502 matches
-
formează pe parcursul vieții ca urmare a integrării omului într-un sistem de relații sociale. Ele este întotdeauna supus unei valorizări pe criteriul binelui sau răului. II .2.2. Factori biologici A. Ereditatea Aportul eredității în creație constituie o problemă încă nedeslușită în totalitate deoarece se bazează pe controversa ereditate - mediu. Mediul intervine asupra materiei prime ereditare pentru că nu putem fabrica genetic talente. Plasticitatea și polivalența predispozițiilor în momentul nașterii poate fi justificarea existenței talentelor multilaterale, persoane care excelează în mai multe
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
se pot identifica ecouri ale preferinței de factură leopardiană, romantică pentru vârsta copilăriei (împrumutate probabil prin intermediul lui Pascoli); de exemplu în refrenul: unde trăiește copilăria, acolo e paradisul. De sorginte leopardiană pare și atmosfera nocturnă, delicată, tulburata de sunete îndepărtate, nedeslușite (Târziu, în orele somnului, sunet de pași). O altă imagine auditiva, creionata în acești ani, de data aceasta în proza, amintește de unele fragmente ale recanatezului în care sunetele familiare ale casei părintești deșchideau porți spre alte dimensiuni ale gândului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de prietenii din străinătate și de cei din țară, căci nici unii, nici ceilalți nu-i prea apreciază literatura. Este exasperat de tăcerea epistolară a lui Ion Negoițescu, amicul neastâmpărat din studenție, cu care legase corespondență după călătoria în Occident. Cauze nedeslușite conduc și la întreruperea dialogului epistolar cu Virgil Nemoianu. În ultimii ani ai vieții, rămânând tot mai singur, le scrie Marianei Șora, "scumpă și iubită fantasmă bovarică"35, sau Vioricăi Guy Marica, cunoscută doar vag, în tinerețe, la ședințele Cercului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
târâți în organizația voastră de rahat, că fac urât! Care șapcă? Ce șapcă? Ce mă privește pe mine uniforma dumitale extremistă?!“ Bineînțeles că mai departe nu s-a întâmplat nimic. Totuși, Vasile B. a rămas cu un soi de frică nedeslușită în suflet, ca atunci când, deși îți merge bine, te aștepți la ce-i mai rău. Frica a durat cam un an. Mai bine zis, până în seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un spațiu miraculos, zidul fără poartă nu putea fi decât ceva terifiant. Nu toate sentimentele își găsesc o definiție în cuvinte. Am simțit în acel zid o amenințare, dar în ce consta ea și dacă era numai una dintre fricile nedeslușite și recurente ale copilăriei, n-am încercat niciodată să verific. Reîntors în oraș după o absență îndelungată, am descoperit mai multe locuri ce respirau mister și înțelesuri interzise. Cred că e vorba despre duhul locului, care e și mai intens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care o doresc nu poate fi obținută în nici un caz pe cale administrativă. Nimeni, niciodată, nu a putut da o lege care să poată obliga oamenii să fie "mai morali" începând de mâine. Ilie Bădescu ne ajută în înțelegerea unei situații nedeslușite de mii de teoreticieni socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
exista ceva ancestral în dansul și muzica lor. Își imagina acei saxofoniști, negri poate, dansând în ritmuri africane, alături de semenii lor din Sudan sau Africa Centrală. Nu i se părea o ruptură, o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în pământul devenit ca asfaltul. Bătrâna nu vedea decât copacul, se gândea mai mult la el decât la casă. Trăia încredințată că odată cu moartea lui, va dispărea și ea. Gândul că între viața mărului și viața ei există o legătură nedeslușită, o înspăimânta. Consolându-se, își spunea, că va îngriji copacul sau va chema un grădinar să-l curețe să nu putrezească de tot, să prindă și cealaltă vară, iar ea să-și revadă fiica. De cum a venit primăvara, primul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mult, va fi bine își spunea ea. Florile din grădină or să crească mai înalte decât buruienile. Și astfel se liniștea...Câte un trecător de pe stradă o întreba: Nu vinzi casa? Știu că n-ai pe nimeni. Bătrâna bombănea ceva nedeslușit și omul trecea mai departe. Altădată, o vecină i-a spus: Cui lași casa după ce n-ai să mai fii? Fiica profesorului universitar a ridicat fruntea înaltă, a privit-o gânditoare cu ochii pierduți de bătrânețe, apoi a zis: Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
exerciții, corespunzătoare celor trei rânduri de bănci și, printr-un simplu gest, asemenea unui dirijor, a dat startul muncii independente. Fără nici un îndemn sau atenționare, copiii s au așternut la treabă. Murmurul calculelor făcute în gând, dar însoțite de șoapte nedeslușite, precum și încercările furișe ale unora dintre ei de a recurge la abacul nativ cu cele zece degete ale mâinilor se puteau distinge în acea trudnică muncă pentru școlarii începători. Pentru noi, oaspeții asistenți, aspectul era emoționant și trăiam sentimentul că
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
locurile din tren, din autobuz și din tramvaiul pe care-l luam de acum zi de zi de la cap la cap spre Unitatea de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, și poate că uneori purtam În mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc. Purtasem oare În mine o dorință nedeslușită de a surprinde ceva schimbându-se? Mă pomenisem iarăși aici, colindam stațiunea În sus și-n jos și vedeam tot atât de multă lume ca și altădată, dar parcă mai zgomotoasă. Tarabele și vitrinele erau pline cu de toate, zbătându-se și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
uitării de sine viețile celor doi și viețile altor oameni al căror sâinge se zbate neîncetat În dovleacul ăsta de căpățână. Ei toți sunt părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin lume, dimpreună cu o dorință nedeslușită care mă mână prin locurile pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de „natura” ei, o zidim și o aureolăm cu ceva din noi. Cunoașterea se lasă cu mari neliniști sau angoase (faptul că nu știm ce să facem cu ceea ce aflăm, că ne dăm seama de imensitatea de Întrebări ce rămân nedeslușite), pe când iubirea Întărește și edifică, liniștește și alungă setea căutărilor fără sfârșit. Cunoașterea sărăcește pentru că acționează ca un atentat la tainele lumii, iar iubirea Îmbogățește pentru că are la bază și adâncește propriul mister. Prima este dramatică și Înrobitoare; a doua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului), tânguind indefinit cuvinte numai de el știute, lăcrimând spontan la o chemare nedeslușită nici măcar de el. Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude. Cu siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-a cuprins. Acesta-i dorul lui, aceasta-i „porția” la care are acces din „tortul” dilemei existențiale, atât poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
din șapte deoarece de astă dată a ieșit pozitiv la analize și e bolnav din nou’’. A intrat, înainte de a-l întâlni eu, în dispute aprinse cu medicul (directorul ), și cu unele dintre asistente. E vizibil agitat băiatul - vorbește ceva nedeslușit și înjură printre dinții rari și îngălbeniți de tutun. Tocmai ce ieșise din cabinet cu recomandarea ,,să continue tratamentul trei zile pe săptămână’’. Acum se revocase ordinul. Trebuia să facă o ,,cerere de externare pe propria răspundere’’ prin care să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cât te depărtai către margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copiilor: „Bună dimineața la Moș-Ajun! Ne dați? Ne dați?“ Fără să cred în magia datinelor, am ascultat și aud și astăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedeslușit, dar care întotdeauna înduioșează. Și când îl mai aud astăzi înspre revărsat de zori, îmi reamintesc melancolic de anii cei fără de grijă, anii tuturor speranțelor, ani care n-au să se mai întoarcă. Când au mai trecut doi ani după ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iar vara în șoșoni-galoși. Acești nedreptățiți de soartă și de Vodă erau simpaticii-persecutați pe care întotdeauna masele i-au îmbrățișat. Tineretul generos și plin de aspirațiuni neînțelese dar firești era cu fața către acești roșii de la care aștepta oarecari minuni nedeslușite. Vecinica goană după un ideal pierdut în ascunzișurile viitorului. Deși din obârșie conservatoare, deși tatăl meu era polițai al guvernului conservator, de la întâile luni după venirea mea în București m-am aruncat în direcția opusă. Căutam lucrul nou. În pensionatul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dacă un client este inițial emoționat, eu continuu să-i răspund cît de blînd și de Încurajator pot. Oricum, cred că, atunci cînd se ajunge la a treia poziție a mîinii (sau chiar mai devreme), vorbele Încep să Îi fie nedeslușite, Întrucît intră Într-o stare de profundă relaxare după care tace cu totul și chiar adoarme de multe ori. Găsesc că muzica liniștită, relaxantă - clasică sau „New Age” - Îi ajută, de obicei, pe oameni să se simtă mai În largul
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
morală este constant mărturisitoare a unei iscusințe a cântăririi alternativelor aflate la granița lipsită de control absolut a științei de sine, în regiunea plurideterminată și difuză a simțirii, care, fără a fi lipsită de fermitate, orientează, în împrejurări încărcate de nedeslușită confluență de sensuri ascunse, conștiința individuală aflată în iminența unei decizii. A fi conștient de sine înseamnă, în etică, a consulta această instanță sfătuitoare și protectoare care practică, într-o dedublare sanitară și vigilentă, oficiul slujitor ce va reveni mai
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de faptul că biografia unui filosof dezvăluie atitudini ale căror semnificații pot avea o încărcătură insolită sau, alteori, nu depășesc ceea ce am numi o banalitate descumpănitoare. Dar nu numai viața unui gînditor ne poate marca, ci și moartea sa, cu nedeslușitele ei mistere. Cel puțin de la Socrate încoace, întrebarea: cum mor filosofii? n-a încetat să-i tulbure pe cei ce au vrut să înțeleagă necunoscutul ce învăluie plecarea marilor spirite din lumea cea de toate zilele. Într-o carte scrisă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
întoarcere în trecutul personajului, procedeu cu funcție explicativă și anticipatoare, în măsura în care, sub semnul repetițiilor fatale, al complexelor și întîmplărilor cruciale, viața eroului este deja "scrisă" în premisele ei, în "culisele" temporale ale copilăriei și intrării în viața adultă. Sub povara nedeslușită a gîndului la episodul dramatic cu care se deschide romanul, Apostol Bologa se întoarce în adăpostul său de noapte, urmat de căpitanul străin, Klapka, cel care "parcă și tăcînd îi făcea mustrări". Toată complicația sufletească, alimentînd trama epică, va iradia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
textele adunate în cele două volume din Aspecte și direcții literare sunt note, comentarii și eseuri pe marginea poeziei moderne, justificând propriile opțiuni. Unul dintre primele articole conturează esența inovației lui Mallarmé - redarea „pe cale de sugestie a unor stări sufletești nedeslușite”, a unor „reverii intelectualizate”, într-un vers fluid și muzical, dar de maximă condensare. Însă drept „profet moral” e recunoscut Baudelaire, cel care a adus o poezie „cu adevărat omenească”, profund lăuntrică, „simplă ca un cântec popular” și totuși intelectualizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
fiind cea de-a doua și cea de-a treia. În timpul liturghiei, din când în când, mare evlavie fără vreo pricepere sau vreo înclinație spre lacrimi. O dată terminată liturghia, o vedere tot a patriei sau a Stăpânului ei în chip nedeslușit, dar limpede, așa cum mi se întâmpla și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evlavie puternică cu puternice lacrimi, nutrind și crescând ascultarea și respectul față de viziunile din înalt, primind o anumită încredințare că mi se va îngădui sau că mi se va arăta la timpul potrivit. În acele vremuri simțeam viziunile în mod nedeslușit, sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Tatăl, când la Fiul, când la Stăpâna noastră, când la sfinți, ba chiar la unii anume, cu multe lacrimi. După aceea, aceasta a încetat pe la jumătatea sau după jumătate liturghiei, și anume la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]