383 matches
-
O atenție deosebită merită prezența inscripțiilor funerare care, prin decorul și simbolurile lor, ne vorbesc despre viața creștinilor din Dobrogea de altădată. Astfel, pe unele inscripții din secolul IV, realizate pe piatră, întâlnim motive decorative moștenite din vechime: câmpul inscripțiilor necreștine este încadrat în chenar simplu ori profilat. Acest ultim aspect le deosebește de majoritatea inscripțiilor paleocreștine, în câmpul cărora decorația constă din prezența unor simboluri creștine precum: porumbelul, crucea simplă, crucea monogramă, monogramul lui Cristos (chrisma) singur ori încadrat într-
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
eroilor, vezi cavalerul trac), ori în manifestarea speranțelor din inscripția latină din Tomis (Câmpiile Elyseé, considerate locul de destinație al sufletelor celor drepți) ori cea de la Ulmetum (sufletele defuncților vor ajunge în cer, prefăcându-se în stele, concepție în fapt necreștină). Dificultățile întâmpinate de creștinii Sciției Minor în alcătuirea epigramelor funerare sunt evidente, dacă ținem cont că acestea au fost compuse deseori de autori păgâni pe baza unor modele dispuse adaptărilor textuale dar și criticii (lipsa de rafinament etc.). Multe inscripții
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
veche românească. Păstrarea anumitor elemente de cult păgân în cadrul obiceiului de înmormântare dovedește că, în ciuda anumitor reguli, mai târziu obligatorii (secolele VIII-X), modul de înhumare și, mai ales, orientarea vest-est (considerată creștină) nu erau respectate întotdeauna, îndeosebi de rudele, încă necreștine, care îi îngropau. Dacă ritul folosit era același, în cazul ritualului funerar practicile utilizate erau diferite, chiar dacă există și elemente comune: Structura mormintelor: exceptând mormintele duble, de la Dumeștii Vechi și Bârlad-Dealul Țuguieta, restul mormintelor izolate și al necropolei conțin doar
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
niște criminali, rasiști, fasciști etc. Citindu-le cărțile și ascultându-le amintirile, treptat, mi s-au lămurit și celelalte nebuloase. Legionarii nu au fost niște criminali. Iată ce le spunea Corneliu Zelea Codreanu despre violență și orice fel de ripostă necreștină: „Camarazi, noi slujim lui Dumnezeu și patriei. După legile lui Dumnezeu, care nu pot fi răstălmăcite, nici modificate, viața nu-i a noastră și răzbunarea nu i act creștinesc. De aceea, orice picătură de sânge, din orice motiv și În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fiind irelevantă și nulă. Că idealul german este eroul, iar nu sfântul, o dovedește, în efortul de regermanizare a creștinismului, înlocuirea ideii de caritas prin cea de onoare. Ideea de onoare, de orgoliu bazat pe noblețe, este o idee specific necreștină. Cu cât se adâncește în diverse domenii orientarea înspre un caracter specific germanic, cu atât ne sânt nouă, străinilor, mai inaccesibile aceste domenii. Artiștii particular teutonici ne sânt și cei mai îndepărtați. Majoritatea nemților sânt de acord că Mathias Grünewald
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sub mantaua cea comodă a denumirii laxe de "Schutzbefohlene" e bine să trăiască omul. Acuma însă, după legiuirile pozitive ale României, numai străini de rit creștin pot cumpăra imobile. În ce calitate se prezintă înaintea tribunalelor noastre sudiții de rit necreștin? Aceasta a fost întrebarea care i s-a pus mai deunăzi tribunalului de Iași, secția a treia, prin d. Leeb Meer Hofer, care a dorit să concureze la vânzarea licitativă a casei d-lui C. Ieni. Hotărârea tribunalului zice că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nostru. Dacă voiesc să ne cucerească, n-au decât s-o facă... fățiș, ca toate națiile, cu arma 'n mână. Dar cu tertipuri și apucături nu merge deocamdată. În numărul în care sunt la noi evreii rămân străini de rit necreștin, ce nu se pot nici contopi cu poporul nostru, nici pot pretinde mai mult decât de a fi suferiți, și ne pare că n-au nici o cauză de a se plânge de toleranța noastră. Dacă gustul li-e numaidecât după
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
domn. Căci, o spunem drept și fără încungiur, daca România n-ar fi mestecată în război, conlocuitorii noștri ar * colecta pentru turci, nu pentru creștini. Aceasta se vede în Austria și în Ungaria, încît aceste daruri ale neromînilor de rit necreștin samănă mult cu acele ale danailor, cu cari odată vor crede că au dreptul a ne scoate ochii. Încolo se 'nțelege că ne pasă foarte puțin de opinia de care foaia noastră, bună - rea cum este, se bucură în cercurile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Lucian din Samosata Lui Lucian din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne despre filozoful ambulant Peregrin (a murit autoincendiat în 167), ne prezintă o caracterizare a creștinilor timpului său. Mărturia sa, a unui autor necreștin, ne ofere un cadru caricatural specific eroului ocazional, ținut în cinste și de către creștini. Pentru el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4.4. Creștinii în descrierea neutrală a lui Ammianus Marcellinus Istoricul roman Ammianus Marcellinus (330-395) face aluzii frecvente la creștinismul antichității târzii în Istoria romană, în care, adăugându-se lui Tacitus, descrie istoria Imperiului roman. Observațiile sale, specifice unui istoric necreștin din epoca de început a vremurilor creștine, descriu istoria Bisericii contemporane fără a viza o punctare asupra creștinismului; aspect evident chiar din informațiile și atitudinile autorului. Nu trebuie să ignorăm constelația politico-religioasă a momentului în care își scrie opera, ba
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au înfruntat chinuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să evoce în această idee a Romei eterne. Autorul nu ignoră creștinismul și nici nu-l combate; ia în considerație măreția reală a acestuia și se exprimă cu respect față de adepții acestui cult. Deși nu-i lipseau cunoștințele detaliate, nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
târzie a acestei tematici. Spre sfârșitul secolului III, atitudinea excepțională de rigorism moral a Africii (primele cazuri de obiecție de conștiință față de serviciul militar) are ca precedent scrierea lui Tertulian, De corona. Textul nu face nici o conexiune cu armatele occidentale necreștine (galice sau ilirice) și nici cu cele orientale, unde prezența și numărul creștinilor erau semnificative. Persecuția dioclețiană (298) nu viza neapărat oprirea unei răspândiri excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
stau la baza constituirii orientării religioase proprii. Astfel, între diferitele culte și formațiuni religioase se naște o competiție în vederea păstrării membrilor și atragerii altora noi. Deoarece convertirea unor persoane cu un sistem filozofic și de viață radical diferit (atei, religii necreștine) este relativ rară și dificilă, noii membri provin cel mai adesea din rândul altor biserici creștine. Această dinamică a membrilor comunităților religioase de orientări diferite este abordată de unii ca un fenomen similar competiției în cadrul economiei de piață. Într-o
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
activitățile online în timpul de devoțiune zilnică și sunt puternic implicați în activitățile unei biserici sau comunități locale. * Convertiții, care și-au schimbat orientarea religioasă în care au fost crescuți. Aceștia sunt într-o măsură mai mare aparținători ai unei religii necreștine, apreciază într-o mai mare măsură oportunitățile educaționale online, au un angajament puternic față de credința adoptată și sunt mai dispuși să caute decât să ofere sfaturi online. * Membrii unei comunități religioase locale. Aceste persoane sunt într-o mai mare măsură
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
că membrii comunităților religioase au mai multe să își spună decât ceea ce se poate încadra în propoziții structurate binar" (Foltz & Foltz, 2003). Într-un studiu realizat în 2007, Kluver și Cheong au intervievat subiecți de orientări religioase diferite (creștine și necreștine) și au ajuns la concluzia că există un consens cvasiunanim în ceea ce privește negarea rolului Internetului de înlocuire a participării fizice la activitățile religioase din comunitățile locale. Argumentele principale se referă la natura direct interpersonală a închinării, care este anulată de contextul
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
bucură comunicarea online și fluctuațiile datorate facilității cu care se pot crea și șterge asemenea grupuri, se poate presupune că la scurt timp de la realizarea estimării numărul comunităților virtuale va fi mult mai mare. Deși există și comunități de orientare necreștină, marea majoritate a comunităților religioase din spațiul virtual care au ca limbă de comunicare limba română sunt creștine. De aceea, această categorie a constituit populația de interes pentru cercetare. Dintre comunitățile virtuale religioase identificate au fost selectate ca bază de
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
cumpărat. Ori și cîtă putere de întrebuințare, că faptele închipuite se învălurează agidoma, bagă în minți obiceiul cu funia vitei vîndute, hîtria creștinilor - cine mai știe de nu apucată și ea, ca și altele, tot sub fruntea cea doldura a necreștinilor -poate să îmbrobodească pe cumpărător dîndu-i funie, însă un capăt micuț, că frînghia cea multă, curmată în taină, stă bine pitită acasă. ,,îi dau și frînghie acelui ce cumpără vita, că doară el nu a venit cu frînghie la tîrg
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
deosebit în secolele IV și V. Sfinții Părinți din această perioadă de timp au adâncit și îmbogățit sensul termenului oikumene, propovăduind credința creștină în spațiul geografic cunoscut atunci și apărând-o în fața atacurilor venite din partea unor erezii, schisme și filosofii necreștine. În opera teologică apărută în acest timp, termenii de ecumenicitate și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica se numește catolică pentru că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
stabilește o demarcație între dispoziția sexuală și manifestările ei naturale și etapele înfrânării și castității. El insistă asupra urmăririi virtuților prin disciplină ascetică și cunoașterea duhovnicească a Sfintei Scripturi. Viața virtuoasă creștină se opune, în scrierile lui Cassian, eticii filosofice necreștine, iar înfrânarea sexuală a filosofilor nu trebuie confundată niciodată cu darul dumnezeiesc al castității. Aceasta din urmă face posibilă contemplația și adevărata cunoaștere. Celibatul pentru tagma filosofilor era o realizare umană doar de suprafață fără semnificația teologică durabilă asigurată numai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
considerat ca unul din ctitorii de seamă ai spiritualității europene. Prin ortodoxia operelor sale și prin crearea erei creștine, azi în vigoare la aproape toate popoarele lumii, Dionisie a potențat rețeaua unei unități și continuități în toată lumea creștină și necreștină.” Când se vorbește despre ctitorii evului mediu, se numesc trei personalități: filosoful Boețiu, Sfântul Benedict de Nursia și învățatul monah Cassiodorus, fără ca numele lui Dionisie Smeritul să fie amintit printre aceștia. De asemenea, trebuie remarcat faptul că fiecare dintre cei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Hristos este anul 1285 ab urbe condita. Deoarece 19x28=532 ani este evident că 1285 - (532 - 1)=753 a.U.c.. Datelor și calculelor de mai sus se pare că li se poate imputa prea marele atașament față de calendarul necreștin. Distanțarea de amintirea domniei lui Dioclețian constituie în realitate preocuparea și meritul specific al intuițiilor dionisiene. O dată cu aceasta, ele s-au îndepărtat și de rolul ciclului de 532, încetățenit în Apus de către Victoriu de Aquitania. Dionisie Exiguul încheie frământările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
putut să se apropie treptat între ele. Sistemul cronologic al lui Dionisie Smeritul a putut deveni sistemul lumii civilizate, fiind o cucerire a întregii omeniri până în vremea noastră. Chiar dacă de-a lungul veacurilor calendarul creștin a suferit ameliorări, creștinii și necreștinii au rămas uniți de un sistem care poartă ca efigie Nașterea Mântuitorului lumii. Păstrând ferm criteriul Învierii și al Nașterii Domnului, statornicit de către Sfinții Părinți, Dionisie Exiguul a contribuit la încetarea dezbinărilor dintre cele două părți ale creștinătății pe care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
În acest spirit, mănăstirile au asigurat mai întâi o asistență de tip psihoterapeutic, fără îndoială utilă, întrucât era conformă psihologiei bolnavului. Această terapie consta din "cetiri", rugăciuni, ritualuri de închinăciune etc., care continuau, sub o formă ușor schimbată, conținutul descântecelor necreștine de mai înainte. Avem însă dovezi că bolnavii alienați găseau la mănăstiri chiar adăpost. Această acțiune de asistență ambulatorie, dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]