314 matches
-
caz, o aplicație sistematică a erorii, denunțată de către scolastică prin formula post hoc, ergo propter hoc [...]. (1966: 10). G. Genette insistă încă și mai mult asupra noțiunii de "determinări retrograde", asupra modului în care povestirea își disimulează arbitrariul: "Nu neapărat nedeterminarea ci determinarea mijloacelor prin scopuri și, pentru a fi mai direcți, a cauzelor prin efecte" (1969: 94). Motivarea narativă este o formă de voalare a cauzalității. "Motivarea este deci apartenența și alibiul cauzal pe care determinarea finală și le asumă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un zero din ecuațiile mecanicii cuantice: energia în punctul zero absolut. Această forță ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor 1920, un fizician german, Werner Heisenberg, a observat că respectivele ecuații aveau o consecință șocantă: nedeterminarea. Forța nimicului derivă din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg. Conceptul de nedeterminare are legătură cu abilitatea oamenilor de știință de a descrie proprietățile unei particule. De exemplu, dacă vrem să găsim o anumită particulă, trebuie să determinăm poziția și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în punctul zero absolut. Această forță ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor 1920, un fizician german, Werner Heisenberg, a observat că respectivele ecuații aveau o consecință șocantă: nedeterminarea. Forța nimicului derivă din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg. Conceptul de nedeterminare are legătură cu abilitatea oamenilor de știință de a descrie proprietățile unei particule. De exemplu, dacă vrem să găsim o anumită particulă, trebuie să determinăm poziția și viteza respectivei particule - unde 190 ZERO: BIOGRAFIA
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic. La jumătatea anilor 1920, un fizician german, Werner Heisenberg, a observat că respectivele ecuații aveau o consecință șocantă: nedeterminarea. Forța nimicului derivă din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg. Conceptul de nedeterminare are legătură cu abilitatea oamenilor de știință de a descrie proprietățile unei particule. De exemplu, dacă vrem să găsim o anumită particulă, trebuie să determinăm poziția și viteza respectivei particule - unde 190 ZERO: BIOGRAFIA UNEI IDEI PERICULOASE 9 Pentru a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
respingerea principiilor probabilistice din mecanica cuantică. Din nefericire pentru Einstein, legile mecanicii cuantice funcționează incredibil de bine, iar efectele cuantice nu pot fi explicate cu succes prin intermediul fizicii clasice tradiționale. se află și cât de repede se mișcă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg ne spune că nu putem face nici măcar acest lucru, atât de simplu. Oricât de mult am încerca, nu putem măsura simultan, la fel de corect, și poziția, și viteza unei particule. Și asta din cauză că însuși actul măsurării distruge unele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
poziția; nu știți nimic despre locul în care se află. Niciodată nu le puteți ști pe amândouă, în același timp; dacă aflați ceva despre una, trebuie să fiți oarecum nesiguri de cealaltă. Asta e încă o lege irefutabilă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg nu se aplică numai măsurătorilor efectuate de oameni. La fel ca și legile termodinamicii, principiul se aplică naturii înseși. Nedeterminarea face universul să posede o energie infinită. Imaginați vă un volum extrem de mic în spațiu, ca o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
despre una, trebuie să fiți oarecum nesiguri de cealaltă. Asta e încă o lege irefutabilă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg nu se aplică numai măsurătorilor efectuate de oameni. La fel ca și legile termodinamicii, principiul se aplică naturii înseși. Nedeterminarea face universul să posede o energie infinită. Imaginați vă un volum extrem de mic în spațiu, ca o cutiuță minusculă. Dacă analizăm ce se întâmplă în respectiva cutiuță, putem face anumite presupuneri. De exemplu, știm, cu o oarecare precizie, poziția particulelor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
urmei, ele nu se pot afla în exteriorul cutiei; știm că sunt limitate într-un anumit volum, deoarece dacă ar fi în exteriorul cutiei, nu le-am putea privi. Fiindcă deținem această informație referitoare la poziția particulelor, din principiul de nedeterminare al lui Heisenberg rezultă că trebuie să avem o oarecare incertitudine în ceea ce privește viteza particulelor - energia acestora. Pe măsură ce micșorăm tot mai mult cutia, știm din ce în ce mai puține lucruri despre energia particulelor. Această logică este valabilă pentru tot ce există în univers - în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care urmărește să mențină ordinea socială existentă, ideea liberal-umanitară animă stratul mijlociu al societății, care reorientează astfel baza experienței umane dinspre planul extatic (propriu chiliasmului) înspre planul educațional, împlinit prin etică și cultură intelectuală. Acesta din urmă garantează libertatea voinței, nedeterminarea individului și lipsa condiționării. Când utopia liberal-umanitară se transformă în ideologie, producând schimbări care-o impun în spațiul social, o a treia formă a mentalității utopice ia naștere, și anume ideea conservatoare, care subliniază impactul determinării asupra comportamentului uman. Deși
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Miranda și Ferdinand, unde nu mai avea ce căuta. 177 Ce este Ariel - ca duh al aerului în sfera libertății pure, ca bucurie cosmică - s-a spus până acum. Iar în veșnicia vieții sale ca atare nu știm ce face: nedeterminarea este una dintre determinările libertății ca libertate pură. Ce spune el în al cincilea și ultimul lui cântec din piesă arată doar (ceea ce este o libertate mai mult) una dintre ipostazele liber alese ale marelui său huzur și alint în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre Miranda și Ferdinand, unde nu mai avea ce căuta. Ce este Ariel - ca duh al aerului în sfera libertății pure, ca bucurie cosmică - s-a spus până acum. Iar în veșnicia vieții sale ca atare nu știm ce face: nedeterminarea este una dintre determinările libertății ca libertate pură. Ce spune el în al cincilea și ultimul lui cântec din piesă arată doar (ceea ce este o libertate mai mult) una dintre ipostazele liber alese ale marelui său huzur și alint în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior, încît aproape că mă mîndresc. V. tînăr sînt liniștit propunîndu-mi moartea. V. celălalt, maturul internat, îmi vine să strig de spaimă. Noțiunea de V. implică acum o mare nedeterminare. Și totuși, cine sînt? Cine gîndește de fapt, căci emoția n-a dispărut iar concluziile par că stau deoparte, verdicte vii care au ținut de „eu“ și acum s-au desprins. Plutesc alături și le șade bine așa. Și tînăr
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te înconjoară. Natura forțelor obscure. Dar poate că însuși universul e clădit așa, ca obscuritatea să existe ca areal distinct la fel cum ubicuitatea sau coherența sînt, pentru alte aspecte, proprietăți evidente. Nu căuta căci, mai adînc, te lovești de nedeterminarea principiilor primare. Rațiunea e un mod de rezolvare pus, cumva, stîmb căci se clădește pe esențe care scapă regresînd la infinit. E un mod clar de a vorbi despre necunoscut într-o limbă necunoscută. V. tînăr, distilez. M-am simțit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mecanica clasică, mișcarea unei particule este complet determinată dacă, pe lîngă forțele care actionează asupra ei, se cunoaște poziția și impulsul la momentul inițial, în cazul microparticulelor, poziția și impusul nu se pot determina mai precis decît permite principiul de nedeterminare a lui Heisenberg exprimat prin relatia In această relație ∆ px este imprecizia în componenta după direcția x a impulsului particulei, ∆x imprecizia în determinarea coordonatei sale, h este constanta lui Planck Conform acestui principiu niciodată nu se pot determina, la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diferența dintre mărimile propoziționale - care au un contur clar definit și pot fi supuse, cu ușurință, operațiunilor logice și cele non propoziționale (cum ar fi stările emoționale, sentimentele, impresiile), a căror trăsătură principală este starea de vag, de ambiguitate, de nedeterminare; semnificația lor nu poate fi niciodată captată în întregime -pentru că Întregul nu există, nu poate fi definit cu claritate nici de către locutor. În Înregistrarea nr. 2 există următorul schimb de replici H: Deci ...cam aicea suntem. Dumneavoastră știu că
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ale contextului, ar trebui să conducă la concluzia că mesajul transmis de către emițător nu se dorește a fi foarte precis. Realitatea Însă este alta: situația În care are loc actul de comunicare este una specială, care nu permite ambiguiți și nedeterminări semantice; mai mult decât atât, ea impune o maximă precizie a mesajului. Orice inexactitate, neînȚelegere, ambiguitate a mesajului poate avea consecințe catastrofale asupra actanților. În mod oarecum paradoxal, precizia maximă se realizează prin context. Chiar dacă E este mic, precizia interpretării
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
completă și explicitarea sunt unul și același lucru? Există o singură formă propozițională completă / explicitare a unei propoziții, sau mai multe? Răspunsul la aceste Întrebări este dependent de ambiguitățile semantice existente la nivelul formei logice, ambiguități care se referă la: nedeterminări referențiale (un concept poate trimite la mai mulți referenți), ambiguități semantice (cazul cuvintelor polisemantice), nederminări semantice (cazul adjectivelor care au grade de comparație) ș.a. Aceste ambiguități sunt aproape nelipsite În orice act de comunicare; fiecare opțiune semantică (pentru un anumit
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
vizual și construiește acest vizual din descripții verbale pe care nu le separă de interpretarea pe care a construit-o inițial, din surse extratextuale. Aceste procedee interpretative complementare, aflate în relație cu privirea imaginii și lectura textului, constituie surse de nedeterminare interpretativă pentru ambele medii de comunicare și permit o flexibilizare a discuțiilor despre narațiune în imagine. Implicat în percepția vizuală a unei imagini statice, ca și atunci când, în calitate de lector, este prins în receptarea unui text narativ, privitorul se angajează într-
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
anul 1926 ecuația prin care se determina fie viteza (momentulă, fie locația exactă a unui electron în norul electronic din atom, ambele neputând fi determinate exact, conform principiului de incertitudine enunțat deja de Werner Heisenberg. Dualismul corpuscul-undă și principiul de nedeterminare existent la nivel cuantic aveau să ducă în anul 1927 la interpretarea de la Copenhaga asupra mecanicii cuantice, interpretare formulată de Niels Bohr și Werner Heisenberg, conform căreia actul observării conștiente de către un observator determină colapsarea dintr-o multitudine de stări
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
democrații „burgheze”. Cum s-ar putea împăca o reprezentare a lumii care-și face un țel din făurirea unei societăți omogene, lipsită de conflicte și neîntinată de nicio mediere, care se sustrage instinctiv probei criticii, cu principiile democrației, care postulează nedeterminarea radicală a finalităților existenței colective și care disting în confruntarea pașnică a valorilor și a intereselor sursa evoluțiilor sociale? Intuim, în schimb, ce putea aduce o astfel de antropologie socială proiectului de aservire a societății. Trebuie să admitem însă, și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
n pi 1 = , atunci H va trebui să fie monoton crescătoare, în funcție de n (informația obținută prin apariția unui eveniment este cu atât mai mare, dacă ele sunt egal probabile, cu cât posibilitățile din care se alege sunt mai multe, iar nedeterminarea ridicată este cu atât mai mare cu cât posibilitățile sunt mai multe); c. În cazul producerii a două sau mai multe evenimente, alegeri, cantitatea de informație obținută este aditivă. Homeopatia [Botez, 2006] se află de fapt situată între științele naturii
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
P. Grice, atunci cînd se uzează de metaforă, în care implicatura conversațională are o determinare mai curînd inferioară decît superioară. Ca atare, conținuturile comunicate indirect prin enunț, care nu țin exclusiv de rolul informativ al enunțului, realizează o indeterminare (sau nedeterminare). Aceasta se întîmplă deoarece multe expresii lasă nedeterminat, în unele situații, faptul că trebuie afirmate sau negate. Astfel, cu cît o metaforă este mai frecventă și mai fixă, cu atît implicaturile ei sînt mai determinate (Casa lui e un palat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dezbateri intense; dacă există un clivaj între "apărătorii economiei de piață" și adepții "populismului economic", acesta este dublat de o polarizare politică între "liberalism politic și social", și "autoritarism politic și social": unii afișează preferința pentru libertatea alegerii individuale, pentru nedeterminarea traiectoriilor particulare și retribuția riscurilor; ceilalți își afirmă atașamentul față de un exercițiu ferm și autoritar al puterii. Fiecare dintre aceste opțiuni sunt susținute de către categorii precise de populație: noii întreprinzători sunt în favoarea "liberalismului politic și social" și a "apărătorilor economiei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nominală bogată. Sistem verbal cu paradigme regulate. Nu există opoziții de persoană. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. Categorii verbale: mod, timp, aspect. Numeroase moduri (nonasertiv, concesiv, eventual etc.). Timpuri simple (prezent, trecut, viitor) și sintagme verbale complexe. Prezentul exprimă nedeterminarea temporală. Categoria aspectului are trei valori. Există o clasă de verbe care sunt obligatoriu la aspectul imperfectiv și care nu acceptă prezența agentului. Agentul este prezent obligatoriu în cazul aspectului perfectiv. Nu există opoziția tranzitiv/intranzitiv, adică toate verbele pot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Codreanu din zodia gândirii schopenhaueriene, identificându-se într-însele "simetria timpului", raportată la paradoxul gnoseologic rezultat din "principiul de incertitudine" al lui Heisenberg, principiu pe care criticul îl cunoaște însă intermediat și-l interpretează cu o libertate... "stilistică". Principiul de nedeterminare postulează imposibilitatea de a măsura concomitent poziția și momentum-ul unei particule subatomice, înțelegând prin "momentum" o cantitate definită prin stabilirea vitezei de către masa particulei. Relația dintre "principiul de nedeterminare", "simetria timpului" și versurile eminesciene rămâne o ipoteză nedemonstrată. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]