314 matches
-
ci se mișcă în tot volumul cristalului (metal). structura de benzi a energiei electronilor în solide: metale, semiconductori, dielectrici (izolatoare). Lărgimea unui nivel energetic al electronului se evaluează cu relația de incertitudine a lui Heisenberg: , unde ∆? este intervalul de nedeterminare al valorilor energiei, iar ∆? = ? reprezintă timpul de viață mediu al electronului în stare excitată. Substituind pe ∆? = ? în relația de incertitudine, obținem: , unde ∆? este lărgimea nivelului energetic a electronului pentru un atom izolat. Dacă se apropie
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
cele de energie interzise se micșorează în timp ce E este crescătoare. Werner Heisenberg (1901 - 1976) . Născut în Germania la Würtzburg, fost profesor de fizică teoretică la Universitatea din Leipzig, este formatorul mecanicii cuantice, primește premiul Nobel pentru fizică, stabilește relațiile de nedeterminare. A conlucrat cu N. Bohr, A. Einstein, M. Planck, A. Sommerfeld, W. Pauli ș.a. W. Heisenberg a fost doctor honoris cauza al mai multor universități din lume. Ca opere principale: Interpretarea cuantică a radiațiilor cinematice și mecanice, publicată la 24
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
caz, o aplicație sistematică a erorii, denunțată de către scolastică prin formula post hoc, ergo propter hoc [...]. (1966: 10). G. Genette insistă încă și mai mult asupra noțiunii de "determinări retrograde", asupra modului în care povestirea își disimulează arbitrariul: "Nu neapărat nedeterminarea ci determinarea mijloacelor prin scopuri și, pentru a fi mai direcți, a cauzelor prin efecte" (1969: 94). Motivarea narativă este o formă de voalare a cauzalității. "Motivarea este deci apartenența și alibiul cauzal pe care determinarea finală și le asumă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai există visuri legate de "cealaltă" lume. În plus, obiectele care nu au umbre nu mai sunt obiecte din lumea înconjurătoare. Într-un fel, Hearn s-a sustras concluziilor majore, inițial pe calea universului particular, pentru ca ulterior să îmbrățișeze o nedeterminare imaginară. Un alt scriitor din această perioadă este Abraham Cahan care, când s-a alăturat echipei de la ziarul Commercial Advertiser în 1898, le-a făcut cunoștință colegilor cu realismul rus (și cu "programul Marxian"), după cum a reamintit Steffens. Ca evreu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt alegorii ale părții întunecate a experienței americane. Crane, Hearn și Dreiser se opun și ei concluziilor majore, sau imaginii distanțate a trecutului absolut, pentru a se confrunta cu prezentul neconcludent al unei lumi nedeterminate, sub forma unei oglinzi a nedeterminării fenomenologice. Astfel, putem, în cele din urmă, detecta o prăbușire a structurii claselor sociale, a celei rasiale și a celei etnice. Ambiția narativă a jurnalismului literar de a reduce distanța dintre subiectivitate și obiect sugerează, de asemenea, de ce a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cunosc, și numai din perspectiva din care îl cunosc; și toate acestea depind în egală măsură de cine sunt eu și de cine este el (239). Conștientizând rolul pe care îl joacă subiectivitatea sa, Agee își recunoaște limitările și implicit nedeterminarea unei lumi ce se opune unor concluzii importante atunci cînd vorbește despre Gudger: "îl cunosc, și numai din perspectiva din care îl cunosc" (subliniere adăugată). Bineînțeles, întrebarea este: ce se ascunde în spatele acelui numai?. Dar nu avem un răspuns exact
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
325 Mitchell, Joseph, 221, 243 Moley, Raymond, 232 monolog interior, 55, 162 Montaigne, Michel Eyquem de, 135 Montanet, Jean, 54 Mott, Frank Luther, 62, 165, 266, 275, 305 Nafziger, Ralph, 299 Nation, Carrie, 65, 143 naturalism, 87, 215, 241, 279 nedeterminare, tema ~, 111 New Masses, 221, 306 New Orleans Item, 55 New York Commercial Advertiser, 48, 63, 67 New York Daily News, 297 New York Evening Post, 100 New York Evening Sun, 65 New York Evening World, 100 New York Herald Tribune, 221, 248, 252 New York Herald
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
determinație a intelectului trebuie dizolvată iar, pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de diferențiere senzorială. Acest lucru îi face incapabili de a scrie istorie. Toate cele real întîmplate iau la ei forma unor vise încîlcite. Nedeterminarea conștiinței are drept consecință și nedeterminarea lumii exterioare. Ceea ce noi numim adevăr și veridicitate istorică, înțelegere rațională și legată de un sens al evenimentelor și o obiectivitate în expunere toate acestea zadarnic le-am căuta la indieni. Ei nici nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de diferențiere senzorială. Acest lucru îi face incapabili de a scrie istorie. Toate cele real întîmplate iau la ei forma unor vise încîlcite. Nedeterminarea conștiinței are drept consecință și nedeterminarea lumii exterioare. Ceea ce noi numim adevăr și veridicitate istorică, înțelegere rațională și legată de un sens al evenimentelor și o obiectivitate în expunere toate acestea zadarnic le-am căuta la indieni. Ei nici nu pot măcar să aibă idee de ceva
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
p3x3 p ponderi; Pentru grupul j, de exemplu vom obține: variația grupului j media generală a varianțelor Varianța totală varianța totală media varianțelor intergrupale (în interiorul grupelor) varianța mediilor grupale; cum sunt de diferite grupele între ele. Varianța reprezintă spațiul de nedeterminare al variabilei. Dacă reducem varianța vom obține un plus de cunoaștere; reducem nedeterminarea crește predictibilitatea. Creșterea eficienței este cu atât mai mare cu cât populația de referință este neomogenă și permite construirea de clase tipice. Etapele acestui procedeu de eșantionare
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
media generală a varianțelor Varianța totală varianța totală media varianțelor intergrupale (în interiorul grupelor) varianța mediilor grupale; cum sunt de diferite grupele între ele. Varianța reprezintă spațiul de nedeterminare al variabilei. Dacă reducem varianța vom obține un plus de cunoaștere; reducem nedeterminarea crește predictibilitatea. Creșterea eficienței este cu atât mai mare cu cât populația de referință este neomogenă și permite construirea de clase tipice. Etapele acestui procedeu de eșantionare sunt următoarele: * se definesc straturile sau clasele tipice în care se încadrează populația
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
mecanica clasică, mișcarea unei particule este complet determinată dacă, pe lîngă forțele care actionează asupra ei, se cunoaște poziția și impulsul la momentul inițial, în cazul microparticulelor, poziția și impusul nu se pot determina mai precis decît permite principiul de nedeterminare a lui Heisenberg exprimat prin relatia In această relație ∆ px este imprecizia în componenta după direcția x a impulsului particulei, ∆x imprecizia în determinarea coordonatei sale, h este constanta lui Planck Conform acestui principiu niciodată nu se pot determina, la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
folosirea viitorului simplu: "copilul dumneavoastră VA AVEA mereu anturaje dubioase". În acest caz, avem de-a face cu o folosire modală a viitorului: o viitoare predicție sau "viitorul profețiilor" (R. Martin, 1983, p. 129): "[...] acest viitor se va realiza odată cu nedeterminarea temporală (cînd?). El este decodabil datorită situației sau naturii textului; în acest sens, este de natură pragmatică" (p. 129). Dacă viitorul predictiv trimite la fapte atît de îndepărtate care împiedică realizarea oricărei încercări, locutorul, în virtutea unei cunoașteri de ordin irațional
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sustrage analizei și aparent infirmă ipoteza noastră. Cu toate acestea, în acest caz, asta nu fixează direct "cărțile", ci mai degrabă un eveniment, o proprietate în care referentul este implicat: în măsura în care această proprietate este marcată prin distingerea dintre negație și nedeterminare, nu ne surprinde capacitatea pronumelui asta: Ca referent generic [...], este perceput ca o entitate nenumită, deoarece reprezintă o ocurență imediată a lucrurilor. [...] Chiar dacă ar fi o unică formă care reia și un plural [ca în P12, am adăuga], ea este
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
neîncadrabile, inefabile, supra-raționale. Ele coboară transfigurator în operă și întregesc armonic o alcătuire dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea concrete. Mai prezentă în expresie, conștiința de sine se poate manifesta plenar ca reflectare a acestui travaliu al nedeterminării unei disponibilități difuze, se poate exercita ca lumină consecventă aruncată asupra produsului fulgurant al entuziasmului creator. Sinele este sediul originar al fiorului artistic, iar conștiința lui o punte către obiectivarea culminativă care este opera constituită. Așadar, între talent și cenzorul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
spre nesfârșirea transparentă a unui dincolo de vedere. Adâncul trans-vizibil al albastrului nu numai că pune peisajul într-o altă lumină, dar corespunde unui intermediu translucid, "țărmul dintre ape și câmpii", dezertat de prezența umană, căci pe linia acestui hotar al nedeterminării, situat între ape și câmpii, din care până și natura s-a retras, totul e posibil, stă să fie. Interval al posibilului însuși, ca simplă învăluire luminoasă venită de departe, "țesut dintr-o urzeală de lumină", imagine prin transparența căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea stinsă "în hăul înălțării" ("o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui azur"14. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care intră în noaptea nemanifestării și iese în explozia frumuseții iradiante 41. Suflare și răsuflare - fenomenologie pulsatorie - prin care se coboară "din alba-ntâietate", la fel cum se urcă prin "albastre zboruri peste-un noroi bătrân"42. Începutul e locul nedeterminării; tot ce vine la început revine într-o nouă viață, se dă și se redă în veșnicia suflului divin. Sub fiecare înălțime se deschide o adâncime și - invers - tot ce se află jos își are reflectarea în lumina de sus
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă ceea ce sensul luminează este, pe de o parte, lumea pre-formală a posibilului pur, înaintea oricărei autorealizări fenomenale. Sens nemanifestat decât în originarul absolutei sale nedeterminări. Pe de altă parte, drumul într-acolo răspunde unei chemări, se așterne în sensul luminii pe care o propagă miezul incandescent al realului. De aceea punctul de sosire, cel al izvorului în care se resorb toate înțelesurile, este deopotrivă un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginală a poemului, stratificată în reducții succesive ale datelor exteriorității, configurează o mică fenomenologie a inaparentului. Ceea ce apare ca posibilitate a semnificării nu se dă de la sine, căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred,/ lună verzuie!/ Oh, mă robește ca o Circe tăcerea/ neînțeleasă, ce suie și suie/ cu demoniile-i întunecate". Miezul nopții, acest climax al eclipsării, nu e o limită cronologică, punctul terminus al unei deveniri temporale
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
delimita de întreaga non-interioritate a firii. A nu ști ce este afară nu doar aruncă exterioritatea în nesemnificativ, ci neantizează natura unui non-eu care există ca și cum n-ar fi, afirmând - de la sine - un subiect care se știe, se impune în raport cu nedeterminarea înconjurătoare. Altfel spus, e un subiect fără predicat al ființării; el atârnă doar de sine, întru sine, în miezul posibilului care îl transcende. Autoafirmare care aproape se dezminte, deoarece "numai o rece căldură pâlpâie lânced din lampă", iar în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în contragerea absolută a vizibilului. Luminat cu întuneric, ceasul zilei nu este, timpul lumii se oprește; apariția se voalează, căci ceea ce apare în lume, ca ființă a lumii, trebuie să dispară, să transpară în lumina care îl întunecă. Dispare în nedeterminare, trece prin ceea ce nu este, prin nedefinibilul nelimitării 71. Pus în paranteza neafirmării, sufletul se neagă în ceea ce este, se golește de propria lumină, își împropriază non-imaginea. Închis, în semnul sferic al determinațiilor, el încă se vede, are o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din infinitul imperiu al relativității spațiu-timp. Dar și teoria lui Einstein a avut parte de o soartă similară. Când Einstein încerca să „lege” microuniversul și macrouniversul în regulile și termenii unui determinism strict, au apărut teoria cuantică și relațiile de nedeterminare ale lui Heisenberg, care au transformat „marele vis cauzal” einsteinian într-un coșmar probabilistic ce îl silea chiar și pe Dumnezeu să „joace zaruri”. Și cu teoria curriculumului modern s-a întâmplat ceva asemănător. „Fructul” curricular modern părea să atingă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin modele matematice și mecanice, prin imaginarea universului ca o aglomerare de particule muritoare și printr-o separare radicală a realităților obiective de cele subiective. Megaparadigma postmodernă ar fi apărut în secolul XX; ea este caracterizată de sisteme deschise, de nedeterminare, de discreditarea „metanarativelor” și de centrarea atenției pe procese. Din perspectivă postmodernistă, Doll jr. îl critică pe Descartes, care: ...a închistat (bequeathed) gândirea modernă într-o metodă menită să descopere o lume preexistentă (preexistent world), și nu într-o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]