907 matches
-
cu “scinschi” sau “scințchi” pe la mijloc și la sfărșit. Probabil Bâscinschi sau Buschințchi, nu țin minte și nici atunci nu am știut.S-a chinuit domnul Arsu să ne facă să înțelegem că este doamna învățătoare... “Scincischi”. Copiii se uitau nedumeriți la dumnealui cum își chinuia limba în gură. - Ați înțeles, copii? A întrebat oftând, ușurat de chinurile limbii. - Daa ! Am răspuns noi în cor. Doamna ... Scismischischi este coana preoteasă, învățătoarea noastră. - Nu, copii! S-a făcut stacojiu domnul Arsu. Într-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și ne așezăm în bănci după preferințe. Ca de obicei stau lângă tovarășa Grasu, fosta mea șefă, și lângă Vasilescu, primarul de la Harbujești, care ne șoptește: - S‑a sinucis generalul Milea! „Cine‑o mai fi și ăsta?”, mi‑am spus nedumerită în gând, fără a înțelege că s‑a sinucis comandantul armatei române! N‑a apucat să spună mai mult, că în sală a intrat Țăpoi, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Județean de Partid. S‑a făcut liniște profundă. Ne
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
să adorm, aș fi vrut ca noaptea să dureze o veșnicie, chiar așa, Încărcată de amenințări și incertitudini cum era. Faptul că mi s-a părut a descoperi În tavan ochiul unei camere de luat vederi mai curând m-a nedumerit decât m-a surprins. La ce le folosea să mă mai și supravegheze? Poate doar ca să se asigure că n-am de gând să mă sinucid. 11 N-aveam. Nici să mă sinucid, dar nici să altceva, indiferent ce. Dormisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i cer scuze pentru Întrerupere - făcusem o greșeală neținându-mi gura, nu se va mai repeta, putea să fie sigur de asta... În timp ce-mi puneam cenușă-n cap cu toată convingerea de care eram În stare, mă Întrebam nedumerit În gând ce naiba putuse să-l supere atât de tare. În fond, dacă cineva greșise, nu eu eram acela, eu nu făcusem altceva decât să-i semnalez o banală inadvertență, mă așteptam chiar să-mi aprecieze gestul, era o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cu toți cei care străbat deșertul crezând că e al lor... Gacel se întoarse spre fratele său. — Leagă-i, îi porunci scurt. Douăzeci de minute mai târziu, în singurul cort pe care nu-l strânseseră, cei doi prizonieri îi priveau nedumeriți pe cei ce-i sechestraseră, de parcă ar fi fost ființe din altă galaxie. Și noi ce legătură avem cu toată povestea asta? întrebă cel care părea a fi șef. Nici măcar nu-l cunoaștem pe acest Marc, și nu ne puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și el gol. I l-am umplut imediat și i l-am înmânat, ca și cum ar fi fost un medicament. L-a luat și l-a băut dintr-o înghițitură. — Și apoi ce s-a mai întâmplat, Walter? S-a uitat nedumerit la mine. Credeam că știi deja toate astea, a spus. De la ea. Lee Jackson. A, știu, stai liniștit. Dar vreau să știu exact ce știi tu, și dacă încerci să exagerezi sau dacă încerci să inventezi o să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pare un nonsens. Doar dacă nu cumva au existat martori care au văzut până la un moment dat persoana în cauză, după care aceasta s-a topit, ori a dispărut dintr-o dată. Înțe legeți ce vreau să spun? Aha, asta te nedumerește? se dumiri Pop. Am priceput, uite despre ce este vorba! Cei de la Pinforest, pentru că despre ei este vorba, au semnalat dispariția țapinarilor. În cazul lor știm exact unde au fost văzuți ultima oară. Apoi, este cazul șoferilor a căror camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele, domnule ofițer, oftă starostele scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să mai țină cont de nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să dea de trupul copilului. Se opri nedumerit după câteva zeci de metri nepricepând de ce nu găsește nimic. Îl chemă din nou pe băiat sperând ca acesta să răspundă. Îi veni în minte că poate este rănit și nu-i în stare să mai vorbească. Poate zăcea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aer. Una dintre ele, cu fața descom pusă de durere, se trânti pe jos. Se zvârcolea și bătea cu brațele în pământ, scoțând țipete de jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl nedumerise. Pentru prima dată Calistrat îi spusese pe nume, în sfârșit, acel enervant "băiete" dispăruse. Stai liniștit și spune-mi dacă te doare ceva! îl întrebă Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o bănuială. Câteva clipe mai târziu, cablul se tensionă și piesa metalică de la capătul cilindrului se trânti din nou cu zgomot. Pop îl privi nedumerit pe ginerele său: E o capcană, nu-i așa? Inspectorul dădu afirmativ din cap. Era, într-adevăr, o capcană. Bine, dar ce vor să prindă în ea? se întrebă bătrânul cu voce tare. E prea mare, nici un animal de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
târziu și eram amândoi epuizați de atâtea emoții, mi-am luat rămas-bun de la ea. XI În timpul călătoriei îmi priveam cu destulă îndoială misiunea. Acum că eram eliberat de spectacolul chinurilor dnei Strickland, puteam să evaluez mai calm toată chestiunea. Eram nedumerit de contradicțiile pe care le-am observat în comportarea ei. Era foarte nefericită, dar pentru a-mi stârni compătimirea fusese în stare să facă din nefericirea ei un adevărat spectacol. Era evident că se pregătise să plângă, deoarece își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mine și eram gata să mă duc. L-aș fi îngrijit ca o mamă și în ultima clipă i-aș fi spus că n-a contat, că l-am iubit mereu și că i-am iertat totul. Întotdeauna m-a nedumerit patima femeilor de a se comporta exemplar la căpătâiul muribundului pe care l-au iubit. Mi se pare că ele se supără pe longevitatea care le amână șansa de a juca o scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ea. — E neomenos. — E abominabil. Bineînțeles că Stroeve era încântat de ea. Nici nu știa cum să-și arate mai bine recunoștința pentru devotamentul total cu care acceptase sarcina pe care i-o aruncase el pe umeri. Dar era puțin nedumerit de felul cum se purtau Blanche și Strickland unul cu altul. — Știi că i-am văzut uneori șezând ceasuri de-a rândul împreună fără să scoată un cuvânt? Cu un anume prilej, când Strickland se făcuse atât de bine, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
patul pe care mi-l făcusem mie era destul de incomod încât să nu mă lase să închid ochii toată noaptea, așa că am învârtit pe îndelete în minte toate lucrurile pe care mi le povestise nefericitul olandez. Nu eram atât de nedumerit de felul în care acționase soția lui, căci vedeam în el doar rezultatul unei atracții fizice. Presupuneam că niciodată n-a ținut prea mult la soțul ei și ceea ce luasem eu drept dragoste nu era decât reacția feminină la mângâieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
farfuria nu e rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau niște caricaturi. Erau pictate într-o manieră complet nouă pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini de la Fontainebleau și mai multe străzi ale Parisului. Prima mea senzație a fost că le putea perfect de bine picta și un birjar beat. Eram de-a dreptul năucit. Culorile mi se păreau extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
impresionează mai mult ca oricând perspicacitatea lui Stroeve. El a văzut de la început că aici e vorba de o revoluție în artă și a recunoscut încă din fașă geniul pe care acum îl laudă întreaga lume. Dar dacă am fost nedumerit și deconcertat nu înseamnă că nu am fost impresionat. Până și eu, în ignoranța mea cumplită, n-am putut să nu simt că aici exista o forță reală care-și căuta calea de exprimare. Îmi stârnise interesul și emoția. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o stare sufletească și mi-am închipuit că în acest efect trebuie căutată explicația lucrurilor care mă nedumereau în atât de mare măsură. Era evident că pentru Strickland și formele, și culorile aveau semnificații rămase cunoscute doar lui. Simțea o nevoie insuportabilă de a transmite ceea ce simt și le crea numai și numai în acest scop. Nu șovăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l căuta. Lui, realitățile nu-i spuneau nimic, căci sub masa imensă de incidente irelevante căuta ceva semnificativ pentru el. Ca și cum ar fi devenit conștient de sufletul universului și simțea nevoia imperioasă de a-l exprima. Deși aceste tablouri mă nedumereau și mă încurcau, nu puteam să nu fiu mișcat de emoția evidentă în ele. Și fără să știu de ce, am descoperit în mine un sentiment pe care cel mai puțin mă așteptam să-l am față de Strickland. Am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era un bărbat corpolent cu haine proaste și când și-a scos pălăria am observat că e foarte chel. Mi s-a părut că l-am mai văzut cândva. Deodată mi-am amintit. — Abraham! i-am zis. S-a întors nedumerit spre mine, apoi, recunoscându-mă, mi-a strâns mâna cu căldură. După care ne-am manifestat surprinderea de o parte și de alta, aflând că am de gând să petrec noaptea la Alexandria m-a poftit să cinez cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație, pe care rațiunea putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]