1,352 matches
-
taie Gulie, și dă ncoace nenorocita aia de stație, zise smulgîndu-i-o din mînă cu repeziciue. Nu care cumva să te miști de-aici pînă mă întorc că te-ai ars. M-au lăsat toate răbdările. Catîr ce ești. Mă aștepți neclintit dacă vrei să-ți fie bine, adăugă luîndu-și imediat tălpășița, pierind în noapte. Cîteva rafale de vînt se porniră din senin exact cînd ajunse la doi pași de portiera mașinii, umflîndu-i pentru cîteva clipe haina, spulberîndu-i în față praful de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
clipă se gîndi cît de ușor i-ar fi venit să se amestece și el printre sacourile alea șifonate care mișcau hîrțoage dintr-un birou într-altul, sau printre cozile de topor care-și dădeau aere grave făcînd pe paznicii neclintiți ai noii democrații pe cale de instaurare, și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i îngreuneze mișcările. Cît mai poate să dureze? O zi, poate două? Cel mult o săptămînă? în orice caz, domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul de tărie“ (Aroma) etc. Singura surpriză oferită cititorilor constă în aceea că uneori „ca“ este înlocuit cu „precum“. Dar substituirea se produce rar. Ioan Hada, autoproclamat în titlul volumului „faraon“, rămâne adeptul de neclintit al adverbului „ca“. Drept urmare, cartea sa se transformă într-o vastă cacofonie. Chiar dacă nu stau alături unul de altul, „ca“-urile își răspund de la distanță, intră în rezonanță, se asociază între ele pe deasupra celorlalte cuvinte. Folosirea repetată a comparației de către
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umpluse șanțul / uleiul lucea în soare / tu erai prinsă / într-o ambulanță cu / girofar albastru / în tine locuia miruna / cu trei luni înainte / de a se naște / era o zi superbă / un alt septembrie / iar toate erau la locul lor neclintite / am ajuns la municipal / cerul era plin de cearcăne / lacrimile mele au spălat / gardul metalic al spitalului / ochiurile plasei pline de vopsea / m-am rugat doamne ajută-mă / nu doamne iartă-mă / ci doamne ajută-mă“ etc. Mult mai frecvente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care acum nu știa cum să și-l mai ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se mai atentă, Magnolia a putut observa că ramurile fagilor împreună cu frunzele, refuzau categoric prezența cuiva din afară. Pădurea nu dorea să rămână, decât ea și copacii, copiii săi. Frunzele erau atât de multe că depășeau limita normală și stăteau neclintite, ca și cum nu ar fi reale. Magnolia a privit și s-a uimit, apoi și-a adus aminte despre discuția pe care a avut-o bunicul cu niște localnici. A reținut de atunci că pădurea de fag este acea pădure care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate să protesteze, dar protestul nu trebuie să fie ultimul său cuvânt. Pentru creștini și de ce nu și pentru evrei? în suferința extremă, depășind figura lui Iov (în fond fictivă), apare autentica figură a "Slujitorului lui Dumnezeu", care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
situații-limită, sau într-o mare dificultate și cu un sentiment apăsător de vină, să nu disper, să nu mă las cuprins de disperare, niciodată! Sau, pentru a formula același concept în sens pozitiv, ca să mențină totdeauna încrederea fermă: o încredere neclintită, necondiționată, alimentată de credință sau o credință încrezătoare în harul lui Dumnezeu. Este același criteriu determinant al lui Avraam și al patriarhilor: "Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate" (Rom., 4, 3). Același care a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Precum un "regulament" gravitează în jurul "legii", iar "legea în jurul Constituției" unui stat, tot așa o poruncă a Bisericii, trebuie să graviteze în jurul "canoanelor" și a "dogmelor", cari își au sorgintea în Sfânta Scriptură, în care stă scris cuvântul etern și neclintit a lui Dumnezeu. Conducătorii bisericii, cari se abat de la această normă religioasă, cad în păcatul rătăcirilor de tot felul; își micșorează autoritatea și produc printre credincioși nedumerire, care poate aluneca pe panta celor mai neînchipuite rătăciri. În materie de drept
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
largi. Înfofolitul nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând spada În cealaltă. Capa fiind În sfârșit goală, mi-am pus-o pe umeri. Și astfel am terminat pregătirile și am rămas locului neclintit, așteptând. N-a mai durat mult. O lumină străluci În bătătura largă a casei, stingându-se apoi, și o caretă mică apăru la una din ieșirile piațetei. Lângă ea, o siluetă neagră se desprinse din beznă, se apropie de intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de vârf și aruncându-l În căpitan cu o iuțeală și o precizie greu de imaginat. Alatriste scăpă ca prin farmec. — Ticălosule, șuieră căpitanul. — Ei na, răspunse celălalt. Că doar nu te-așteptai să-ți cer voie. Apoi rămaseră iar neclintiți un timp, observându-se atent. Până la urmă italianul schiță o mișcare, Alatriste răspunse cu alta, și Își mai ridicară o dată prudent spadele, atingându-le cu un ușor clinchet metalic, Înainte de a le coborî din nou. — Pe Belzebut, suspină În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
al foii șantierului, în care erau denunțați cu mânie proletară tinerii chiulangii de la hei-rupul socialist, iar Toni Vardaru se distinsese la rându-i drept cel mai zelos lector în cadrul orelor obligatorii de învățământ politic, unde la loc de cinste stăteau neclintit teme fundamentale precum tinerețea revoluționară a celui mai iubit fiu al poporului și isprăvile pe tarâm științific ale ilustrei sale soții. Spre finele anilor nouăzeci, Lumânărescu își sporise considerabil dimensiunile mediatice ale prețioasei sale personalități. Putea fi admirat la mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
s-a schimbat aici. Oamenii obișnuiți mă respectă, dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
guriță mică ! Năsucul mic, fața la fel ca a mea și niște sprâncene trase ! N-o să aibă nevoie să și le penseze." (pag. 234) În sfârșit, în puține cuvinte romanul Întâlnirea consfințește drumul de la vocație la decizie. Organizat într-o neclintită succesiune de planuri, primul transcriind faptele profesorului Traian Manu la întoarcerea în țară, iar cel de-al doilea - informările agramate ale securiștilor dispuși să-i monitorizeze pas cu pas vremelnica prezență în România, acest traseu inițiatic recuperează toate accentele necesare
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește. Și trăiesc în durere ca-n elementul meu!" (id.); "Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește Stă încă în picioare, semeț și neclintit; Dar inima-i e arsă, și oricît mai trăiește De nici o primăvară nu poate fi-nverzit". (Un ceas e de cînd anul trecu). Temele romantice de prim ordin (iubirea, trecutul, peisajul) ajung doar pretext pentru filozofare; în aceste condiții, nu
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
în marele circuit al valorilor europene ale muzicii. Cum, în ce fel atinge Popa acești importanți parametri? Evident, grație unei neobișnuite mobilități a spiritului, unui special har al comunicării, unei intuiții muzicale care l-a condus întotdeauna spre adevărul de neclintit al muzicii, un adevăr revelat cu seducătoare naturalețe, cu un indicibil farmec. Tot astfel a știut Popa sa-i seducă pe compozitori. O întreagă literatură a instrumentului său a fost îmbogățită prin aportul de creativitate al acestui miraculos tandem reprezentat
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
să aleagă dintr-o masă eclectică, îndrăzneață, semn al voinței noului director Alberto Barbera de a schimba chipul bătrânei doamne, a optat pentru un documentar drept câștigător al premiului suprem, Leul de aur: Sacro Gra al lui Gianfranco Rosi, un neclintit împătimit al genului. Mulți am bănuit că s-ar putea ca, la această ediție aniversară (împlinirea frumosei vârste de 70 de ani), țara gazdă să fie cea onorată, dar speranțele mergeau către Gianni Amelio, deținătorul ultimului Leu, cel de acum
Veneția 2013: Leul de aur a rămas acasă by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72632_a_73957]