477 matches
-
Dumnezeu de furia necredincioșilor. - Nu înțelegi că noi nu știm cine este acest Dumnezeu, că bănuim doar, și, mai mult, că nu avem cu cine să ne luptăm... - O, ba da, zâmbi Xtyn. Policornii sunt necredincioși. Și florile cântătoare sunt necredincioase, și lentilele... Astea toate sunt necredincioase și e deci menirea noastră să ne apărăm. Arrus începea să întrevadă intenția tânărului. - Nu-mi place felul în care gândești. Asta ar fi o înșelătorie. Xtyn se mișcă în felul acela care scăpa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că noi nu știm cine este acest Dumnezeu, că bănuim doar, și, mai mult, că nu avem cu cine să ne luptăm... - O, ba da, zâmbi Xtyn. Policornii sunt necredincioși. Și florile cântătoare sunt necredincioase, și lentilele... Astea toate sunt necredincioase și e deci menirea noastră să ne apărăm. Arrus începea să întrevadă intenția tânărului. - Nu-mi place felul în care gândești. Asta ar fi o înșelătorie. Xtyn se mișcă în felul acela care scăpa ochilor omenești și ajunse instantaneu în fața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dumnezeu. Semnificație de bază: călăuzitor (pe calea mântuirii). 2.1.12.2. al-Mubn, desi apare foarte des în Coran, nu îi este aplicat lui Dumnezeu decât o singură dată, la v. 24, 25, în care se spune că cei necredincioși își vor lua plata și vor ști că Dumnezeu este al-′aqq al-Mubn: SOI „adevărul răzvedit”; ASM „Adevărul cel limpede”; GG „Limpedele Adevăr”; Marr „Veritas manifestă”; RB și DM „la Vérité évidente”; YA „that (very) Truth that makes all
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rău!” Dumnezeu rămâne credincios chiar și când oamenii sunt necredincioși: „Vrednic de încredere este cuvântul: daca murim împreună cu El, împreună vom și trăi; dacă răbdam, vom și domni împreună cu El; dacă îl tăgăduim, și El ne va tăgădui; dacă suntem necredincioși (apisto¤men), El rămâne credincios (pistós), căci nu se poate tăgădui pe sine însuși.” (2Tim 2,13 - t.n.) El îi mântuiește până la capăt pe cei peste care este rânduit că Mare Preot: „De aceea a trebuit să se facă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divin. 4.3.11. al-Mubn (2.1.12.2.), luat că nume divin și nu doar atribut al lui al-Haqq, cu sensul de „Cel care vădește” (sens sugerat de contextul v. 24, 25, în care se spune că cei necredincioși își vor lua plata și vor ști că Dumnezeu este al-Haqq al-Mubn) vorbește despre o acțiune a divinității care se manifestă și în Biblie. Unul dintre pasajele cele mai sugestive este cuvântarea lui Isus după Cină cea de Taină
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
catehism sprijinit pe greșeală, pe culpabilitate, pe păcatul originar. Inconștient, noi suportăm rigorile Legii iudeo-creștine. în raportul nostru cu celălalt sex, cu dorința și cu plăcerea noastră, acționăm ca niște creștini - chiar și atunci când credem că suntem atei, agnostici sau necredincioși. Montaigne creează un trup ateu - termenul va apărea cu o sută de ani mai târziu... Ateu nu pentru că l-ar nega pe Dumnezeu cu voința aprigă a celor care afirmă existența, ci în mod epicurian: cu relativă indiferență. Că Dumnezeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai penibilă Înfrângere o realizează cel care, aflat Într-un clar avantaj În toiul luptei, se sperie la un moment dat de faptul că ar putea cu adevărat să Învingă (suntem, cu alte cuvinte, În fața unei situații paradoxale: un Toma necredinciosul În raport cu el Însuși). Μ Una din aprecierile cele mai cunoscute despre iubire este, desigur, următoarea: iubirea este acea Încântare a sufletului care-i face pe Îndrăgostiți În stare să-și vorbească ore În șir fără cuvinte. De ce, Într-adevăr, ar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate dincolo de tabloul diacroniei. SCRIERI: Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, București, 1996; Eminescu la infinit, București, 1997; Arghezi între infinituri. Eseu despre religiozitatea omului necredincios, 1997; Romane și romancieri în secolul XX, București, 2000; Geneza și structura poeziei românești în secolul XX, București, 2001; Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, București, 2001; „Fenomenul Caragiale” și reîncarnările virtuale, București, 2002; Minciunile Adevărului
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
umanității propriu‑zise. Teologia autorului Urcării la cer... este esențial mitologică, proprie creștinismului gnostic. Ea se reflectă și în eshatologie, fiind cu totul convențională și lipsită de consistență reală. Grupul profeților pare să aștepte sfârșitul lumii celorlalți. Doar ceilalți - cei necredincioși, cei ce au trădat adevăratul creștinism - vor învia pentru judecată. Ei însă vor fi transformați nemijlocit în entități divine, debarasându‑se de trup ca de o carapace supărătoare. Apocalipsa lui Petru În cele ce urmează ne vom opri asupra unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4 20,8 Tabelul 3 Motive anticristologice prezente în 2 Tesaloniceni 2,3‑12 Motive Apostazia Omul nelegiuirii Fiul pierzării Mândria Uzurparea Ocuparea templului Katechonul Taina fărădelegii Unealta lui Satan Semnele și minunile Înșelăciunea și amăgirea Puterea rătăcirii Judecata celor necredincioși Parusia lui Cristos și nimicirea Celui nelegiuit Versete 3 3; 8 3 4 4 4 6; 7 7 9 9 10 11 12 8 Tabelul 4 Tradițiile adversarului eshatologic (de la Evanghelia după Marcu, cap. 13, la Iustin) Apogeul răului Falsul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca‑ntr‑un pământ curat și afânat, iar pe de altă parte, să‑i faci de rușine, cu ajutorul expunerii, pe toți câți stau și vorbesc împotriva Cuvântului mântuitor. Tare mă tem să nu încapă tot [ce‑ți scriu] pe mâinile necredincioșilor și hulitorilor, căci primejdia nu‑i puțină. [Iată de ce te rog,] transmite aceste învățături numai bărbaților grijulii și de bună credință, care vor să trăiască drept și sfânt și cu frică de Dumnezeu (2Tes. 2,10‑11). Fragmentul condensează un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dacă sfârșitul lumii constituie o necunoscută absolută, cum se justifică atunci stringența pregătirii, care mai este atunci sensul credinței? În această situație, miza dezbaterii se dovedește foarte importantă. Augustin își plasează discursul, în manieră foarte simbolică, sub semnul parabolei „slujitorului necredincios” (Lc. 12,45). După cum vom vedea imediat, el va relua această parabolă la sfârșitul expunerii sale, reformulând‑o și atribuindu‑i o semnificație aparte. Augustin răspunde teoriei propuse de Hesychius în scrisoarea sa în felul următor: așteptarea trează a parusiei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să vedem în aceasta însăși Cetatea cea nelegiuită și poporul necredincioșilor, dușmani ai poporului credincioșilor și ai Cetății lui Dumnezeu. Chipul său îmi pare a fi prefăcătoria lui, în oameni, vreau să spun, în cei care par credincioși, dar trăiesc necredincios. Ei se pretind, de fapt, a fi ceea ce nu sunt, se numesc creștini fără să aibă chipul adevărat al creștinului, ci purtând un chip fals (Fingunt enim se esse quod non sunt, uocanturque non ueraci effigie, sed fallaci imagine Christiani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ținut ascuns până la sfârșitul lumii; când se va întoarce pe pământ, el va avea exact vârsta pe care o avea în momentul dispariției sale; c) katechonul ar fi un personaj colectiv, care adună în sine pe toți cei nelegiuiți și necredincioși din sânul Bisericii. Sfârșitul lumii va veni atunci când numărul lor va fi suficient de mare pentru a constitui o armată a Anticristului (20, 29, 3). Exegetul se arată favorabil acestei ultime interpretări, coroborând fragmentul paulin de la 2Tes. cu 2,18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Impuritas, Constanța, 1999; Gian Paolo Pasolini. Ereticul corsar, Constanța, 2000; Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii, București, 2000; Scrisori către lady Di, Craiova, 2003. Traduceri: Loredana Bogliun, Vorbind despre noi, Craiova, 1989; Alberto Moravia, Cum să trăiești cu o soție necredincioasă, Craiova, 1991; Mimmo Morina, Kuma. Oracol despre cuvântul revelat, Craiova, 1991; Antonino Contiliano, Exilul utopiei, Craiova, 1991; Cartea tibetană a morților, Craiova, 1992; Giovanni Verga, O păcătoasă, Craiova, 1994; Leonardo Sciascia, Cu orice risc, Craiova, l995; Sören Kierkegaard, Maladia mortală
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
ținută științifică, reprezentând fiecare o contribuție de certă însemnătate în folcloristica românească. Printre ele, remarcabile sunt La Mort-mariage: une particularité du folklore balcanique (1925), Obiceiul junilor brașoveni (1930), Cercetări folclorice în Țara Oașului (1932), Variantele românești ale snoavei despre femeia necredincioasă (1933), Cântare și verș la Constantin. Sfârșitul lui Brâncoveanu în repertoriul dramatic al minerilor români din Nordul Transilvaniei (1964) ș.a. Prin problematică și prin ipotezele avansate, La Mort-mariage... a avut un real ecou în rândul specialiștilor. Studiul analizează un aspect
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
Fochi va remarca mai târziu că ideea lui M. este extrem de utilă în încercarea de a decoda setul de mesaje al baladei și al colindei mioritice. Obiceiul junilor brașoveni, Cercetări folclorice în Țara Oașului, Variantele românești ale snoavei despre femeia necredincioasă sunt alte studii demne a fi consemnate, punând în evidență viziunea cercetătorului asupra culturii populare, ca și maniera de abordare a tot ce aparține acestei culturi. Folcloristul are în vedere un ansamblu unitar și de aceea, rămânând în afara oricărei școli
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
Sens”. Este tot mai greu să împiedici tinerii de la a participa simultan „la diferite «universuri» imaginare, sociale, profesionale” deci de la construcția unor „multiple personalități concomitente și, probabil, complementare”. Cum va arăta omul recent? „El nu va fi nici credincios, nici necredincios, nici pozitivist, nici mistic, nici activ, nici contemplativ, nici dogmatic, nici anarhist. Își va inventa - reproducând psihologic aria policentrică a Internetului - o logică flexibilă, va evolua într-o lume cu geometrie variabilă, va accepta nevoia de religie și va trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiind de mare ajutor în efortul monahului de a îmbrățișa, în carne și oase, soarta umanității pentru care Hristos a murit pe cruce. Fără sărăcie, viața monahală își pierde statutul respectabil și devine pricină de sminteală pentru poporul credincios și necredincios. Sărăcia este pandantul chenozei și premisa acestei mărturisiri din timpul jertfei liturgice: „ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate”. Ascultarea, fecioria și sărăcia sunt voturi care rămân deschise experienței laicilor, fiind tot atâtea moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clară: „duminica Sfinților Părinți dinaintea Nașterii Domnului”1. Această stare de fapt arată intima legătură între tradiție și Scriptură, precum și suprapunerea acestora cu viața Bisericii creștine în toată suflarea ei. Secole la rând, Scriptura n-a fost propovăduită credincioșilor și necredincioșilor decât prin viu grai, de la amvon. Această vestire a cuvântului lui Dumnezeu a fost tâlcuită, mai ales în mănăstiri, în acord cu tradiția Părinților purtători de Duh. Vastele posibilități tehnice de astăzi ar permite nu doar indicarea zilelor liturgice corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini au intuiții, îndoieli despre toate cele pămînești și intuiții despre unele lucruri cerești - iată o combinație care nu te face nici credincios, nici necredincios, ci un om care privește cu un ochi egal și pe unele și pe celelalte. Capitolul LXXXV COADA Alți poeți au cîntat laude ochiului galeș al antilopei și frumosului penaj al păsării care nu se așează niciodată pe pămînt; mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
necesare luminării aspectului titular, adică al discuțiilor pe marginea nuvelei, să dăm citire documentelor În ordinea producerii lor. „Stă scris În minunata poveste a Halimei - Începe Ovid S. CROHMĂLNICEANU 65 - cum șahul Riar, stăpân peste Împărăția Indiei, aflându-și muierea necredincioasă a hotărât să pedepsească tot neamul femeiesc și fiecare fată ce-i era o noapte soață, vedea În zori sabia gâdelui. (Ă). Nu avem deloc pornirile sângerosului șah (de altfel șahii și sultanii din critica noastră au fost dați peste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că, dincolo de Seniorie, fidelitatea ei se adresează Romei, Bisericii Catolice. Chiar un oraș ca Ragusa, atât de preocupat de interesele sale, cufundat în același timp în lumea otomană și în cea ortodoxă, trăind, în fond, în mijlocul unor populații eretice și necredincioase, este de o uimitoare fervoare catolică. Între altele, convingerile sale religioase ar fi la fel de pasionante de cercetat, ca și structurile ei economice, interesul amestecându-se - de ce nu? - cu elanurile cele mai spirituale... Geografia, politica, economia, civilizația, religia, totul contribuie la
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spulbera Îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a doua a capitolului 20 din Evanghelia lui Ioan. Prin urmare, am avea de-a face cu doi „necredincioși”, care nu admit realitatea Învierii lui Isus decât după ce Acesta li Se Înfățișează personal. O asemenea interpretare, chiar dacă plauzibilă, ar trece cu vederea, sau ar minimaliza dintr-un foc, două elemente importante, și anume: a) unicitatea Întâlnirii dintre Maria Magdalena
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
23: „Eu am primit (parelabon) de la Domnul ceea ce v-am transmis (paredoka)” - Pavel se referă aici la taina euharistiei; În Vechiul Testament, verbul are o conotație predominant negativă: aproape tot timpul subiectul „predării” este Dumnezeu, care-și pedepsește poporul neascultător sau necredincios dându-l În mâinile dușmanului. În Jd. 6,1: „Fiii lui Israel au făcut ce este rău Înaintea Domnului și Domnul i-a dat În mâna lui Madiam vreme de șapte ani”. Noul Testament moștenește acest topos teologic: păcătosul e predat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]