214 matches
-
comuniștii au ocupat birourile miniștrilor necomuniști care au demisionat. Pe fondul temerilor că războiul civil era iminent și a zvonurilor că Armata Roșie îl va susține militar pe Gottwald, Beneš a cedat pe 25 februarie. El a acceptat demisiile miniștrilor necomuniști și a numit un nou guvern în conformitate cu specificațiile lui Gottwald. Era vorba nominal tot de un guvern de coaliție, dar era dominat de comuniști și de alți tovarăși de drum ai acestora, oferind legalitate "loviturii de stat comuniste". La scurt
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
așa de serioasă, politica externă a fost mai ponderată: Uniunea Sovietică s-a retras din nordul Iranului, Stalin și-a respectat angajamentele și nu a intervenit în războiul civil declanșat de comuniști împotriva guvernului grec, sovieticii au acceptat un guvern necomunist, dar prietenos, în Finlanda, iar Armata Roșie s-a retras din Cehoslovacia până la sfârșitul anului 1945. Totuși, până la sfârșitul anului 1945 o lovitură de stat comunistă a transformat Cehoslovacia într-o țară satelit a URSS în scurtă vreme de la declanșarea
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
-și decide propriul viitor. De fapt era vorba de o politică retroactivă, de vreme ce mulți dintre aliații sovieticilor își câștigaseră o mult mai mare libertate de acțiune. Cu o lună mai înainte de declarația lui Gherasimov, în Polonia fusese ales primul guvern necomunist de după al doilea război mondial. Guvernul din Ungaria deschisese granițele cu Austria, făcând practic să dispară Cortina de Fier de la frontierele sale. Cum Ungaria era una dintre puținele țări în care est-germanii puteau călători, mii dintre „turiștii” redegiști s-au
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
fiind deportarea populației civile, pentru deportările în Uniunea Sovietică, în condiții inumane, pe care istoricul american Alfred de Zayas le compară cu munca forțată impusă de hitleriști, nimeni nu a fost încă tras la răspundere până acum (2012). Ultimul guvern necomunist din România, avându-l în frunte pe prim-ministrul Nicolae Rădescu, declara că fusese "complet surprins" de somația lansată la 6 ianuarie 1945 de forțele sovietice de ocupație, de a mobiliza pe toți germanii cetățeni români în vedere deportării în
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
reconstruire a Imperiului Rus. În același timp, conform lui Charaszkiewicz, Germania, prin intermediul forțelor de ocupație, și-au întărit influența în Lituania și Letonia, l-au convins pe conducătorul ucrainean Pavlo Skoropadski de nevoia unei federații a Ucrainei cu o Rusie necomunistă, și a încercat să-și apere interesele din Caucaz afectate de acțiunile aliatului turc. Adevăratele interese germane au devenit evidente după semnarea tratatului de la Brest-Litovsk cu bolșevicii, în 1918. În sprijinul celor afirmate de Charaszkiewicz despre atitudinea Germaniei față de Ucraina
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
electorale împreună cu el. Deși oficial doar președinte al Solidarității, Wałęsa a jucat un rol-cheie în politica de zi cu zi. La sfârșitul lui 1989 a convins mai mulți lideri de grupări aliate cu comuniștii să formeze un guvern de coaliție necomunist — primul guvern necomunist din blocul comunist. Parlamentul l-a ales pe Tadeusz Mazowiecki în funcția de prim ministru — primul șef de guvern necomunist în peste patru decenii. După alegerile legislative din iunie 1989, Wałęsa a fost dezamăgit de faptul că
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
Deși oficial doar președinte al Solidarității, Wałęsa a jucat un rol-cheie în politica de zi cu zi. La sfârșitul lui 1989 a convins mai mulți lideri de grupări aliate cu comuniștii să formeze un guvern de coaliție necomunist — primul guvern necomunist din blocul comunist. Parlamentul l-a ales pe Tadeusz Mazowiecki în funcția de prim ministru — primul șef de guvern necomunist în peste patru decenii. După alegerile legislative din iunie 1989, Wałęsa a fost dezamăgit de faptul că unii din foștii
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
1989 a convins mai mulți lideri de grupări aliate cu comuniștii să formeze un guvern de coaliție necomunist — primul guvern necomunist din blocul comunist. Parlamentul l-a ales pe Tadeusz Mazowiecki în funcția de prim ministru — primul șef de guvern necomunist în peste patru decenii. După alegerile legislative din iunie 1989, Wałęsa a fost dezamăgit de faptul că unii din foștii săi tovarăși se mulțumeau să guverneze împreună cu foștii comuniști. El a hotărât să candideze pentru nou-reînființata funcție de președinte, utilizând sloganul
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
de al Doilea Război Mondial a fost Revolta din Varșovia din 1944. Insurecția, la care a participat majoritatea populației Varșoviei, a fost instigată de Armia Krajowa și aprobată de guvernul polonez în exil, în încercarea de a forma o administrație necomunistă a Poloniei înaintea apropierii Armatei Roșii. Revolta a fost pusă la cale cu așteptarea ca forțele sovietice, care sosiseră în urma operațiunilor lor și se aflau de partea cealaltă a Vistulei, ar fi contribuit la lupta pentru Varșovia. Sovieticii au oprit
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Franța 1,5%). Aproape jumătate din Polonia interbelică a fost anexată de URSS, inclusiv cele două mari centre culturale Lwów și Vilnius. Numeroși polonezi nu s-au mai întors în țara pentru care au luptat, pentru că aparțineau unor grupări politice necomuniste sau proveneau din Polonia de est, anexată de URSS, ori fuseseră avertizați, după ce au luptat în vest, despre riscurile de a fi persecutați. Alții au fost persecutați, arestați, torturați și închiși de autoritățile sovietice pentru că luptaseră în Armia Krajowa, sau
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Populară Polonă ("Polska Rzeczpospolita Ludowa") după scurta perioadă a guvernului de coaliție „de Unitate Națională”. Acest partid de guvernământ a fost rezultatul amalgamării forțate (în decembrie 1948) a Partidului Muncitoresc din Polonia, de orientare comunistă, cu mai popularul Partid Socialist, necomunist, reînființat în 1944 și care se aliase atunci cu comuniștii. Comuniștii, care preferau să folosească termenul „socialism” în Polonia postbelică, avea nevoie să includă și partenerul socialist pentru a-și crește popularitatea, pentru a revendica legitimitate și pentru a elimina
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
august, președintele Jaruzelski i-a cerut ziaristului și activistului Solidarității Tadeusz Mazowiecki să formeze un guvern; la 12 septembrie, "Sejm"ul (legislativul național) a votat guvernul Mazowiecki. Pentru prima oară în istoria postbelică, Polonia avea un guvern condus de un necomunist, precedent ce avea să fie urmat și de alte țări comuniste. În decembrie 1989, "Sejm"ul a aprobat programul guvernului de reformă și de transformare rapidă a economiei Poloniei de la una planificată la o economie de piață, a modificat Constituția
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
octombrie 1949 camerele reunite l-au ales în funcția de președinte pe Wilhelm Pieck. SED a format noul guvern. Uniunea Sovietică și aliații ei din blocul răsăritean au recunoscut imediat Germania Răsăriteană, în timp ce RDG a rămas nerecunoscută de către cele mai multe țări necomuniste până în perioada 1972-1973. În Germania Răsăriteană s-au pus bazele unui stat monopartit, centralizat, de tip comunist. La 23 iulie 1952, tradiționalele landuri ("Länder") au fost desființate și în locul lor au fost înființate 14 districte ("Bezirke"). Deși, în mod formal
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
colonelului Zăvoianu la un moment dat următoarea declarație de principii: "„Dar e adevărat că sunt de partea comuniștilor pentru că ceea ce doresc ei țării, îi doresc și eu, pentru că dușmanii lor sunt și dușmanii mei, asta e toată ideologia mea”". Organizațiile necomuniste sunt prezentate ca niște dușmani ai țării (legionarii) sau sunt pur și simplu ignorate (nu se spune nimic de liberali, țărăniști sau de alte partide politice). Legionarii sunt prezentați ca o grupare de asasini, care acționau la comanda Berlinului. În
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
câștigat Războiul Civil Chinez și au avut posibilitatea să furnizeze arme aliaților lor din Vietnam. În ianuarie 1950, națiunile comuniste conduse de Republica Populară Chineză au recunoscut diplomatic Republica Democrată Vietnam al Viet Minh-ului cu capitala la Hanoi, în timp ce națiunile necomuniste au recunoscut Statul Vietnam sprijinit de Franța, cu capitala la Saigon, condus de fostul împărat Bao Dai. Izbucnirea Războiului din Coreea, în iunie 1950, a convins mulți factori de decizie din Washington că războiul din Indochina este un exemplu al
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
cehoslovacă a intrat în luptă pentru prima oară pe 8 martie 1943 la Sokolovo, în apropierea Harkovului. În primăvara anului 1944, a fost organizată prima mare unitate militară cehoslovacă din URSS. În cadrul rezistenței cehe pot fi evidențiate patru elemente: Rezistența necomunistă a format în primăvara anului 1940 „Direcția centrală a rezistenței” (Ústřední výbor odboje domácího, ÚVOD). ÚVOD a trecut progresiv de la tipărirea și distribuirea de presă clandestină la colectarea de informații politice și militare, pe care le trimiteau la Londra și
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
atât de partizani cât și grupuri formate din familii de refugiați, care au fost subordonate conducerii comuniste a partizanilor. În afară de lupta împotriva ocupantului nazist, partizanii sovietici au luptat și împotriva organizațiilor și persoanelor care militau pentru restabilirea independenței unor state necomuniste - Polonia Lituania, Letonia, Estonia și Ucraina. Erau vizate grupurile naționaliste din statele baltice sau Polonia, care erau cele mai active în încercarea de restabilire a independenței. Datorită acestui fapt, activitatea partizanilor a fost și a rămas o problemă foarte controversată
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
îndeplinirea sarcinilor inițiale. O importantă victorie a NKVD-ului și proapăt createi poliții secrete comuniste poloneze MBP a fost convingerea unor lideri AK și WiN de bunacredință a liderilor comuniști, care ar fi fost dispuși să ofere o amnistie parizanilor necomuniști. În numai câteva luni, comuniștii au reușit să strângă suficiente informații despre resursele și membrii AK/WiN. De-abia după arestarea unui mare număr de lideri și membrii ai rezistenței, partizanii necomuniști și-au dat seama de înșelăciune, dar organizațiile
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
fi fost dispuși să ofere o amnistie parizanilor necomuniști. În numai câteva luni, comuniștii au reușit să strângă suficiente informații despre resursele și membrii AK/WiN. De-abia după arestarea unui mare număr de lideri și membrii ai rezistenței, partizanii necomuniști și-au dat seama de înșelăciune, dar organizațiile lor erau definitiv compromise, mii de membri fiind arestați. WiN a fost desființată definitiv în 1952. NKVD și MBP nu s-au dat în lături de la folosirea forței împotriva veteranilor AK. În
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
un armistițiu fragil cu sovieticii. AK a ajutat înaintarea sovietică prin acțiuni de cercetare sau prin organizarea unor revolte și eliberarea unor orașe (de exemplu Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów), doar pentru ca, la scurtă vreme după aceea, partizanii necomuniști polonezi să fie arestați, încarcerați sau executați. Lupta sovieticilor și aliațiolor comuniști polonezi împotriva veternailor AK a continuat multăvreme și după încheierea războiului. În timpul războilui, Armia Krajowa s-a implicat în lupte cu Armata Insurecțională Ucraineană, după repetatele atacuri împotriva
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
tentativă de asasinat împotriva unui ofițer german. În scurtă vreme însă, comuniștii aveau să-și dezvolte o mișcare militară de rezistență foarte bine organizată „Francs-tireurs et partisans français”(FTPF), aflată sub conducerea lui Charles Tillon. Această organizație era deschisă și necomuniștilor, dar se afla sub controlul politic și militar al PCF. Acest fapt era valabil și pentru „Frontul Național”, mișcarea rezistenței politice, organizată după profesie. Cea mai mare imporatntă mișcare a maquisul francez, cea din Limousin, se afla sub conducerea francezilor
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
francezilor și era condusă de Georges Guingouin care a format primul grup din propria sa inițiativă. Mai târziu, folosindu-se de regulile clandestinității, Guingouin a păstrat separate aripile militară și politică a mișcării sale. Comuniștii erau prezenți și în mișcările necomuniste ale rezistenței. De multe ori, comuniștii nu ocupau o poziție importantă în partid în perioada interbelică, dar care pierduseră din cauza clandestinității legătura cu liderii comuniști, s-au alăturat altor mișcări de rezistență. Mai târziu, după ce PCF a reușit să refacă
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
din urmă să se alăture mai multor țări din lumea a treia în Mișcarea de Nealiniere. Pe de altă parte, Albania s-a apropiat de Republica Populară Chineză, pentru ca în cele din urmă să adopte o poziție izolaționistă. Singurele țări necomuniste din zonă erau Grecia și Turcia, care erau, (și sunt și în ziua de azi), membre al e NATO. La sfârșitul secolului trecut, regiunea a fost afectată de conflictul armat din republicele fostei Iugoslavii, care au avut ca rezultat intervenția
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
epurare a elmentelor antisovietice au fost conduse de apropiați ai lui Stalin, comuniștii locali și de ajutoare venite din Rusia, care au proclamat „guverne populare” în statele ocupate. În lunile următoare, guvernele prosovietice au organizat alegeri măsluite în timpul căruia candidații necomuniști au înfrânți. Rezultatele alegerilor au fost măsluite în totalitate: rezultatetele votului au fost știute de presa din Londra cu 24 de ore mai înainte de închiderea urnelor. În nou alesele parlamente, comuniștii dețineau o majoritate confortabilă, iar în august, în ciuda declarațiilor
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat în legalitate (partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. În primii ani de dominație comunistă resursele României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a gestiona plata uriașei datorii de război către
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]