de altfel, aduc puțin cu primele colecții pe un an din Manifesto 1: aceeași mohoreală a ascetismului, cu atât mai cenușiu, cu cât e mai „revoluționar”, deoarece
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra adumbrea istorii miraculoase, / dar cărțile rămâneau necitite”), fie de semnalizări indirecte, învăluite, ale ,,spaimei de cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Ioan Gh. Savin, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, ulterior iscălește intermitent în „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar” și „Universul copiilor” sau în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, proză memorialistică (din romanele „inedite” Cicoarea, Liușa și Scrisori necitite), eseuri feministe (ce formează broșura Amazoana, 1925) și mai ales basme. În intervalul 1925-1939 Casa Școalelor îi tipărește o suită de traduceri, mai toate din poveștile lui Hans Christian Andersen. Spre sfârșitul vieții a vândut Muzeului Literaturii Române din București
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
care „mențin în viață revistele de avangardă”. Somat să dea o listă a celor mai buni scriitori de literatură polițistă, Chandler nu e mai generos decât fusese cu pletora de experimentaliști într-ale modernismului: Agatha Christie i se pare de necitit, cu Erle Stanley Gardner e prea bun prieten ca să-și dea cu părerea, Carter Dickson e la fel ca Agatha Christie. În schimb, admiră farmecul lui Philip Macdonald și abilitatea de a da citate din latină și greacă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
recurente nu se opresc decât odată cu rezolvarea concretă a problemelor sau cu interpretarea lor, adică prin conștientizarea cauzelor interioare sau exterioare. Capitolul IV INTERPRETAREA VISELOR «Vrei să te cunoști? Consultă-ți visele.» Epictet « Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită.» Brakhot 55 b Tocmai am stabilit că visul provine din inconștient. Din cauza abandonului fizic și mental, conținuturile refulate pătrund în conștient. Pentru ca somnul să nu fie tulburat și ca persoana care doarme să nu fie trezită de activitatea onirică, un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Bibi, era frumoasă“. Pentru că nu am fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un corp scund, cu picioare scurte, ca un ponei mongol, iar mâinile și picioarele groase ca niște cărți necitite. Aveam nasul prea lung și obrajii prea ascuțiți. Totul era un pic prea mult. Asta o moștenisem pe linie maternă, exces insuficient, prea mult care nu era niciodată de-ajuns. Cu toate acestea, nu eram nemulțumită de cum arătam - În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bani de cărți și ceream de seara până dimineața câte una de la colegele vestice. Mă trezeam la 4,30 ca să pot face conspecte sub stejarul din curte, până se sculau ele. Înghițeam ca un sac fără fund, ca o femeie „necitită”. La seminarii mă exprimam intens și, cinstit, știam mai multă teorie decât o droaie dintre ele. Pe vremea aia aveam o trufie patriotardă ce se manifesta prin dorința irepresibilă să-i fac să se jeneze că, așa sărăntoci și înapoiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe aceleași (capod)opere a condus la o percepție didactică care are nevoie să fie periodic împrospătată. Efectul este unul pervers și dacă ne raportăm exclusiv la creația scriitorului: cu cât a scris mai mult, cu atât a rămas mai necitit. Iar Sadoveanu a scris enorm. Nu știm exact în ce măsură, dar funcționează foarte bine principiul că nu e nevoie să fi citit prea multe dintr-un scriitor dacă îi cunoști una-două capodopere. Sigur, nu e obligatoriu să citești chiar toată opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
colaborasem la campanii sau de la George (Dl Candy Grrrl) cu propriile idei stupide. Apoi mai să-mi sară inima din piept: asta era ceea ce așteptasem. Era un mail de la Aidan, cu caractere negre boldate - ceea ce însemna că era proaspăt și necitit. Către: AnnaW@CandyGrrrl.com De la: Aidan maddox@yahoo.com Subiect: Diseară Tocmai am încercat să te sun, dar era ocupat. Voiam să te prind înainte să plec. Ne vedem diseară. Nimic deosebit, voiam doar să-ți spun că te iubesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de talent”) sunt cei care, înaintea criticii literare, au impus numele „bătrânei” (neluptătoare de felul ei) Ho rtensia Papadat Bengescu, i‐au închinat numere întregi de reviste, au scris studii, s‐ au bătut, desigur, pentru marea scriitoare necu noscută, necitată, necitită”, atunci. ... Anton Holban, M. Sabastian, Eugen Ionescu, Mircea Eliade n‐au „luptat” cu Hortensia ‐ Papadat Bengescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, ci pentru ei. Că, în felul acesta, au „luptat” în favoarea propriei generații și au justificat‐o afirmându‐i precursorii, e
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
se afla la îndemâna tinerilor studioși, în bibliotecile publice, pe mesele de lucru ale cadrelor didactice, în pupitrele elevilor și în mâinile cititorilor de toate vârstele și profesiile. Este, cred, o dorință firească a tuturor creatorilor de carte, pentru că o carte necitită este ca o dragoste neîmplinită. Autorul Amintiri la vânzare Amintiri la vânzare Aproape fără excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
săpăm zece metri. La sfârșitul orei de curs, cei de jos nu avansaseră deloc în rezolvarea problemei. în timp ce Mecanicii Auto s-au îndepărtat de fascinanta situație, îndreptându-se spre cursul de desen tehnic, Wilt a cules exemplarele din Shane, rămase necitite, și s-a îndreptat spre cancelarie într-o stare de șoc. Singura consolare care-i venea în minte era aceea că le va lua cel puțin două sau trei zile ca să sape până jos și să descopere că lucrul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Han, furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină sufletul, Îl pomenesc În fiecare rugăciune. Puterea se află astăzi În mâinile nepotului său Ahmed, un tânăr necopt de necitit, șovăielnic, imprevizibil, nu știu niciodată cum să-l iau. În mai multe rânduri, m-am plâns lui În legătură cu uneltirile ereticilor, i-am Înfățișat primejdiile, nu mă asculta decât cu o ureche neatentă, plictisită. Văzând că nu se hotăra să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Canepa Îi exprima toată simpatia și Înțelegerea pentru faptul că era cumnata unui monstru. Unchiul se Întorcea acasă În toate serile pe la șase, cu obișnuitul lui costum gri la două rânduri, pălărie moale și un număr din La Stampa, Încă necitit. Mergea drept, ca orice vânător de munte, cu ochiul lui cenușiu ațintind culmea de cucerit. Trecea prin fața lui Adelino Canepa, care la ora aceea stătea afară, la aer, pe o băncuță din grădină, și era ca și cum nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tuturor primejdiilor. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare și se credea obligat să asculte cu resemnare, deși în buzunar îl ardea o scrisorică găsită adineaori la portar, rămasă necitită, cu slovele Tanței. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mică, tot ce are mai bun în cele trei-patru rafturi pe care le numește bibliotecă sânt cărțile ,dăruite de mine: un frumos Huizinga, un Baltrusaitis despre arta gotică și cam atât. În rest dicționare, cărți de folclor, romane proaste, de necitit. Totuși, și nu e decât una dintre contradicțiile ei, citea, ba chiar scria ea însăși versuri. Avea și un jurnal în care își nota visele, colorate și stranii, deloc psihanalizabile, mai curând un fel de feerii, un fel de grădini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe cât era acesta din urmă obsedat de John Robert. Legătura fatală, trecând acum prin filiera Hattie, îi unise în cele din urmă. John Robert, în clipele în care era capabil să se gândească la așa ceva, nu se îndoia că scrisoarea necitită conținea niște pertinențe la adresa lui Hattie. (Și prin aceasta dovedea că nu înțelege caracterul lui George.) îi vedea în minte fața rotundă, zâmbetul băiețesc, cu dinții pătrați, distanțați. Se gândi să-i scrie. Dar existau cuvinte care să poată exprima ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]