234 matches
-
degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins, Și când mi-a străbătut privirea Am devenit ce nu vedeam. Corespondență Cald plicurile mi se-ntorc Nedesfăcute înapoi, Ca un răspuns la rugăciunea: " Nu mă citi, nu mă deschide". Ce vreau să-Ți spun nu e-n cuvânt Și n-am căderea să destăinui Minunăția ce se-aprinde În inimă când Te presimt. Îți scriu și zgomotele
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
ce se revelă simțurilor (omul arhaic e un copil), dar și o tentație permanentă a trecerii într-o lume paralelă care amplifică ori numai dereglează semnificațiile celei reale. Cotidianul se împletește la fiecare pas cu un soi de „metafizică” spontană, nedesfăcută de reprezentările fizice. O atare poetică se exprimă cu remarcabilă energie în abordarea temei morții, căreia îi este închinat volumul la La plecare. Aci cotidianul e relativizat de factorul mitic, dar și acesta se încarcă de materia cotidianului, precum o
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
în care Crăciunul vine de la creatio, în timp ce prin alte părți vine de la nativitas cu sensuri mai restrânse. Firea neconstrânsă a limbii ne oferă deci sensul acesta de creativitate, care este a cosmosului, nu numai a omului, și care este de nedesfăcut de orice contemplare a fulgului, a fragmentului infim de natură. în sensul acesta, bulele de apă, care sunt un element ultim în prospecția științifică, sunt și ele niște grăunțe ale unui plan vast al inumerabilului, al zămislirii care ne uimește
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
nu-mi aparținea... Totul s-a petrecut astfel. Văzînd-o singură, tristă, rezemată de zidul însorit al cuștii ei confortabile, nimic de zis, am luat una din bomboanele înfășurate de care mă foloseam ca să mai răresc fumatul, și am azvîrlit bomboana nedesfăcută, - atenție! - spre Suzy, care o prinse imediat din zbor, înviorîndu-se subit, și care o desfăcu rapid cu degetele ei umane,... Ea duse bomboana desfăcută la buze, o linse, o duse la bot, o mirosi, pe urmă, privindu-mă fix cu
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
o celulă a unei închisori. Cu o percheziție și o punere sub pază la domiciliu începe romanul celebru Procesul de Franz Kafka. Și episoadele următoare se petrec în aceiași parametri de joncțiune a realului cu imaginarul, într-un țesut de nedesfăcut. Înștiințat că va fi judecat, eroul angajează după pertractări sinuoase un avocat, primește convocarea în fața unui tribunal, care însă nu e cel știut, oficial, ci revendică pentru desfășurare întruniri semiclandestine în subterane. Fără ca vina sa, ce pare gravă, să fie
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Este vorba despre 80.000 de semnături și mai are nevoie de 20.000 pentru ca maestrul să candideze. "Exploziția este din țară. Vin multe tabele din toată țară. Până acum sunt 80.000 de semnături, dar mai sunt multe scrisori nedesfăcute până în prezent. În fiecare zi în București, au semnat în jur de 10.000 de oameni. Sper să strângem 100.000 de semnături. M-au ajutat să centralizez datele foarte multe persoane, oameni tineri, dar și oameni mai în vârstă
Mircea Diaconu răspunde atacului lansat de Elena Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40092_a_41417]
-
pe lume unul după altul, zvârcolindu-se, bătându-se între ei, să câștige, să supraviețuiască celuilalt, răpindu-i până și aerul și tot ce l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând împreună într-un singur glas, ca și cum fiecare, și viitorul Ion unu și viitorul Ion doi, s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-unul singur, mai mult și decât însăși natura putea să
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
poate fi imputat. Două lucruri sunt îndeosebi regretabile. Unul este lipsa de înțelegere a semnatarului editorialului pentru situația USR, ea însăși evacuată și silită să găsească soluții la lipsa spațiului (zeci de saci de cărți zac și acum la demisol, nedesfăcuți). Făcându-se că n-are idee de dificultățile instituției care le cedase gratuit spațiul și le plătea dările, editorialistul „Memoriei” dovedește un anumit egoism la care, mărturisim, nu ne așteptam și, în fond, o nepăsare suverană față de greutățile noastre. În
„Memoria” și memoria () [Corola-journal/Journalistic/3419_a_4744]
-
stelele"; "Peste morți trec, șăgalnic,/ nepăsătoare tăvăluguri.// Și, în primul rând, tăvălugul istoriei noastre. Peste carnea noastră/ tânără, îndârjită, tare, frumoasă. Lasă urme adânci. Și privind la/ toate acestea, tu, nenăscutul, îți acoperi fața/ Și plângi" (Prolog). Nenăscutul cu ochii nedesfăcuți, dar plânși, intră în coliziune cu eroul preferat al lui Mihail Gălățanu (el însuși), distribuit în roluri de competitor disponibil și învingător detașat. În același Prolog, vechiul M. Gălățanu, parcă provocat de cel mai recent, se întoarce pentru a-i
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
republică și de elitism vieux style, de puritatea limbii și de globalizare culturală, foarte ŕ la française, dospește în tot ce scriu oamenii generației '27. A fost, atunci, să-nvingă dreapta, dar lor le era ursit centrul. Acel centru, încă nedesfăcut în opțiuni, am mai spus-o, păguboase, mai mult, periculoase, duse prea departe, încearcă să-l recupereze, cu empatie rară, Dan C. Mihăilescu. Cioran, bine citit, este, spune el, și un gazetar de nuanțe, pe care trebuie să ai răbdarea
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
convins Gavrilcea să stea în rezervă. Ioanide pironi pe Gaittany cu pupilele albastre, fără a face vreo mișcare de surpriză. - Nu știu ce se petrece, mărturisi el în stil nepăsător, nu citesc nici jurnalele. Și cu mâna îi arătă pe masă ziarele nedesfăcute, primite într-o săptămână și pe care le pusese automat unul peste altul, spre a le da apoi lui Butoiescu-Botticelli. Descoperise o afinitate neprevăzută cu constructorul. În vreme ce Ioanide nu citea nici un jurnal, respingând cotidianul, Butoiescu citea jurnale vechi, cu totul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deveneau mai puternici, spinarea i se lățea, păr aspru și uscat îi țâșnea la subțiori și între picioare. Ouăle lui cât cele de porumbel creșteau acum în volum și-ncepeau să producă peștișorii de aur. Erau ca două aripi încă nedesfăcute de-o parte și de alta a viermelui ce se lungea și el. Acum pielea băiatului ieșise la iveală nu doar la-ncheieturi și la glezne, ci și-n jurul mijlocului, ca o curea înroșită între cămașa smulsă deodată din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
drăcie mică, peste câteva ore deci, Jean îl invită pe Nae în casă, hai, bă să vezi ce mi-am luat din Elveția! În sufrageria lui Jean e un pat mare. Pe pat, sarsanaua aia de câțiva metri cubi încă nedesfăcută. Iete, face Jean și deznoadă papornița așa cum ai decoji o portocală. Iete, bă, le-am luat la elvețienii ăia toate talăngile de la gâtu’ vacilor. Și au și-un lanț de inox de moare lumea. Le-am tras-o, pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cum ușa se deschise sărind din balamale. Să Înțeleg că ai ajuns la concluzia că nu e nimeni pe aici. Am rânjit cu subînțeles: — Când m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, am văzut un morman de corespondență nedesfăcută pe covoraș. Am pășit Înăuntru. Inge ezită suficient de mult Încât să mă uit În spatele meu după ea. I-am spus: — E În regulă. Nu e nimeni aici. Pun rămășag că nici nu a fost de multă vreme. — Păi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute, băgând mâna în fiecare - făină, orez, musli - să vadă dacă mai e și altceva înăuntru. Părea ridicol. Nu puteam să iau gândul în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
salutul gărzilor. Frumos îmbrăcat, prințul Constantin intră în spătărie. Zâmbetul care-i înfrumuseța fața, mișcările ponderate și pline de grație, totul degaja calm și siguranță de sine. — Ei, ce-i? îl întrebă pe Ștefan. — Să vedem, răspunse acesta atrătând sigiliul nedesfăcut, sau îl trezim pe taica? — Se luminează de ziuă, dar taica mi s-a părut suferind, să-l lăsăm să se odihnească, era prea îndurerat de Stanca... Totoescu se plecă salutându-i respectos și se retrase împreună cu ostașii din gardă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care mi-o pricinuise telefonul cu venirea lui neașteptată și am deschis ochii, am văzut o aluniță, apoi urechea mare, clară, inconștientă de propria frumusețe, ca urechea unui animal. Deasupra, pe geam, orașul nou, scufundat în alb, un cadou nedesfăcut. În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. Le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar în realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei colegă de cameră, rusoaica cu care se Întâlnise În aeroportul din L.A. Era ultima zi a lui Antonio și prima zi a Olgăi. În mijloc tronau cutiile, iar bagajele lor nedesfăcute stăteau lângă perete. Camera mai avea puțin și exploda. — Bună, cum a fost călătoria? o Întrebă Antonio, fericit să o vadă. — Superbă! Se Întoarse s-o salute pe Olga. Îmi pare bine că ai ajuns, a fost foarte tare felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un criminal prins asupra faptului. Otilia era întinsă pe sofa, îmbrăcată așa cum venise din oraș. Până și umbrela de soare se afla lângă ea. Tânărul cercetă fugar suprafața sofalei, dar nu zări nimic. Văzu scrisoarea, în sfârșit, pe marginea mesei, nedesfăcută. Fata o luase deci de pe pat și o pusese pe masă, fără s-o citească. "Dar dacă n-o va citi deloc?" se-nspăimîntă Felix. Îi venea să atragă atenția Otiliei asupra scrisorii și apoi să fugă, fiindcă, în fond, lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi. Poate că, la urma urmei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl găsește tot la pagina a doua. Pe bucata de text dactilografiat, lipită de coala albă, a umplut cu creionul toate literele. Se aud două bătăi în ușă. Merge și deschide. Femeia trece pe lîngă el, oprindu-se la patul nedesfăcut. Lasă poșeta, geanta de voiaj și cheia altei camere. Apoi se întoarce. Se privesc lung. De ce-ai tras la hotelul ăsta, Mihai? De ce-ai întrebat la recepție dacă-s aici, Violeta? Se privesc din nou îndelung, tăcuți. Violeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a primit. — Te-ai văzut acum cu Lizaveta Prokofievna? întrebă prințul, aproape nevenindu-i să-și creadă urechilor. — M-am văzut acum și am primit o scatoalcă... morală. Mi-a dat scrisoarea înapoi, chiar mi-a aruncat-o în față, nedesfăcută... și mi-a dat brânci afară... de altminteri numai moral, nu și fizic... la drept vorbind, aproape și fizic, căci mult n-a mai lipsit! — Ce scrisoare ți-a aruncat în obraz fără s-o desfacă? — Păi... he-he-he! Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mândru se înfiripau niște planuri deosebite, poate nefaste și... și nemaipomenite. Prințul era extrem de speriat și, în tulburarea sa, nu știa absolut deloc ce să facă. Trebuia să întreprindă imediat ceva, asta o simțea. Privi încă o dată adresa de pe plicul nedesfăcut: o, în privința aceasta nu era loc de îndoieli și neliniști, deoarece avea încredere în Aglaia; altceva îl alarma în privința scrisorii: nu avea încredere în Gavrila Ardalionovici. Totuși, se decise să-i înmâneze personal această scrisoare, ieși chiar din casă special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de imprimantă. Fie că ceea ce citisem era adevărat sau fals, Belbo spusese că avea să telefoneze În dimineața următoare. Trebuia să aștept acolo. Mă durea capul. M-am Îndreptat clătinându-mă către dormitor și m-am trântit Îmbrăcat pe patul nedesfăcut. M-am deșteptat pe la opt dintr-un somn adânc, cleios, și la Început nu mi-am dat seama unde mă aflam. Din fericire, rămăsese neatins un pachet de cafea, și-mi făcui din el câteva cești bune. Telefonul nu suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]