2,115 matches
-
exact, îl simt cum își face loc între noi! îmi spune ea, în timp ce mâinile mele alunecau timid peste sânii ei mâțești, ostracizați sub peretele rugos și strâmt al uniformei. Îmi amintesc, de altfel, că senzația era îndeajuns de anemică și nedefinită, nu știu dacă din cauza El-urilor noastre, sau a stofei rigide și groase ce camufla orice urmă de senzualitate a trupului ei încă nedecis, inform, dar deja ușor contorsionat în neputințele firii. Deci, nu numai eu sunt posedat! îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vedea toate astea în visul desfășurătorului de vise, ca și cum le-ar fi citit într-o carte. Deodată, pelicula dispare și desfășurătorul de vise se întoarce brusc cu fața spre ea. O privește intens cu ochii mici și magici. Expresia lui nedefinită îi amintește un chip cunoscut sau pe care l-a mai văzut undeva. S-a trezit anevoios, ca după o grea despărțire, s-a trezit cu imaginea acestui om în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o vorbă am recitit corespondența noastră, datată cu 50 de ani în urmă. În clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi. Și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
măsurile ce se luau de către cei doi-trei combatanți de a nu se apropia unii de alții, ca un făcut, inevitabilul se producea iar finalul era mereu același. Copilul și racii se apropiau, puțin-câte-puțin, cu teamă, respect, curiozitate mărită și interes nedefinit, până când Va atingea cu un deget sau două coada racului, ferindu-se de cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții nedefinite. În podul palmei, timiditatea își sapă loc de veci; în podul palmei, nerostirea se sufocă în propriul mugur; în podul strâns al palmei, salutul moare strivit precum melcul în propria căsuță pe vreme de furtună. Semnele nu pot ascunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
A fost cea dintîi și cea din urmă oară cînd am văzut o asemenea sărbătoare. — Uite cîte fructe vor fi, a spus baciu’ Geiger arătîndu-ne nourii de spumă din brațele crengilor. Unii nourași erau roz. Lia fluiera ușor melodiile ei nedefinite, ca În fața ghip sului lui Zoli, iar mie nenea Matthias mi-a dat o cîrpă moale să mă șterg la ochi: te supără lumina, e prea tare? Nu-i ni mic, trece. Am și o fotografie din curtea lui Geiger
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arzător și deslușește un mesaj : " Alindora a adormit, așa că am putut veni până la tine." "Este oare iarăși Minodora, cea care zice că este sora mea ?", se întreabă Dora. În spatele pleoapelor închise se întruchipează două imagini : o formă alungită, având o nedefinită culoare alburie, și o a doua, care îi veghează la căpătâi, îmbrăcată într-un înveliș de un violet discret. "Să fie oare spiritul meu alături de cel al Minodorei ? Oare așa arată spiritele ?", nu contenește Dora să se mire și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copleșește deîndată ce-și simte gura răcorită. "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !... Respirația neobosită și strânsura care îi sugrumă brațul între-taie somnul la intervale regulate. Diagramele și cifrele care o luaseră razna se disciplinează într-o uniformitate liniștitoare. După un timp nedefinit pentru Dora, care oscilează între somnul binefăcător și scurte momente de luciditate, se poate spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce îl fascinează sunt ochii și mai ales privirea lor. Imenși, oblici, trași mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se asemăna atât de bine cu cea a ochilor Dorei, iar pălăria se dovedește a fi o cunună de păr de aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Capul strâns în bandaje albe pare cel al păpușii cu care se juca de-a doctorul fetița lor când era mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea a doi ochi mari, doi ochi prelungiți mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Transpirația lui Victor devine rece când prin minte îi trece gândul nechemat : "La fel cu ochii necunoscutei..." Reușește, în fine, să murmure o întrebare banală : Cum te simți ? Foarte bine, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fantoma de culoare violetă alături de ea. Contactul fierbinte cu spiritul Minodorei pare fără sfârșit. Dacă am avea puterea să pătrundem în acest misterios univers, am percepe poate două forme strâns îmbrățișate : una de culoare violetă, iar cealaltă de un alburiu nedefinit. Într-un târziu, spiritul Dorei începe să se simtă adăpat cu o sevă binefăcătoare. Nedefinita fantomă alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am avea puterea să pătrundem în acest misterios univers, am percepe poate două forme strâns îmbrățișate : una de culoare violetă, iar cealaltă de un alburiu nedefinit. Într-un târziu, spiritul Dorei începe să se simtă adăpat cu o sevă binefăcătoare. Nedefinita fantomă alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că ar fi sora ei. Fă un efort, surioară ! Din nou Alindora m-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sâmbure de adevăr în imaginile și gândurile care mă bântuie ? Sau a fost doar delirul unui creier agresat în același timp și de intervenție și de tranchilizante ?" Dintre hârtiile care îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu precizarea, pe vineri, la aceeași oră și în același loc. Mare noroc pe capul lui Costi! Iată și banii pentru calculatorul cel performant și mult dorit! Și de la cine anume!.. a meditat în tăcere viitoarea doctoriță. După un număr nedefinit de ani, domnul doctor T. Geambașu s-a prezentat la cabinetul medical de la Clinica Universitară Iași al doamnei profesor universitar doctor Vasilica Cimpoieșu, purtând sub braț o mapă elegantă din piele de căprioară ce conținea câteva filme cu zona anală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un pol identic ideal la care se referă toate aceste apariții subiective. Fiecare percepție a unei fețe a cubului sau a unei fațade a casei face trimitere la percepțiile potențiale ale celorlalte fețe încă nepercepute potrivit unui joc de reporturi nedefinite. Așa stau lucrurile pentru orice obiect în general, pentru orice formație transcendentă, care implică de fiecare dată o operație sintetică specifică a subiectivității transcendentale fără de care nu ar exista. Desigur, în viața noastră de zi cu zi nu acordăm atenție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de a discerne într-o operă restaurată ceea ce este original și ceea ce nu este. Aceste plăcuțe nu aparțin mozaicului inițial, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și de cenușiu ca mustața și bărbuța lui. Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții solemne, degaja o nedefinită senzație de vulgaritate de cea mai joasă speță; trăsăturile ordinare și antipatice, gâtul gros, nasul puțin Înroșit, mâinile neîngrijite, felul În care mișca din cap și mai ales privirea arogantă și vicleană de meseriaș Îmbogățit, cu influență și putere, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]